ECOUL * revistă de creaţie, opinie şi atitudine culturală

Puterea poetului stă în versurile sale, asemeni puterii vrăjitoarelor în cuvintele descântecelor şi farmecelor. Cu ajutorul poeziei, o lume magică se deschide ochilor şi minţii noastre. Universul tainic al unui bărbat ia viaţă dinaintea noastră înfiorându-ne cu toata gama de trăiri şi senzaţii, o lume la care nu avem acces în mod obişnuit, dar în care poetul Aurel Pop ne înfăţişează cu sinceritate cele mai mari temeri şi spaime ale sale. El are curajul sa ne spună că îi este teamă de bătrâneţe,, am ascuns o parte din vârstă^/ deşi s-a nnegrit şi a căzut din frunte/, inerentă trecerii timpului aceasta are o repercursiune dramatică asupra poetului. Este conştient că până la urmă finalitatea este aceeaşi ,, roţile de ceas se-nvârt pentru mine/ după o vreme le veţi duce dor/ la mormânt să-mi bată valuri line/ şi o spune doar ca pe o constatare fără intenţia de a găsi o rezolvare.

Regatul de poveste, lumea ideală pe care ne-o dorim este convertită de Aurel Pop într-o realitate crudă, dureroasă care îl marchează ireversibil ,, trăim vremuri în care omul stă sub poduri/îl spală firul apei e cel mai vechi vecin/,, reuşeşte să prezinte admirabil în versuri o dramă a socetăţii româneşti ,, graniţa de vest a dispărut/ regatul disperării se extinde la vecini/acestui neam i se naşte un-un început în care v-a purta coroanele de spini/ vom bîjbîi o vreme prin acest infern/ şi slugi vom fi la curţi împăraţi/ un pumn de arginţi în stil modern/ privindu-le sudoarea frunţii rătăceşti / rămân nepoţii acasă cu bunicii/ femeile celor duşi devin rebele/ bărbaţii poartă-n suflet haina fricii/ aici din termopane îşi construiesc castele/ în care stau din când în când aricii/ ei în străini îmbătrânesc pe schele/,,.

În toată această socetate decadentă poetul se simte izolat, trădat, găsind un refugiu prin întoarcerea la rădăcini la spaţiul familiar al copilăriei ,, în gînd de satul natal mi-e dor/ de unde cu anii în urmă am plecat/ acasă piciorul simte acelaşi covor/ apa din fântână demult a secat/. Numai că lumea minunată a satului nu mai este aşa cum o ştia el, regatul disperărări s-a instaurat şi aici.

Dar ceea ce mi se pare minunat este cum prin toată această călătorie în regatul disperării se împleteşte o poveste de iubire care dăinuie peste timp,, străbat regatul disperării cu maşina/ cu femeia în faţa altarului am jurat/ să fim la bine şi la rău întotdeauna/ jurământ păstrat peste ani mai curat,,/.

Poetul Aurel Pop se zbuciumă într-un sistem al valorilor denaturate, un regat al amărăciunii şi deziluziei dar, cu stil si eleganţă ne învaţă să nu ne acceptăm soarta ci să căutăm soluţii.,, prin regat cu privirea caut alt drum,, iar ceea ce ne salvează pe noi şi îl salvează pe autor este cuvântul ,, noroc că nu am desfăcut legământul de taină/ refugiul în cuvânt mă face o clipă mai bun în concert cânta-vor îngerii în cor/.

LOREDANA A. ŞTIRBU