Mă bucur de o carte nouă. Dar nu-mi place să plimb autorul ei prin toată literatura, ca să-i găsesc unele comparaţii. Îmi place să-i găsesc “noutatea cuvintelor”. Şi această căutare, în volumul doamnei Cezarina Adamescu, “Vârstele spiritului”, se transformă în plăcere :

-“Selene răneşte cu secera” (Dincotro ?)

-„Sprijiniţi-vă de o stea” (Simpla alegere)

-“tăcerea tăcere acuză” (Plonjări pantomimice)

-“Pe aici a săpat roua tranşee” (Poem în faţa oglinzii)

-“câtă lumină – tot atâta umbră” (Reconstituire)

-“Răstignire definitivă/pe coapsele aerului” (Bilanţ provizoriu)

-“Iată-mă în sfârşit,/gata să-mi deschid braţele” (Devenire)

-“Nu rămân/nici nu plec/zi de zi/mă petrec” (Trec)

-“Să fiu pentru-ntreag-omenirea/Un acoperiş pentru rugă” (Acoperiş pentru rugă)

-“Sarea tăcerii devine/O dublă-ncercare de plâns” (Fără de aripi)

-“firul plăpând de verdeaţă,/fi-mi-ai motiv pentru viaţă !” (Descântec de viaţă)

-“Cuvintele tale cad/Ca roua pe suflet” (Aşează-ţi mâna”)

-“iar pe altare/jertfa devine/mântuitoare…” (Bocet de seară)

-“să adaug neliniştii/umbre noi/iar luminii încă o rază.” (Floare de sprijin)

-“Nu m-ajută nici cuvântul/iar tăcerea mă-nfioară,/când mă frunzăreşte       vântul,/sun ca lemnul de vioară…” (Sun ca lemnul de vioară)

-“Ziua toată/Mă aflu înduplecată.” (De vorbă cu tine)

-“Din pământ o cruce creşte/umbra de ţi-o răstigneşte.” (Cruci şi umbre)

-“lumina mai dormitează/ascunzându-se pudică/după un cearcăn.” (Fără ca tu )

-“spre alte tărâmuri picioarele-ţi goale/te duc nerugate călare pe-un val” (Nimeni la uşă)

-“Cu neputinţă de mărginit/hotarul privirii,” (Muzica faptei)

-“Trădarea nu va sporta/niciodată oglinda” (Apoi înţelesul)

-“urc pe treaptă de cuvânt/până unde, până când ?/pe spinarea unui gând ?” (Quo vadis ?)

-“Jumătate sunt fiinţă/jumătate sunt idee-/Nu ştiu altă nevoinţă/Decât a-mi fi însămi cheie…” (Nu ştiu altă nevoinţă).

Spiritul nu are vârsta măsurată în ani. Pentru că, prieten fiindu-i doamnei Cezarina Adamescu, îi zămisleşte vârsta în cuvinte. O vârstă ce duce spre eternitatea cuvintelor.

CONSTANTIN MÎNDRUŢĂ