Am recitit în a treia zi de Paşti cartea domnului Artur Silvestri. În sinaxar citim: Tot în această zi, pomenirea sfântului ierarh Calinic de la Cernica.

O coincidenţă sau un fapt bine gândit de autor, încheierea şi trimiterea către cititori tocnmai în aceste zile?Chiar dacă faptul e doar o simplă coincidenţă mă întăresc din ce în ce mai mult în ideea că nimic nu este întâmplător şi o misiune ce e dată NE aduce la calea cea bună spre cunoaştere ,îndreptare şi mai ales înmulţire a cunoştinţelor noastre şi a facerii de bine.

Publicarea acestei cărţi este ea însăşi o metaforă a “aprinderii rugului”, a trezirii la faptă spre unirea credinţei şi a bisericii tocmai în această perioadă când este cea mai mare nevoie de credinţă.Se construiesc biserici, se înmulţesc rugăciunile, se înmulţesc pelerinajele la locurile sfinte, oamenii îşi aduc tot mai des aminte de principala îndatorire a sufletlui lor, din păcate numărul acestora este încă foarte mic.

Discutam cu un cunoscut arhitect din Buzau, Aurelian Mareş, care a proiectat şi ajutat la construirea de biserici.

-Nu se construiesc prea multe biserici în ultimul timp?, l-am întrebat.

-Se construiesc prea puţine, mi-a răspuns. Dacă la Buzău s-ar duce la Sf.Liturghie toţi locuitorii în acelaşi timp ar mai fi nevoie de cel puţin 50 de biserici …

Am rămas impresionat şi am înţeles un lucru. Credinţa nu poate fi de ocazie şi nici de paradă.

Credinţa trebuie să fie permanentă, reală ,profundă şi cuprinzătoare a cât mai multe suflete.

Credinţa trebuie să fie un Rug aprins permanent aşa cum o demonstrează modelele din trecut ,faptele unor Sfinţi părinţi, despre care ştim puţin sau nimic.

Tit Simedrea este pentru mine , începând de astăzi, unul dintre modele şi nu pot să nu dau “sfară, să nu aprind şi eu prin cuvânt un rug care să îndemne şi pe alţii să o facă.

Cu deosebită bucurie,azi de ziua Sf.Calinic despre care aminteşte cartea scriitorului Artur Silvestri.

AUREL ANGHEL



Follow

Get every new post delivered to your Inbox.