ECOUL * revistă de creaţie, opinie şi atitudine culturală

Comentar şi răspuns la analiza „Magului“ făcută de Marian Badea

Am citit in “Ecoul” o recenzie facuta de prozatorul Marian Badea cu privire la cartea in devenire “Magul” si asi fi vrut sa-i raspund. In primul rind ma bucura faptul ca a avut rabdarea sa citeasca ceea ce am scris si mai ales ca apreciaza felul in care am abordat problema “misticului”.

Marian Badea, pare putin dezamagit de faptul ca si eu, la fel ca si alti inaintasi pe aceste meleaguri, nu dezvalui “secretul” de ajunge acolo si atunci poate ca exista o explicatie logica de ce majoritatea celor care se incumeta sa scrie ceva atit de controversial, daca sunt sinceri, nu sarlatani, nu pot descrie “drumul”.

Poteca cunoasterii este individuala si fiecare om in parte trebuie sa descopere din proprie initiativa, cu propriile lui resurse personale, acest drum. Eu, nu pot decit sa indic directia, eu nu pot decit sa strig: “opreste-te din goana, asculta si priveste atit lumea exterioara, cit si universul tau propriu interior”!

Si sincer vorbind, citi se opresc? Citi oameni au curajul sa infrunte necunoscutul, sa puna la indoiala cunoasterea care-i leagana intr-o siguranta acceptata de toata lumea, fie ea chiar o siguranta falsa?

De asemenea, Marian Badea, aborda o foarte importanta problematica a fiintei umane si anume relatia cu materia in sine si cu Dumnezeu. In “Magul”, eu am transmis un mesaj simplu, care in fond este menit sa elibereze fiinta umana de o suferinta pe care nimeni nu i-a cerut-o, in afara de ea (fiinta umana) si-a impus-o, ca o alternativa de abnegatie fata de Dumnezeu. Nu, Dumnezeu, nu ne cere sacrificii (adeseori teribile), Dumnezeu nu ne cere suferinta nemarginita, ca sa ne recunoasca. Eu cred ca el ne cere sa ne autoacceptam la nivelul nostru uman, ne cere sa ne autocunoastem in profunzime si abia atunci cind am realizat, in umilinta totala, rostul nostru, abia atunci putem sa ne apropiam de Dumnezeu, abia atunci putem incepe sa-l cunoastem. Acesta este mesajul magului; Dumnezeu exista in fiecare “creatie” in fiecare atom existent, deci si noi suntem “plini” de Dumnezeu, dar nu-l simtim, nu-l cunoastem, pentru ca nu avem ambitia sa ne auto-conoastem, nu avem umilitatea sa ne eliberam de trufia “superioritatii umane” si nu avem bunatatea sa impartim cunoasterea cu altii.

Marian B. ma intreaba, daca citirea unei lucrari ca aceasta, ar putea sa schimbe “chimismul creierului” intr-un sens pozitiv, sau daca o astfel de lucrare este aferenta sufletului si trebuie inteleasa ca atare. Sunt convins ca astfel de lucrari, cum este si “Magul”, se indreapta spre o anumita specie umana, care este deja pe un drum inspre o cunoastere mai profunda si atunci bine-nteles ca o astfel de lucrare poate influenta chimismul creierului, alaturindu-l “chimismului sufletesc”, contribuind impreuna la ridicarea omului pe o treapta mai aproape de divinitate. Abia atunci cind sufletul si cugetul sunt in perfecta armonie, sunt o unitate nefisionabila, atunci acea fiinta umana poate percepe fenomene ascunse dincolo de banalitatea cotidiana.

Sper ca Marian Badea nu va fi singurul care se simte intelectual si eventual, spiritual, “stimulat” de “invatatura” magului, dar menirea textului meu nu a urmarit in primul rind o raspindire si o popularizare enorma, fiind scrisa, cum am mai spus doar pentru “cei alesi”, cei care vad dincolo de bariere.

DIMITRIE GRAMA