ECOUL * revistă de creaţie, opinie şi atitudine culturală

Aprecieri asupra unei cercetări organizate din Teza de Doctorat a doamnie Maria Vaida

cu tema Gheroghe Pituţ sau ochiul şi noaptea

Studiul monografic a doamnei Maria Vaida din cuprinsul Tezei de Doctorat ,avândul conducător pe prof.univ.dr.Mircea Popa,cu tema Gheorghe Pituţ sau ochiul şi noaptea este o cercetare temeinică şi organizată a întregi opere a celui ce a scris Aventurile marelui motan criminal Maciste.

Autoarea întreprinde în această lucrare un peripliu biografic despre scriitorul abordat,jalonând etapele din evoluţia personalităţii lui Gheorghe Pituţ,puctând legăturile sensibil receptate între biografia acestuia şi reflectarea ei în operă.Eul său frisonat în tangenţa cu asprimea conjucturilor sociale se oglinfeşte în articolele pe care le scrie,în proza şi poemele sale,generând lumi ficţionale,bazate pe situaţii comunicative,aşa cum subliniază Maria Vaida.

Evidenţiind conştiinţa artistică a autorului volumului Locuri şi oameni,scriitori şi parabole(apărut postum)şi ipostaza sa asumată de demiurgos doamna Maria Vaida subliniază că autorul are acel tip de conştiinţă intenţională ce face presiune cu forţa unui operator matricial asupra spiritului creator .Însă,acest spirit creator provine din matricea biografiei autorului Călătorie în Uriaş.

Născut în 1940 în Sălişte de Beiuş,eul poetului de mai târziu materializează în poezie amintirile copilăriei sale,fapt sugestiv scos în evidenţă de autoarea Tezei de Doctorat.Debutul din Tribuna,nr.9/1963,altul de cel considerat de până acum,din 25 iulie 1963 cu o prezentare succintă semnată de R.R.(Romulus Rusan),în care se subliniază că „autorul de poezie”,de data aceasta,face un salt uriaş spre maturizare,este consemnat cu acribie de Maria Vaida.

Noutăţile bibliografice aduse de doamna Maria Vaida includ amănunte privind periplul său european care i-a marcat profund evoluţia.La cursurile postuniversitare din Germania(1968-1991) şi-a făcut prieteni precum:Martin Heidegger,Wilhelm Nyssen,Adam Puslojic din Serbia,Williams thor din Islanda.Leopold Sedar Senghor,pe care l-a cunoscut în Grecia anilor 1985,toate aceste amănunte evidenţiate în lucrare şi multe altele completează imaginea unui Gheorghe Pituţ ca om al relaţiilor umane.

Autorul ,analizat de doamna Maria Vaida,a învăţat în plan conţinutistic în domeniul prozei de la realismul fin al promoţiei antecedente,dând o expresie literară cu totul superioară în poezie,proză,literatura pentru copii pe care o scrie,prin achiziţiile narative ale semiologiei textului.Dimensiunea ludică,ironia ce frisonează textile sugerează fie o gnoză,ce-mi aduce aminte de proza borgesiană,fie o practică semnificantă,în,de ce nu,spiritual grupului Tel Quel.

Funcţia ludică a scriiturii lui Gheorghe Pituţ provine din raportul teoretic privind semiologia textului.Viaţa,realul,sunt efecte ale unei dimiurgii ironice.Pornind de la ipostaza de demiurgos,Gheorghe Pituţ scrie întâi Cartea Genezei şi apoi populează lumea lui cu propriile ficţiuni.Tot în acest context autoarea Tezei de Doctorat dezbate în Capitolul V problema romanului minimalist,demonstrând că Oficiul Universal este un roman redus la dimensiuni şi nu un poem,încadrându-l în specia romanului minimalist.Despre specia romanului minimalist vorbea ,prin anul 1959,Francisc Munteanu la o conferinţă ţinută la Drăgăşani, unde eram prezent împreună cu viitorul poet Virgil Mazilescu.Această” formulă estetică are la bază o parabolă expresionistă”.Gheorghe Pituţ descoperă în lumea timpului său o degringoladă greu de oprit şi o ilustrează în operă cu spaţii umplute de chinuri şi fantasme terifiante de tip piranesian.Personajele sunt recrutate din medii neaşteptate,marginalizate,ocheanul naratorului fiind îndreptat spre unghiuri ascunse ale existenţei.Autoarea sondează toate nivelele prozei ,inclusiv imaginea abstrusă a unei mundus subterraneus ,din care răzbat o etică şi o filosofie:curajul şi laşitatea,obsesia adevărului,criza ontologică a fiinţei.

Lucrarea prezentă ne trasmite două semnificaţii ale operei lui Gh.Pituţ,iter perfectionis poate fi considerat într-o dublă perspectivă:drumul către perfecţiunea construcţiei(referitor la autor) şi,în aldoilea rând,de drumul către anumit tip de perfecţiune spre care tind personajele.

În concluzie ,Teza de Doctorat are miză,curaj,cuprindere culturală,elan intelectual şi fervoare stilistică.Ea aduce noi perspective în developarea unghiurilor întunecoase ale biografiei autorului abordat şi descoperă noi valenţe în opera lui Gheorghe Pituţ.

Stilul este propriu şi laborios,expresiv prin precizie şi claritate,e o formă a spiritului analitic şi geometric al autoarei,mereu însetată de idee,de substanţa noutăţii şi a teoriei.În disocierile sale metodice de cercetător , coerente,Maria Vaida pune vocaţie de teoretician şi disponibilităţi de interpret şi analist,ceea ce înseamnă mult pentru o lucrare de doctorat.

AL.FLORIN ŢENE