~Doi scriitori vorbesc despre Florin Contrea

SALUTĂRI AUTORULUI FLORIN CONTREA

(…) Mulţumesc pentru ultimele numere ale Sufletului nou ca şi pentru originalul şi şi frumos tipăritul Suflet de Dascăl. Vă rog să transmiteţi Domnului Dr. Florin Contrea felicitări pentru răbdarea sa profesională, precum şi emoţia realizărilor în diversele etape de viaţă profesională.)(…).

Vă rog să primiţi omagiul meritat şi o îmbrăţişare de condei, cu rugămintea să transmiteţi colegilor profesori şi întregului grup didactic, făuritor de conştiinţe drepte în lumea şcolară, bune gânduri, sentimente şi urări sincere de succes. Şi tuturor, dorinţa de mari împliniri şi, vorba din Cărbuneştii gorjeni, „La mai mare şi la mai mult”.

Al dumneavoastră.

BARUŢU T. ARGHEZI, Lausanne, Elveţia, 14 febr. 2005

Din revista „Suflet nou”, nr. 4, 2005, Comloşu Mare, judeţul Timiş

_____________

COMLOŞU MARE – O FAMILIE CONTREA

de MIRCEA ŞERBĂNESCU
Poate că satele româneşti şi nu numai din Banat, din care s-au ridicat personalităţi de nivel superior social, cultural, artistic, nu sunt prea numeroase, însă ele au existat şi există şi nu doar pe ici pe colo, ca din întâmplare, ci cu rezonanţă valorică de nepreţuit pentru ţara întreagă şi uneori şi peste hotare. Câteodată, în relaţiile de colaborae şi prietenie cu fosta şi actuala publicaţie Suflet nou, ne par nume de autori şi de valori culturale sau sociale avându-şi fiecare locul în evoluţia istorică şi spirituală regională şi nu numai.

Ca elev la Timişoara, mi-aduc aminte cum îl lăudau colegii liceeni de-o vârstă cu mine pe profesorul Aurel Contrea, omul de ştiinţă, publicistul, pedagogul excelent, ca şi poetul adeseori cu numele publicat în revistele vremii, precum în Fruncea, ca să fac o precizare. E adevărat că distanţele faţă de acest nume, privirile noastre erau ale timidităţii, mai atenţi fiind la tot ceea ce se putea auzi despre el. Totodată, om fi fost câteodată şi nedrepţi faţă de personalitatea aceea de anumită distincţie intelectuală şi destul de nepăsători din cauză că bătrâneţea nu întotdeauna este o felie de graţie! În ceea mă priveşte, lecţia de învăţătură m-a urmărit necontenit de-a lungul vieţii. Şi recunosc bunele relaţii de azi cu urmaşul direct al marelui înaintaş bănăţean, care-i fiu şi urmaş, profesorul Florin Contrea, acesta punându-mi în faţă inclusiv un amplu text biografic, lucrat cu migală pe seama celui de altădată, astăzi rămas neclintit în memorie şi în uitare aproape în aceeaşi măsură. Pline de sevă memorialistică aceste pagini ale urmaşului în căutarea adevărurilor cu atâta uşurinţă trecute în uitare. Semnificativă notaţia biografică a lui Florin Contrea, prozator, critic literar, licenţiat în al Facultăţii de Filologie şi doctor în filologie, autorul cărţilor: Povestiri stranii de pe cealaltă câmpie (2003), Portret în gri (2006), Labirynth (2006), Dimitrie Cantemir şi normă retorică (2006): „Ştiam că tatăl meu a fost poet, dar ca adept al artei moderne, n-am fost prea impresionat citindu-le”. Realmente gânduri adevărate azi, însă unele dintre dintre poeziile de odinioară exprimau cerinţele necesare acelor treceri istorice de la subordonare istorică la libertate în nuanţări deosebite, în cerinţe de natură superioară şi aspiraţii tot mai înalte. În schimb, articolele de critică literară şi filozofică exprimă ceea ce ducea mai departe pe cel de odinioară, spre exemplu, pătrunzând cu îndrăzneală şi înţelegere subtilă asupra momentelor culturale specifice vremurilor de atunci. Îmi asum responsabilitatea de a socoti astăzi drept cea mai atentă şi complex susţinută asupra romanului din 1937 al lui Ilie Ienea Ard luminile în Vitol, susţinută în Suflet nou. Acest text făcea parte din ceea ce la vremea aceea s-a scris despre roman, faţă de ceea ce nu s-a scris din motive specifice discriminării. Şi dacă Florin Contrea îi descoperă tatălui arta poeziei după atâta timp trecut de atunci, în aceste sumare însemnări sublinierile aparţin bunei cunoaşteri a trecutului şi prezentului din punct de vedere cultural.

Astăzi se vorbeşte cu totul diferit despre un aşa-numit rol cultural, într-un Comloşu Mare în îndelungata lui expresie gazetărească Suflet nou, care ne îndeamnă să adăugăm la tot ce continuăm să culegem la Comloşu Mare. De data aceasta, de familia Contrea este vorba.

MIRCEA ŞERBĂNESCU – Timişoara, Membru al Unniunii Scriitorilor din România

Articol extras din revista Suflet nou, an XV, nr. 12, (180), dec. 2007, Comloşu Mare, judeţ Timiş, pag. 2, la rubrica „Oameni de seamă”.