ECOUL * revistă de creaţie, opinie şi atitudine culturală

Un poet de o gravitate trăită ce abordează poezia epică şi lirică frontal,confesiv,este Victor Sterom în volumul cu un titlu simtomatic Deasupra tainei,poeme,Editura Karta-Graphic,2008.

Luciditatea observaţiei,trăirea obsesivă,pe care se bizuie majoritatea tablourilor extompează sentimentalismul.Poemele sunt trăiri solemne înfiltrând cititorului un aer misterios şi atemporal.Poezia trăieşte hrănindu-se din propria sevă ce ţâşneşte din interiorul metaforei:astăzi am visat un drum nou în poezie./îmi spunea cineva că este vremea…/mă uitam la el ca la un început de munte,/mi se părea că vârful îl poartă prin stele,/că rădăcina zboară prin furtuna/care,încet/se instala în mine;(muntele).

Rafinamentul acestor poeme stă în schimbarea recuzitei tradiţionale.Poetul trăieşte momentele surprinse de eul său exprimândule printr-un limbaj poetic emancipat,iar atmosfera este ritualizată până la mitologizare,este în chip evident reflexul unei notaţii superioare:cobor încet dealul./copila pe umeri priveşte cerul./mari şi nesfârşite cârduri de păsări care pleacă./fetiţa le face cu mâna.(golul acela din depărtare ia foc).

Metafora sentenţioasă cu care,uneori,se sfârşesc poemele vădesc limpede încercarea de a filtra vechea sensibilitate printr-o percepţie nouă.Un soi de hieratism al reprezentării dă poeziei fior şi grandoare.Efectul vine din răscolirea arhaicităţii cu elementele noului curent literar globmodernul,fenomen sesizat,prima oară de subsemnatul:revin în creştere ca un frunziş de amintiri/prin care am trecut./sângele meu şi zilele mele au răzbit/încăpătoare de speranţă/şi iubire;(deasupra tainei).

Experienţa îndelungată,spiritual critic al lui Victor Sterom îl fac să fie obsedat de himera profunzimii,de rădăcinile arhetipale ale sănătăţii poeziei, este convins că aceasta este veşnică ,prin însăşi existenţa Poetului:ori a intrat în sângele meu definitiv/şi nu mai pot,nu mai pot să îndur pe cei/care mi-o fură de sub ochi.(rugă pentru sănătatea poeziei).

Poetul are o prospeţime a imaginaţiei incontestabilă şi o percepţie frustă a materialităţii răvăşite.Decorul e aproape ireal,scenografia e un ritual în faţa timpului:ar trebui să deschidem ceasul/cel ce stă între două capace de viaţă şi moarte(.ceasul).

Excepţionala capacitate de a da carnaţie obsesiilor,de a le elibera în metafore,fac din poemele lui Victor Sterom tablouri cu secvenţe surprinzătoare.

In Deasupra tainei freamătă sensibilitatea unui poet cu experienţă şi admirabil.

AL. FLORIN ŢENE