■ Aurel Anghel

APA SAMBETEI sau CURATE DOAR CUVINTELE

Ultima carte de poezii a Passionariei Stoicescu dintr-un sirag de peste 30

« PASSIONARIA Stoicescu are o mare dexteritate a scrisului-seamana cu un pianist care se joaca plimbandu-si degetele pe clape. » Alex.Stefanescu

Apa Mortilor, rau infernal care se varsa in Iad, prezent in mitofolclorul romanesc; patronat de Sfanta Sambata. Izvoraste din radacinile Bradului Lumii, ca apa curata si inconjoara pamantul de 9 (sau de 7) ori, iar dupa ce a ajuns in Iad, se transforma intr-un rau de flacari.

Citesc cu uimire, dar si cu o fireasca incantarea poemele Passionariei Stoicescu din APA SAMBETEI. Si prin toate fibrele mele inca vii alerga idei, care de care mai nastrusnice, cu fiecare poem pe care il parcurg. Emit una din ele si ar fi aceea a unei comparatii. Cu vreo poetesa celebra, cu vreun poet mare pentru a duce poezia ei catre un piedestal cat mai ridicat.

Apoi imi vine ideea sa compar poemele acestei carti cu altele scrise de Passionaria Stoicescu si dau cufirul ideii direct in neputinta mea de a construi vreo comparatie. Sunt impiedicat, voi recunoaste, de ingradirea cu metafore a intregii carti, de aceasta mentinere a unui tonus atat de ridicat al rostirii, incat te trezesti comentator plutind pe APA SAMBETEI, sustinut de ultima idee care te mai tine la suprafata, anume zadarnicia.

Gasesc in aceasta carte ceea ce cred ca-mi trebuia, un fel de medicament poetic bun la vindecarea inmii mele suferind uneori de prea multa iubire. Rostirea iubirii , scoaterea ei la vedere ar trebui sa insemne vindecare. Dar nicio speranta.Te imbolnavesti si mai rau. Citesti si oftezi, dar nu din fiinta vie care esti, ci din fiinta transfigurata pe care ti-a construit-o cu metafore-narcotice aceasta poeta unica in literatura romana.

Cu cine sa compari o poeta care recompune si anihileaza lumea nebuna in care traim prin lumea poetului care pare singurul ramas lucid in cea mai dulce , fermecatoare stare a lui, lumea cuvintelor.

As dori sa exprim cat mai bine starea pe care mi-o produce lectura poeziilor din Apa Sambetei.

Sunt sigur ca nu voi reusi, de aceea ma voi intoarce intre cuvintele, randurile si metaforele acestei carti spre a le culege si evidentia prin rescriere , intr-o alta ordine (dezordinea mea). Detectorul meu personal gaseste in aceasta carte atata poezie si se infunda la fiecare poem, ies afara, strig in sinea mea cuvintele poemului care se fac pulbere, pluteste pulberea prin lumea cuvintelor si da de apa Sambetei. Acolo, atrasa ca de un magnet, se aseaza in jurul unei frunze, frunza de aratar de pe coperta si porneste in lungul drum al zadarniciei.Ramne cartea la care ma intorc si va trebui sa repet gestul acesta de atatea ori, de cate ori Passionaria Stoicescu a scris poemul, s-a minunat , a lasat jos condeiul si a rostit :

- Gata si cu tine, copilul meu drag. Mergi, poneste, apa sambetei e pe aproape, mergi ca te va urma fratele tau nascocit deja si inca nescris.

Spre a fi inteleasa aceasta mica abatere de la frumusetea cartii ma voi intoarce la cateva dintre poemele pe care le-am ales in urma lecturii repetate.

Plutitor prin cartea de poeme APA SAMBETEI , ma intorc cu fata spre oglinda apei si ma vad SHAOLIN, PRIVESC ADANC IN AMINTIRE SI MA TREZESC LA Shanghai, la un spectacol unic dat de calugarii shaolini, copii, tineri, batrani, calugari atat de diferiti unul de altul si asemnatori doar prin capetele rase si prin acele mantii rosii, zburatoare in miscarile lor atat de perfecte incat am avut impresia ca ma aflu coborat pe o alta planeta.

Cuvantul shaolin imi era cunoscut prin intiuirea in spectacolul de doua ore a celor care sunt celebri in toata lumea calugarii shaolini.

Cuvant devenit celebru si in cartea Apa Sambetei, este primul poem pe care incerc sa-l comentez datorita unui impact special asupra finitei mele ca lector de carte.

Am citit si nu voi uita Pavilionul Cancerosilor, o proza exceptionala, dar o proza, care te intinde cu emotia pe zile intregi. Poemul acesta iti ofera imginea fulgeratoare, transfigurarea clipei cand peste fiinta ta ca om(femeie) se coboara spectrul sfarsitului.

Pemul este un strigat venit din tacere, din zdrobirea oricarei forte care ti-ar mai putea da o speranta.Surprinzator pentru mine, nu e un poem trist, este doar o transfigurare cu mijloacele unui mare poet care pret de o clipa te trimite la intalnirea cu alta clipa, poate fi si a ta…

Este o imagine in oglinda a groazei, a tacerii condamnabile prin neputinta celor din jur cu incurajarile lor stupide : »Fii tare, fii puternica/

,Fii tare, fii puternica !’’ Imaginea oglinzii cu apele ei incretite este chiar apa sambetei, motivul acestei carti care o ridica pe autoare la un nivel pe care l-a urmat an de an , clipa de clipa, scriind pentru ea si pentru noi. Este un exercitiu laborios care te duce in punctul cel mai inalt, de unde tara minunata a poeziei se intinde sub privirea ta precum minunatele plaiuri ale Bisocii.

Cine este autoarea acestei carti, a acestor poeme fara egal ?

Este Passionaria Stoicescu, poeta din Buzau, absolventa a Liceului Pedagogic « Spiru C Haret », fosta eleva a marelui profesor de limba romana Tiberiu Bordea despre care nu uita sa aminteasca la toate intalnirile ei cu cititorii. Nascuta spre a fi poeta, devine profesoara de limba si literatura romana, destinul insa o urmareste ca o umbra si intre ZAPEZILE DE JERTFA(1974) si APA SAMBETEI 2007, ISI CONSTRUIESTE CU ACRIBIE SI UN TALENT EXCEPTIONAL O OPERA POETICA DE EXCEPTIE, inscriindu-se ca una dintre cele mai distinse voci din lirica roamneasca feminina.

De la un poem din primele carti in care pulsa de verdele copilariei, »Mirosea verde aerul a copilarie,/a plansul lui de copac pedepsit/ la aceasta imagine din Apa Sambetei : »in oarba curgere/ ma scald-/un frig /amestcat cu cald ;/din mal in apa,/straniu joc/sperand/ca apa sta pe loc./ , Passionaria Stoicescu a dat poeziei noastre o rostire unica.

Apa Sambetei este un volum cu o constructie perfecta. Patru titluri de capitole, patru stari, patru transfigurari ale aceleiasi fiinte a poetei si poeziei.

DEASUPRA este un volum de poezie in sine al carei tema poetul-poet si poetul-om ales sa rosteasca pentru noi este o remarcabila transfigurare a conditiei celui care vede tot si sufera enorm prin sine pentru noi toti : Sunt exprimate dezamagiri(POEM CU SI FARA ECOU), forte nebanuite, (POEZIUA), misunea condeierului,(POETUL I,

in care am gasit cel mai frumos Tatal Nostru spus de vreun poet pe care il citez ; »tatal nostru carele ne esti/in sensuri, fie numele tau,/vie imparatia ta,/precum in fapt asa si in poem…/erezia noastra de toate noptile/da-ne-o noua azi/si iarta greselile noastre/precum si noi iertam/gresitilor nostri/si du-ne mereu in ispita/si nu ne izbavi de cel rau,/ de a fi …Amin !/ ) . Ce vor spune unii sau altii ? Ei vor ca acest tatal nostru e o erezie dar acest text va ramane ca transfigurare poetica de exceptie a cuvantului biblic capatand o noua lumina spre a fi mai aproape de sufletele noastre ratacite de cele mai multe ori pe meleagurile falsei credinte. Credinta in Cuvantul lui Dumnezeu rostit altfel este o legitimitate pe care si-o poate permite doar poetul, ales al lui Dumnezeu spre rostire.

Uimirea autoironica, dovada unei inteligente poetice innascute, o aflam in POETUL(III) Metamorfoza, poetul creatie a lui Dumnezeu in POETUl (IV) ADJUDECAT, defintii ale poeziei si poemului, DRUMUL CATRE CEL INALT SI FRANT(o argheziana cautare a celui Nevazut), sunt alte teme care sporesc omeneasca trecere a poetului pe pamant.

Am redeschis calaculatorul si scriu, mai am de adugat in acest capitol al cartii,unde am gasit unele dintre cele mai frumoase ARS POETICA o adevarata carte de invatatura pentru cei chemati sa scrie.Spiritul diactic, drgoastea pentru meseria cea dintai are aici o transfigurare din care exemlificam cu POEMUL ESTE AL NIMANUI:

Ingerul/demon, pazitorul,

cel ce-mi inaolta/frange zborul,

bine sau rau se intample-

mi-a nins acest raspuns pe tample:

’’nu cere cantecului vama,

aduna-te cu cei de-o seama…

Poemul e al Nimanui-

Dar nu uita: nu-i dat oricui

Din pisc si pana-m vagauna

Sa vrea,

Sa stie

Si sa spun..”

Da, vreau sa spun ca in nicio carte de poezie pana acum nu am gasit o mai mare revarsare de invatauri si de axiome poetice despre misiunea celui care trebuie sa lupte cu cele mai ineficae arme in plan fizic. Poetul luptand cu mainile goale si cartea de poezii sub brat.

Din lipsa inspiratiei poetice in aceasta clipa transcriu o strofa din din Nikolaus Lenau(1802-1850); „Din ce iubesc toti cantaretii,/Tot ce simtim, tot ce-am ales,/Din tot ce spun ori scriu poetii,/Ca nimeni tu ai inteles./

_____________________

AUREL ANGHEL DESPRE NICOLAE TEOHOARIE

Catharsisul sinelui prin metoda legarii la ochi

Moto: „Eu sunt cel ce zilnic află cine este şi îşi aminteşte tot mai voalat cine „a fost”. Sunt cel reflectat cu luminiţe sau umbre în cărţile mele cu tiraje mici, devorate de furnici, urzicare de pricolici, ba străpunse cu arnici. Eu sunt Jocul. Eu sunt plânsul de la naştere, care învaţă în lume să fie cântec.” Eugen Evu

Singur ,legat la ochi cu sentimente, retras in butoiul lui Diogene , Nicolae Teohoarie cu spiritul sau paideumatic surprinde lumea literara cu doua carti de poezie despre care scriu cu emotie , bucurie si convingere ca la reasezarea literelor romanesti intr-o ordine normala, acest poet , un om de o disinsa alcatuire sufleteasca isi va regasi poezia intre cei mari, slujitori fara scopuri ai cuvantului.

Spre a fi mai clar selectez in intregime poemul SINGUR, marturisirea literara de credinta a lui Nicole Teohoarie.

„Veti gasi asupra mea anotimpul in care m-am pierdut.

Asupra anotimpului in care m-am pierdut

veti gasi o strada.

Veti vedea recente apusuri de soare

si un hotel sordid.

In semn de respect pentru absenta

si zi

distantele dintre clipe se vor mari,

si-n cartea pe care-o veti gasi in camera de hotel,

cu fiecare pagina intoarsa

veti vedea ca sunt singur,

respins intre mine si mine insumi,

tot mai singur,

Umbland prin anotimpul in care v-am pierdut.”

Apuc cu emotie firele de unde incep sa desfac incalcitul ghem al marturisirilor unui poet care in singuratate, construieste catharsisul sinelui, retete de iubire pentru cei carora le scrie si mai ales desoperim altelierul cu vocabule, alchimii nerostite de nimeni, sinecritai respirand un har pe care nu si l-a luat in serios, decat atunci cand a simtit ca timpul nu poate astepta la nesfarsit.

Inteleg asteptatrea lui Nicolae Teohoarie, este o experienta pe care am incercat-o si eu. Dar admir curajul lui de a da cititorilor carti de poezie indelung tinute sub teascul modificarilor pana la acea rostire pe care nimeni sa nu i-o poata demisitifica si neintelege. Dar mai ales curajul de a nu o lua pe trepte, evolutiv, ci a se teleporta direct acolo unde a simtit ca ii este locul, Intre cei mari, daruiti cu har si modestie, cantand in sine si pentru sine poezia.”Nu sunt autorul acestui nor,/acestui copac,/cat despre moarte mai vorbim./

N.T. nu se angajeaza in dialoguri cotidiene, in pierderi de timp inutile. Sintagmele lui poetice sun straluciri de o clipa din misteriosul laborator in care le fabrica, artificii stralucind ca niste spectacole pe care le-am savurat de anul nou chinezesc in tara artificiilor si a poeziei clasice.

Iata aceste artificii despre care voi scrie:”Visul meu functioneaza cu degete lungi(Cuvintele) sau „Neintalnindu-ma nicodata,/cuvintele ma ajuta sa ma inventez./

Si iata aceasta explozie de sintagme stralucind o clipa si, impresionand adanc ochiul si mai ales constiinta: firma de „constiinta de sine cu raspundere limitata.”, „atelier de saruturi”, „…privire, usor avariata de caderea frunzelor”

Procedand la o analiza mai concreta, didactica, a poeziei lui NT am decoperit doua teme fundamentale intr-o permaneta impletire si intrepatrundere. Mai intai o componenta spatiala ca orizontalitate si una temporala ca verticalitate din punctul de pornire care este spiritul paideumatic, sufletul poetului in nelinistea cautarilor permanente. Uitarea ca motiv poetic are acelasi domiciliu cu orizontul ca spatiu care ne include pana la despartire „cu degetele zbarcite”, celalta dimensiune in veriticalitatea ei care este timpul producand dezastrul uciderii memoriei”uitasem de caderea zapezilor.”

Invocatia neretorica a ramerii, inca o clipa, este rostita intr-un discurs scapat de contolul ordinii. Fantasticul ia locul realului, poetul se transfigureaza in imagini halucinante:”As zice ca mi-ar trebui inca o mana,/inaltimea unei pasari(ca zbor)subtirimea unei stele(ca timp care roade dimensiunile nemasurabile)In acest peisaj doar de el stiut poetul produce o strofa memorabila a nimicului rezultat din tragedia neintelegerii celor doua dimensiuni ale necunoastreii umane : spatiul si timpul.”Mi-am netezit anotimpurile botite prin ochi./Nu pleca./

Vom imparti pachetul de tigari,/cafeaua din ibric/si ce a mai ramas din putinul nimic/uitat langa inima/.

Este aici exprimata o stare, compusa din banalitatea gesturilor omenesti care duce foarte departe , la sarea catharsisului, la filosofia obsedanta a omului modern care suferind „un veac de singuratate”si nu crezand ca va gasi nimicul. Este boala veacuului poetilor mari de pretudinedeni si dintotdeauna. Singura deosebire si chiar victorie personala este spusa, formularea ei cat mai simplu si cat mai original. Iar spusa este intr-un fel de sorginte nichitiniana, „o reverenta/si nevazuta s-a facut,/lasnd urme de lut/pe pahare/.

Cine sa fie aceasta umbra care bantuie prin paideumaticul atelier si lasa urme de lut pe pahare?

Ne va spune poetul investigand, cercetand in alchimiile rostirii sale. Neputinta disimulata a poetului produce alte rostiri a caror candoare ne lasa cu ochii majorati si imblanziti de „lacrima ce nu vrea sa iasa” pentru a-l scapa de „grija visarilor”. Suntem surprinsi de turnarea in amestecul de cuvinte a unor axiome stiintifice:”Doctorii stiu ca psarile nu plang,/(axioma) urmata de o doua versuri ce nu mai au nevoie de comentariu:”in schimb ele pot deveni lacrimi/la captul unei cautari”/

Parearea noastra este ca Nicolae Teohoarie se afla chiar la inceputul cautarilor sale, celor care au devenit publicabile, demersurile si cautaruile , in mod sigur nu se vor oipri aici si Slobozia va iesi din banaliataea cotidiana a targului prafuit prin care ne scurgem spre mare, intr-o metropola a marii poezii roamanesti in care vom poposi sa desoperim Samanul, inzestrart cu marea putere de a vindeca bedurile din hardul sufletului nostru. Aici unde :”Cineva din multime striga:/-pe partea cealalta a inimii umbla cineva./ Aici unde „se auzi mai intai un tipat de tren,/expert in dinamica tacerii,/apoi vazura un sir de iepuri./zburand/din palariile ierbii.”

O excelenta imagine a unei cinematogarfii iesita din spiritul paideumatic al poetului care alcatuieste imagini fantastice, alegorii din cateva”banale rostiri”.

Tehnica personificarii notiunilor abstracte, a „pipaitului” pe intuneric soate la apelul poeziei imgini poetice uluitoare, greu de trecut cu vederea si de uitat:”La intrare/(unde?) specataorilor li s-au luat mainile,/livrate imediat unor pasari dezonorate.”/ Asta la intrare, deoarece la iesire: „La iesire/o femeie cu privirea rece si subtire,/de aceeasi varsta cu ingerul,/cauta prin pasari, prin hartii,/mainile mele tarzii/si,razand incuracata,/umbra o face scapata./

Citesc si am senzatia ca ma aflu intr-un inedit tunel al timpului, poate chiar ma trece N.T. printr-o gaura negara din Univers in care verticalitatea si orizontalitatea se comprima intr-o „margica” grea de energie, lipsita de dimensiuni si incarcata de emotia clipei care a produs-o. Ma simt o clipa un Vergiliu tinut de mana de Nicolae Teohoarie strabatand un infern de care, pana la citirea poeziilor lui nu eram constient.

Iata ce este poezia adevarata. Capacitatea unui om obisnuit prins in vraja harului rostirii care te trece dincolo(care Dincolo?). Unde locuiesc doar cuvintele”unde nu este durere, nici intristare , nici suspin, ci doar o unda ce ne poarta de niciunde catre nicaieri.

Cu un asemnea poet”neantul” nu ma mai sperie nici pe mine, devin sfant de ocazie, citind o asemena strofa:”Inchipuiti-va cat destin,/cata gratie,/se consuma in sala de operatie,/unde mi s-a cusut o intrebare,/o tacere/.

Cu poemul IARNA VECHE intram direct in poezia ludicului. Poetul, anesteziat de prezent da o fuga in anii cei tineri, otraviti de o grea otrava, cum a spus undeva Esenin si raspund la obsesiva intrebare, UNDE SUNT ZAPEZILE DE ALTA DATA. Dar cat de frumos este acest Joc secund, in alb, acolo unde vantul pusese santinele, nu mai pun ghilemele vreau sa fur din Teohoarie si sa dau curgere frazei, sa fluidizez cu poezia lui, sa ma joc cu el de-a zapezile de care mi-e dor acum, cand zapuseala de afara nu e obsesie, ci realitate obsesiva.

Se joca , poate acepta prietenul meu, de-a chiromantia, de-a fosti amanti care se iubeau, poate, uitand de absurditatea jocului dragostei carnale. Din pacte, joca e intrerupata. Oricine intrerupe jocul e ucigas sau sfarseste ca un ucigas in aplauze sau regrete. Am citit de curand o carte uriasa ,PARFUM, GRENUILLE, cel cu pasiunea parfumurilor, ucigas din necesitate, dar cata tragedie declanseaza o pasiune, stiu doar poetii care ne lasa in joaca versuri:”Ningea/si-un calaret intarziat/imi lasa-n poarta, n-ai sa crezi,/tipatul tau insangerat/in amintirea fostelor zapezi./

Absolut frumos , si daca drumul meu ,al vietii mele ,nu era intrerupt de conditia unei adeverinte(fiu de CAP) pentru a fi student la muzica, i-as fi compus acestei strofe o melodie, ca sa se stie , ca in joaca si copilarie, se scrie, cea mai frumoasa poezie…

Si un repros. Cuvantul ceausi are aici lovitura zadarnica a nucii in perete. Imi sugereaza etimologii. Nu meritau ei, originea lor sa stea intre cuvintele lui Nicolae TEOHOARIE. Ne trebuie operatii pe creier sa uitam de ei si de cei care i-au urmat. Ce treaba au poetii cu ei? Un Paunescu,da, ca i-a cantat si a profitat, un Vadim da, ca i-a iubit si s-a zmintit…Dar NT? A stat si a clocit cuvinte in cosul lui paideumatic si-l rog, nici in joaca, nici in rima, sa nu-i puna. Iata ce ne poate face o rima fortata ,domnul meu. Daca mai contiunuu, ajung la o carte si repetitia nu are valoare.Sa-l lasam pe Dobre Gheorghe sa-si stranga in brate Exercitiile de dragoste cu zei, iar noi sa ne multumim cu taria vechiului „non multa sed multum.”

Aici ma opresc din scris, dar nu si din citit.

Ma opresc din aceste motive:

1. tipografice, ca sa incapa intampinarea poeziei lui N.T. in Helis sau in alta revista.

2. din grija fata de mine, ca sa nu ma apuce acea stare care ma duce la scrierea unei carti despre alte carti.

3.Ca sa-i pot citi si pe altii.

4.sa nu uit a-l imbratisa pe Nicolae Teohoarie, cel care intr-o zi de vineri, a lunii lui cuptor, a venit la Buzau sa ne vedem si sa probam „dorul” dintre cei care, fara sa se vada, se joaca de-a v-ati ascuns cu vorbele.

NB : 1.A purifying or figurative cleansing of the emotions, especially pity and fear, described by Aristotle as an effect of tragic drama on its audience.Acesta este chatarsisul.

2. CEAÚŞ, ceauşi, s.m. 1. Funcţionar inferior la turci, care îndeplinea funcţia de uşier, de curier sau de aprod (1) al curţii. 2. Nume dat, în evul mediu, în Ţara Românească şi în Moldova, unor funcţionari publici: a) şef al unei cete de slujitori; b) căpetenie de surugii; c) căpetenia vânătorilor domneşti; d) aprod (3). 3. (Înv.) Om de serviciu la sinagogă. – Din tc. çavuş.

__________________

O CARTE CITITĂ DE AUREL ANGHEL – ARTUR SILVESTRI: „PERPETUUM MOBILE. PIESE IMPROVIZATE PENTRU VIOLONCEL ŞI OBOI“ (ED. CARPATHIA PRESS, 2006)

MOTTO: “Eram odatã în România si ne uitam la o priveliste a Carpatilor acoperiti de zãpadã; cu o altã ocazie, în Anglia, am privit la catedrala din Durham ce se înãlta mult deasupra povârnisurilor râului Wear. În ambele ocazii, Pãrintele Dumitru a exclamat cu emfazã: „Aceasta nu poate lipsi din vesnicie”.
Cartea profesorului Artur Silvestri, Piese improvizate pentru violoncel şi oboi este perfect încadrabilă în cuvintele rostite de părintele Dumitru Stăniloae.
Mai întâi textele se încadrează tematic. Ce altceva pot fi aceste eseuri despre care chiar autorul spune:”Ea continua Apocalypsis cum figuris” dar era o carte târzie, de bătrâneţe şi poate şi de înţelepciune, în orice caz”de resemnare”
Indiferent cum o înţelege cititorul sau cum o defineşte autorul , este o carte frumoasă şi adâncă, precum gândul celui care a scris-o , transfigurând realităţi care par a fi desprinse din curgerea concretă a timpului.
Este o carte neîncadrabilă în vreo direcţie, în vreun curent sau şcoală.
Aşa cum personalităţile reale şi informative sunt de nealiniat, tot aşa şi cartea aceasta este o îngemănare de cuvinte care însumează experienţa vieţii ca om şi ca original mânuitor al cuvântului.
Am remarcat o perfecţiune a rostirii, dar şi a textului în sine. Am recitit să descopăr vreo abatere ,măcar tipografică, n-am aflat şi mă bucur că pot să apară cărţi perfecte. Citesc prin cărţile mele, găsesc greşeli, dar câte imperfecţiuni nu aflu şi o clipă mă întristez.
Am fost bucuros să citesc aceste bijuterii de comunicare în limba română şi să constat o identitate de trăiri afective cu autorul.
Mai întâi traducerea sensurilor. Sensul impenetrabil al lumii.
Zădărnicia clipei şi a efortului de a o semnifica.”Spaima omului de lângă ape în faţa necunoscutului care, se arăta o fracţiune de secundă, posibil Deus ex machina neconsumat până la capăt, poate doar închipuit.”
Timpul ca închipuire, timpul real şi cel imaginat în îngemănări vremelnice şi despărţiri definitive:”nimeni nu îşi putea da seama, dar nimeni nu va putea uita clipa de nebunie, viaţa suspendată între două lumi, poco loco, timp desfăcut, destrămat, renăscut ca după descântece.”
Apropierea a două realităţi transfigurate, sunetul şi cuvântul: “încercă să-şi amintească versurile preferate şi reţinu , după o vreme, doar melodia lor legănată, ieşind din alăturări de cuvinte rare, aproape nepătrunse, parcă rămase de odinioară, pronunţată într-un fel de limbă pură, “limba lui Adam”.
Alonja spre trecut ,spre vremuri şi timpuri nu numai uitate, ci chiar ignorate în contemporaneitate.
O extraordinară răscolire de arhetipuri, de stări vremelnic intrate în necunoaştere, fără de care sondarea sinelui este sortită unor rezultate derizorii: “vântul subţire şi marea fără sfârşit făcuseră ca să rămână pe nisip un posibil castel, o ipoteză de crocodil, o idee de elefant. Forme doar bănuite , poate entelehii (ENTELEHÍE s.f. Noţiune filozofică indicând perfecţiunea ca scop lăuntric al dezvoltării tuturor lucrurilor.)
Identificarea omului cu arta:”maşina înainta fără zgomot, alunecând pe asfalt ca o corabie imaginară prin văzduh, dintr-o gravură enigmatică din Evul Mediu. Ori poate că făceau parte dintr-o gravură.”
Am vorbit mai sus despre o identitate de gândire a funcţiei cuvântului. Iată un exemplu:
Lâna de aur:Înotam voiniceşte pe deasupra satului meu,/Pe sub corabia argonauţilor;/Până la fântâna lui Oaşă /Am rezistat./Prindeam câte o şuviţă din lâna de aur/O înşiram pe degetul mare,/Ea se înfăşura pe picioare/Atât am putut să văd./
Primul nor/ A înghiţit corabia,/ Un tunet m-a trântit la pământ…De atunci aud uneori /simt că sunt/Cam trăsnit din fire,/Apă suptă de nor./Am păstrat un fuior /Din lâna de aur,/Am dus-o acasă/
Am ascuns-o de toţi./În jurul ei /Un păianjen cu crucea pe spate/Ţesea de zor;/ m-a prins şi pe mine in pânză,/biet muritor./Ţineam firul/ Piatră de hotar… /Cineva scormoneşte cu Vârful Vătraiului/Într-un joc de faur/Locul în care Iason a ascuns lâna de aur,/Acolo unde brazii plâng cu lacrimi de chihlimbar.-Aurel Anghel, La umbra firului de grâu, editura ALPHA MDN, BUZAU,2006
Relaţia cu Cel care le ştie pe toate:”dar cineva îl privea; de după dealuri, i se păru că îi zâmbeşte uşor Cel care le ştie pe toate sau poate un înger.”
Am citit cu bucurie, dar şi cu uimire această carte în care am detectat un fel de decont al convingerilor definitive. NIHIL SINE DEO, nerostit, străbate fiecare pagină, de aceea nu ne miră izbânda în planul exprimării. Autorul şi-a găsit acel canal de comunicare cu Stăpânul cerurilor şi îl foloseşte cu ştiinţa candorii pe care numai credinţa adevărată ţi-o poate da.
Iată o frază dintre cele fără graniţa timpului şi care se reţine implicând preapuţinul clipei ce ne este dată:”se gândi câteva clipe, intens şi indefinit , la toţi cei care scriu undeva în preajma apei, fără să o asculte fiindcă o cunosc. Şi zgomotul ei ameninţător şi continuu i se păru, deodată, atât de familiar ca şi sentimentul cuibărit în sufletul strâns, imagine a fricii fără obiect, că implacabilul vine şi că, aparţinând naturii , nu avem o altă soartă decât anonimatul ei.”
Scriam acum câţiva ani:Ceaţă:Viaţa mea pare un rebus ratat./Enigmele mele vin de departe/Sunt definiţii ale unui psihopat/Fără subiect şi fără predicat/Pătratele goale sunt cercuri/Toate zilele săptămânii sunt miercuri./Consoanele, vocalele latră la lună/Îngrămădite în încordare nebună./
Orice gând îmi cere să nu-l definesc;/Sufletul să nu-l păcălesc./Ascut creioane de-o viaţă/Să-nţep cu ele molecule de ceaţă./Când m-am născut Racul dădea înapoi/Ziua de miercuri zilei de joi./
Biata mama nu bănuia/ Ce păcat născându-mă săvârşea./Aducându-mă pe lume deja rătăcit
Degeaba credea că sunt un neprihănit./Cine sunt eu?/Ceva între zeu şi pigmeu/Interjecţia unui început/Cuvânt fără sens,doar atât.- La umbra firului de grâu.
Semnele muzicii printre cuvinte:”lipsea însă ceva, nu îşi dăduse seama ce anume lipseşte. Totul i se păruse până acum ca un fel de realitate muzicală, de fapt ca o suită unde nu încăpeau nici sunetele tari, puternice, de tobe şi cymbale şi nici goarnele Ierihonului imaginar.”Toate cuvintele devin suportul determinării unei stări tot un cuvânt.(SPAIMA)
Ideea misterului ce ne înconjoară şi ne însoţeşte permanent ca realitate transfigurată , ca dat al scriitorului:”Doar undeva, pe asfalt, împrăştiate de paşi nenumăraţi, nepăsători, doar câteva perle desfăcute dintr-un şirag.”
Lumea fascinantă a cuvintelor ca fiinţe ce au trăit sau vor trăi realitatea ce scapă chiar scriitorului talentat. Forma pe care o iau pentru o vreme este a păsărilor însoţitoare “…păsări ale mărilor, urmărind indolente însoţitoare de călătorie, corabia ce alunecă peste abisurile amare”
Citesc în transă, plutesc printre firele unor mici naraţiuni din care se constituie substanţa de carte. Dar ce carte este aceasta care te poartă in necunoscut, ireal, imaginar şi mai ales în iluzie? Cărţi şi cuvinte, propoziţii “în tipar arbitrar, ipoteză de profil desenat în spatele căreia nu mai rămâne nimic, poate iluzia că există.”
Mă ţine aproape tot timpul realitatea sonoră pe care mi-am construit-o ca suport. Partita nr.2 de J:S:Bach şi reverberaţia sunetului prelung în care desluşesc glasul inconfundabil al păsării numită convenţional OBOIUL.
Transcriu din ODATĂ, ALTĂDATĂ finalul. “în acest timp, dar în alt timp, scriitorul îşi aşeza hârtiile pe masa lui mică, rotundă şi joasă, de la restaurantul DIN Cartierul Latin unde, în fiecare zi, în faţa unei ceşti cu interminabila caffe- creme înşira, rând după rând, povestea cărţilor care puteau să fie, sau au fost, ori, câteodată, vor putea fi.”
Rămân suspendat. O intuiţie cu totul aparte te implică într-un demers inexisent. Realitatea scriitorului este o sugestie, demersul său o mică pauză într-un timp indefinit. Cuvintele potrivite sunt ale autorului Artur Silvestri.
Construirea imaginii peisajelor este încă o particularitate cartea atrage cititorul. Câteva tuşe semnificative urmate de încadrarea unei stări care a determinat conturul: “era toamnă, o toamnă universală în a cărei enigmă stătea închisă însăşi inconsistenţa vieţii lui….Călca uşor, cu grijă, peste frunzele uscate, de ieri şi de alaltăieri, le asculta, făcând mici pauze, zgomotul straniu de întocmire ce se desface, apăsată de talpa piciorului care le strivise. Îl înfiorase fie şi doar acest gând, un gând de ev târziu, ininteligibil, peste care se adânceau, fără să poată să le identifice, multe alte gânduri, amestecate şi neclare. Oricât ar fi vrut să le orânduiască îşi dădu seama că nu va putea.” Vom mai remarca o tehnică specială, aceea a rezonanţei elementelor peisajului în definirea unei stări,dar şi în sublinierea ideii ce obsedează prin personaj pe scriitorul însuşi: amploarea relatării (toamnă universală), necunoscutul (enigma), inutilitatea (inconsistenţa vieţii lui), în plan sonor (zgomotul straniu de întocmire care se desface), obsesia timpului (un gând de ev târziu).
Tehnici ale scrisului, apariţia şi conservarea peste timp a ideilor, scrisul ca soluţie salvatoare. (Metafizica norilor-eseu), povestea scriitorului care observă cu uimire “cum se naşte imaginea veşnică despre toate acestea-apăreau, ca într-un şir de oglinzi paralele, nesfârşite alte scene identice, ecou şi oglindire, răsfrângerea realităţii ipotetice faţă de o singură altă realitate, unică., palpabilă, sigură .care să fi fost?
Mai descoperim şi o permanentă stare dilematică asupra lucrurilor elementare ale firii, dar mai ales ale celor ce ne definesc sau ne răsfiră, spaţiul şi timpul.
Am citit referinţele critice asupra acestei cărţi , dar nu am putut sta deoparte să citesc şi să nu comentez cu bucurie o carte care mi-a plăcut şi asupra căreia sigur voi mai reveni.
Voi reveni asupra acestei cărţi în care desluşim şi noi”gândirea filozofică a autorului ” care ne proiectează într-o lume de nedesluşiri, lume care este în fapt aceea pe care prof. Dr. JEAN-FRANCOIS SAMLONG o denumeşte”un ailleur de sens”
19.07.2007 Buzau

___________________

”CARTEA LUI COSTEL BUNOAICA” CITITA DE AUREL ANGHEL

O alergare în zori

Cartea lui Costel Bunoaica

Gânduri… la o carte care m-a pus pe gânduri

”Deşi nu am plecat nicăieri, simt uneori, că mă întorc acasă: că timpul, aşezat între mine şi lucruri , nu mă mai apasă.”

M-am întors de la Căzăneşti cu un sentiment ciudat. Eram la mine acasă, pentru o vreme sunt singur, Dar simţeam că încă nu am plecat de acolo unde se află o altă casă, pe care am descoperit-o de curând, biblioteca.

Nu voi face decât o referire la această zi de excepţie din viaţa mea când toponimicul Căzăneşti a primit în sufletul meu încă un sens.

Căzăneştii gară şi Căzăneştii siloz, loc de trecere Dar şi de plecare a mea în lume, a devenit de ieri Căzăneştii bibliotecă. Starea mea de ieri m-a făcut să „mă afund în viitor.(…). ”Cu gândul rotund. Cu umbra bolnavă a unui picior.”, citat din Uciderea sinelui, pag.18, Costel Bunoaica

Câte coincidenţe, atâtea gânduri, voi parafraza pe un mare scriitor, Camil Petrescu. Tocami povestisem întâmplarea de la siloz cu o fată, laborantă care lua probe de umiditate din căruţa în care duceam la siloz grâul, munca noastră de o vară.

Am prezentat cu admiraţia cuvenită la această întâlnire din Biblioteca Orăşenească a localităţii Căzăneşti doi mari poeţi Gheorghe Dobre şi Codrin Şerban…se afla acolo încă un poet mare, de o modestie exemplară a comportamentului omenesc, Costel Bunoaica.

Nu aveam decât o singură referinţă despre acest om de excepţie, îndeplinind competent o funcţie publică, inspectorul bibliotecilor din Ialomiţa. Îmi vorbise despre domnia as, cu un adânc respect Petruţa Avrămiţă, bibliotecara din Cocora.

Ieri Costel Bunoaica, MI-a oferit două cărţi de poezii, pe care deja Le-am parcurs, Dar mă voi referi doar la Uciderea sinelui.

M-am regăsit in cvasitotalitatea sufletului meu în această carte pe care aş putea-o numi cea mai frumoasă plângere filosofică pe care am citit-o.

Cartea are o structură originală. E o compoziţie bivalentă cu întrepătrunderi ca în structurile narative ale unui roman. Aş putea numi cartea chiar un roman al sinelui în starea de rugăciune. Mărturisirea şi rugăciunea este una din structuri, poetul a avut grijă să o semnifice prin scrierea textelor cu aldine şi fără titlu.

A doua structură aş numi-o Omul între demon şi zeu, în care se exprimă căutarea unei ordini a sufletului în dezordinea produsă de realitatea trăită.

Transfigurarea dezordinii, a căutărilor vreunui suport al sinelui pentru o clipă de confort sufletesc este tema acestei cărţi excepţionale.

Sper să nu fiu rău înţeles. Nu sunt şi nu vreau să fiu un cititor care are chibritul şi tămâia la îndemână pentru a face oficii religioase de binefacere.

Sunt chiar departe de acest demers în care nu m-am regăsit niciodată.

Atunci când întâlnesc poezia în starea ei gemă, când îi văd din primul demers cristalele din care este compusă, nu pot să nu exprim acest sentiment de mare bucurie că Dumnezeu NE-a mai dat un poet.

Mă gândeam ce era în sufletul acestui discret om şi mare poet, Costel Bunoaica, atunci când vorbeam cu bucurie despre cei doi.

Erau acolo ”cei trei magi” AI poeziei, din judeţul de răsărit, Ialomiţa.

Pe măsură ce mă reîntorc lângă Ialomiţa mea, înţeleg tot mai bine, profunzimea unui vers din cântecul atât de cunoscut.

”căci mă trage inima lângă Ialomiţa mea”.Acum înţeleg că această tragere, revenire, a omului spre locul lui astral este un mister, ale cărui explicaţii Le găsim, iată, în multe din excepţionalele poeme în proză ale lui Costel Bunoaica.

Le vom concretiza cu bucurie, nostalgie şi un inexplicabil sentiment al regăsirii unui orizont pe care îl credeam deja pierdut.

Un sentiment care domină poeziile din Uciderea sinelui este tristeţea. Poetul caută refugiu in cele mai frumoase scrisori pe care Le-am citit către Dumnezeu. Am încercat şi eu acest sentiment, l-am exprimat în felul meu în scrierea in rime a Psalmilor. Acest sentiment este de o extraordinară complexitate. Iată-l descoperit de prof. Iulia Lazăr, căreia I-am încredinţat spre lectură cartea înainte de a if tipărită.

Loc pentru citat.

Ilustrarea, coperta, culoarea alb-negru cu reflexe de gri, figura umană a celui care se află adânc afundat in sine şi intr-un viitor incert totul este în concordanţă perfectă cu întregul conţinut al cărţii. Impresia la prima vedere a fost şocantă, dintre cel două cărţi am ales întâi Uciderea sinelui. Îngeri şi demoni.

Poetul NE întoarce în trecut spre a se justifica. Problema căutării sinelui I-a bântuit şi pe alţii şi în primul rând pe acela căruia îngerul I-a vegheat demersul de a face ca şi limba română să fie literară:

Noaptea-n Doma întristată, prin lumini îngălbenite
A făcliilor de ceară care ard lângă altare –
Pe când bolta-n fundul Domei stă întunecoasa, mare,
Nepătrunsă de-ochii roşii de pe mucuri ostenite…M. Eminescu

Număram pană adormeam roadele imaginaţiei mele, întotdeauna nepătrunse, Dar cu privirea vioaie în care stele verzi clipoceau puternic.
Am început as vorbesc singur.
când stelele se lipiră de umbrele degetelor
şi ţopăiau în pai. Emma Brad

”In mine lupta un inger si un demon…oare numai in mine? Viata mea si întrebările la care nu stiu sa imi raspund. Sufletul meu si calea pe care ar trebui sa apuce ca sa găsească linistea.”,că rostul meu este să zbor. Mi-e frică de-adevăr, de tot ce este amăgitor. Ne-ncetat să crezi în steaua ta, nu mă ocoli, nu mai fugi. O..înger şi demon !

Ce caut si ce e mai important; fericirea sau liniştea. Pentru ca am constatat ca cele doua se exclud adesea.

Cui dedică Costel Bunoaica aceste poeme în proză?

Despre întoarcere şi plecare , cu dragoste, altcuiva decât cititorului pe care îl prinde punând in capătul undiţei fluturi de aur cu ace invizibile. Iată un model de fluture subtitlul primului poem:

”oamenii obişnuiţi fac lucruri obişnuite mi-ai spus, mai mor , mai trăiesc …

Şi, din când în când fac dragoste. Uneori chiar vorbesc.”

Dar mai şi scriu şi iată ce poate comunica un poet care nu face deloc economie de cuvinte ,dintre cele mai calde şi mai blânde pentru a determina îngerul să fie mai îngăduitor cu noi, care suntem oameni obişnuiţi şi de aceea mai facem şi dragoste, care poate fi considerată păcat:

eu mă întorc întotdeauna. La plecare mi-e greu,

Dar, puţin mai târziu, după ce carnea mea împăcată cu

Sufletul dau mâna ca doi cunoscuţi, mă aşez iar în mine.

Repetarea obsesivă a versului”eu mă întorc totdeauna. La plecare mi-e greu …se transformă intr-o obsesivă litanie care m-a făcut să nu las cartea din mână până la ultimul vers citit” eu sunt mântuirea ta. Vino la mine.”

Fac o mică pauză, nu pot sta fără să fac şi eu un lucru obişnuit, să plec puţin. Să ies pe afară, să scap de drogurile pe care mi le oferă cu generozitate poeţii din Slobozia reuniţi în conţinutul cuvântului Helis, cetatea lui Dromihete de la Crăsani, Judeţul Ialomiţa.

Mă-ntorc la ideea rugăciunilor pe care poetul le derulează scriptic intr-un tulburător crescendo.

”Am auzit glasul Tău şi m-am temut de goliciunea şi de lăcomia sufletului meu. M-am ascuns, întâia dată de Tine, căci faptele pe care le-am comis fac cinste Celui Necurat şi judecate fi-vor la Înfăţişarea din urmă.”

Reacţia bunului creştin este exprimată in cuvinte tulburătoare, ceva din măreţia cântărilor ca cele mai frumoase poezii biblice, dar şi din transfigurarea nemerniciei noastre ca fiinţe cu trup.

”Apoi mi-am ascuns Sinele de sine, să nu se

vadă pe el însuşi dăruit murdăririi şi decăderii lumeşti”

Am primit de curând o carte SPOVEDANIE NETERMINATĂ, autoare Gena Geamănu, Editura Bizantină Bucureşti. Este o carte in aceleaşi tonuri ale luptei cu sine a omului ,una specifică şi foarte grea.

Cartea lui Costel Bunoaica este o obsesivă căutare existenţială.

”dacă vom privi cu băgare de seamă şi vom descrie fiecare după putinţă, faptele şi mişcările sufletului nostru, ca şi cum ni le-am dezvălui unul altuia, putem fi siguri că, din ruşinea de a fi cunoscuţi în întregime, vom înceta a mai adăposti în inimă ceva necurat.”Sfântul Antonie

Mărturisirea lui Costel Bunoaica este de o sinceritate totală. Personajul nevăzut cu care el dialoghează este cititorul ca martor al Celui de Sus. Nu-şi permite nici un fel de abatere de la a spune tot, de a da cuvânt fiecărei ondulaţii a sufletului încercat de atâtea dileme. Iată o strofă dintr-o poezie fără asemănare :prima strofă, pag.10

”Lucrurile există în ordinea in care ochiul meu vertical

Le-a fixat. Forma, dimensiunea, culoarea, sunt

Aşa cum au fost ;

Chiar şi aerul crud şi raţional, din aceleaşi insidioase

Şi tăcute păcate, e încărcat de trădare. De ură.

De viaţă.

De viaţă plină de moarte.

Unde am mai citit noi asemenea transfigurări ale dilemelor sub forma de lacrimi ce port oricând deveni lacrimi :

Care este fericirea a doua şi ce înţeles are?
„Fericiţi cei ce plâng, că aceia se vor mângâia” (Matei 5, 4).

Nu cred că mângâiere de la Cel de Sus caută poetul. Poetul vrea să salveze oamenii cuminţi din care face şi el parte. Este adevărata frăţie cu oamenii obişnuiţi.

”Oamenii obişnuiţi-mi-ai spus, sunt asemenea

Lucrurilor obişnuite. Neînsemnaţi. Modeşti. Toleranţi şi utili :

Un fel de lume aparte. Trandafir fără spini.

Cu viaţa semănată în moarte. Cu moartea culcată

In lutul divin.

Locuiesc în case cu acoperişuri sădite-n pământ. Au ochiul

De noapte. Au frunte de vânt.

Şi toate li se întâmplă la timpul trecut.”

Ce ar putea comenta un critic, oricât de instruit, de binevoitor sau dimpotrivă? Nimic. Aceste transfigurări pregătesc terenul spre ce suntem, ce am fost şi vom fi. NIMIC

Viaţa sub lupă :”Parfum de cucută-este un poem care are ca temă iluzia in care trăim. Cuvintele mint. Privirea înşeală. Nu este pe dinlăuntru ce se vede de-afară. Însăşi înflorirea grădinii este iluzorie doar finalul de poveste este realitatea. Versul şi din rană îmi creşte un flaut”, susţine titlul celui care îmbătat cu parfum de cucută(inspiraţia poetică), nu s-a grăbit.

Niciodată.

Cucuta este o plantă erbacee otrăvitoare, cu miros caracteristic, întrebuinţată ca medicament(conium maculatum). Poporul a transfigurat cuvântul într-o zicere foarte expresivă. ”Doar n-am băut cucută?”(doar n-am înnebunit)?

Nebunia unui geniu este gândirea raţională care impune limite în relaţia unei persoane cu cosmosul, dar şi cu Dumnezeu. Mai este şi zadarnica încercare a cunoaşterii de sine ca o temă majoră şi obsesivă a poeziilor din Uciderea sinelui. Văd ceea ce vrei, nu ceea ce este. Un cântec ratat. Un final de poveste. Trebuie să recunoaştem că este foarte frumos exprimat acest sentiment al lipsei de putere in care ne naştem, în care trăim doar ca să sfârşim o poveste. Puterea este într-un singur loc. Nu întâmplător mulţi dintre mai marii lumii au trăit în iluzia ei şi au sfârşit-o prost. Se îmbătau cu parfum de cucută. Rugăciunea de la pag. 37 întrece in adâncime şi frumuseţe textul biblic. Costel Bunoaica, retras in isihasmul propriei fiinţe, dă la iveală rugăciuni penetrante,mobilizatoare :”primeşte smerenia mea şi lasă-mă să cad în genunchi la picioarele tale şi rugă să-Ţi înalţ, că numai aşa găsi-voi pacea şi calea cea dreaptă”.Această carte este perfectă pentru un curs de reciclare a preoţilor. Eu fac propunerea ,dar cine mă va lua în seamă?

Doar poetul care sper să se bucure pentru ideea care mi-a trecut prin minte , îmbătat fiind eu cu parfumul de cucută al poeziilor sale.

Aşteptarea la porţi. Dans iluzoriu, are ca motto un scurt CV text literar de pus în vitrina cu modele :”În aval, la capătul visului stau eu, visătorul. Neguţătorul de iluzii damnate. Contrabandist dinspre mamă. Visător dinspre tată.

Nu interesează aici vreo referire la biografia poetului , ne uimeşte capacitatea de autocaracterizare a unui personaj.

Poezia este o naraţiune cu subiect, cuprinzând toată structura acestuia. Este impresionat deznodământul :”

…E sâmbăta morţilor. O sâmbătă fără sfârşit.

Si pământul încă mai rabdă, cum ne rabdă pe toţi.

Pe vii şi pe morţi.

Pe cei acre, deopotrivă, aşteaptă la porţi.

”îngereşte-mă până la os”, mi se pare o sintagmă poetică prea licenţioasă şi puţin căutată.

Din rugăciunea de la pag. 40 reţinem şi ”aruncă înspre mine iubirea ta ca pe o literă de foc, ca eu să o pătrund cu inima şi să fiu al tău pe vecie.”

La pag. 41 portretul se amplifică:se va include prima strofă de la în aval până la deschise. Acest portret devine o obsesie, poetul reia :În aval, la capătul visului stau eu, visătorul. Neguţătorul de iluzii damnate. Contrabandist dinspre mamă.

Vom mai remarca gradarea rugăciunilor pe o curbă ascendentă.

La pag.43, tu mă stropeşte cu sângele Lui ne aminteşte ultima parte a Sfintei Liturghii.

”Beţi dintru acesta toţi, acesta este sângele meu al legii celei noi, care pentru voi şi pentru mulţi se varsă spre iertarea păcatelor. Poetul cere tatălui stropirea cu sângele Lui spre mântuirea propriei fiinţe. Se pare că nu o obţine. Rugăciunile continuă, aşa cum am spus într-o benefică gradare pentru poet şi cuvântul lui de foc, cel care aprinde tămâia şi care dă un parfum aparte , o mireasmă de care ne-am bucurat, ore şi zile în şir citind şi comentând un poet cu un registru aparte, căruia Dumnezeu i-a dat puterea de a sfinţi cuvintele, de a se ruga şi de a ne îndemna şi pe noi.

Mă opresc aici, eseul meu trebuie să încapă intr-o pagină de Helis, revista noastră cea de toate lunile pe care o binecuvântăm ,dar nu avem cu ce s-o mărim în afară de modesta noastră contribuţie, gândul nostru despre noi şi despre alţii.

24.11.2006 10:44:45

___________________

CEL SCRIS.. GHEORGHE IOVA

La pagina 29 din cartea DE CÂŢI OAMENI E NEVOIE PENTRU SFÂRŞITUL LUMII stă scris ceea ce trebuie citit, înţeles şi rescris, autorul acestor NE mai întâlnite texte pare prescris, Dar şi proscris, pare chiar blestemat să chinuie cititorul care îşi pune mintea cu textele scrise de el.

Dacă citeşti doar ca să fii citit, adică să te poţi vreodată împuternici în cuvânt că l-AI citit, e posibil să fii întrebat :

-Şi?

Vei face o pauză, vei DA din colţ în colţ, vei constata că eşti citit, Dar tâmpit, că nu AI ce spune. Când citeşti un autor renumit şi declari că l-AI citit nu poţi if tâmpit, te apuci de povestit,de obicei o iei pe firul narativ şi dă-I ca un povestit până la deznodământ sau măcar până unde autorul te convinge că eroul s-a descurcat perfect şi in fine ”I-a tras-o”, după care urmează fireasca consecinţă, încurcăturile ,firele narative, încolo şi încoace, exact cum e trăit în viaţă, povestit cinstit şi cititorul mulţumit că a citit şi nu e tâmpit că ştie ce are de povestit.–>

Gheorghe Iova trăieşte mult mai mult decât alţi scriitori odată cu lumea cuvintelor lui prin care în rânduri puţine, în cuvinte puţine şi sunete cu rosturi numai de el ştiute construieşte structuri, poeme, fabule, nuvele, drame, o lume de cuvinte care moare odată cu ultimul punct pe care îl aşeză să fie scris şi să rămână acolo ca piatră de hotar din câmpia Bărăganului unde găseam câte un bolovan uriaş.

-Ce e cu pietroiul acesta bunicule?

Ce să fie taică, e piatră de hotar, până aici ţinea moşia lui Dinescu, până aici a lui Bibi , până aici a lui Trancu , a lui Şoarece , a Lucreţiei Popescu…

-Dar TU de ce n-AI pus pietroi pe moşia at?

-Dar ce mă, eu am moşie, eu am loc, locu’ se măsoară cu pasul şi se îndeasă cu călcâiul ca să ştie vecinul până unde trage ultima brazdă.

-Dar ţăruş de ce nu pui?

-Îl IA cine vrea şi face focul cu el.

-Şi de unde ştii TU până unde AI locul?

-Ce e cu pietroiul acesta bunicule?

Ce să fie taică, e piatră de hotar, până aici ţinea moşia lui Dinescu, până aici a lui Bibi , până aici a lui Trancu , a lui Şoarece , a Lucreţiei Popescu…

-Dar TU de ce n-AI pus pietroi pe moşia at?

-Dar ce mă, eu am moşie, eu am loc, locu’ se măsoară cu pasul şi se îndeasă cu călcâiul ca să ştie vecinul până unde trage ultima brazdă.

-Dar ţăruş de ce nu pui?

-Îl IA cine vrea şi face focul cu el.

-Şi de unde ştii TU până unde AI locul?

Mi-a spus într-o zi:

-Rătăcirea întemeiază. Scrie, domnule, aceste cuvinte. Te vei mai lovi de ele. Şi iată cum mă lovesc citindu-l ca să-l scriu.

Rătăcirea mea prin propriile litere şi cărţi începe să se întemeieze.

Am scris despre copilărie 200 de pagini. Gh.Iova a scris şapte rânduri. Scrisa lui rămâne ,scrisa mea trece ca o pălăvrăgeală prin ani, e călcăiul bunicului întemeiat doar pentru câteva zile în pământul reavăn şi se va pierde, deşi e scrisă şi copilăria mea. A lui rămâne că e pe moşia lui, a literelor, Moşia lui Iova, care e scrisă ,nu înfundată cu călcâiul în pământ. Te loveşti întâmplător şi te doare capul veşnic începând cu urechea:”Pavilionul urechii; Eustaţiu cu trompa:Ciocanul pe nicovală, bielă-manivelă. Tutureche.”

Ce sunt toate acestea?

Nu-l mai întreb pe autor. Răspund ca unul care a ştiut de unde să apuce textul Iova. Toate acestea sunt texte, domnilor, iar ce citiţi din scrisa rămasă de la Iova scriere sunt doar”nişte texte.”Dar ce texte!

Mi-a spus într-o zi:

-Rătăcirea întemeiază. Scrie, domnule, aceste cuvinte. Te vei mai lovi de ele. Şi iată cum mă lovesc citindu-l ca să-l scriu.

Rătăcirea mea prin propriile litere şi cărţi începe să se întemeieze.

Ce sunt toate acestea?

___________________
AUREL ANGHEL DESPRE ANGHEL MACHEDON PISCU

Duşman îţi eşti…

Anghel Machedon Pişcu se poate considera un poet cu o operă poetică cvasi completă. Este previzibilă şi posibilă aparţia şi a altor cărţi de poezie dar sunt aproape sigur că drumul pe care a pătruns in marea poezie este deja” betonat”.El mai poate fi lărgit şi continuat dar cred că tot in aceeaşi manieră.

Specificul creaţieiu sale poetice este dat de structuri şi sintagme originale , din care ideile se compun de către citititor care este obligat să gândească poetic, in stilul propus de poet.Orice abatere poate conduce la deraieri şi derapări care ar strica ineditul şi farmecul

creaţiei unui mare poet.

Descifrarea fiecărui vers este un demers pe cont propriu şi se paote realiza doar prin lecturi repetate, eventual prin pauze mari după fiecare vers şi după fiecare poezie care se constituie intr-o operă in sine.

Vom porni acest demers cu prima strofă din prima ingerinţă.Este posibilă o definiţie a cuvântului duşman?

Poetul o formulează, dar prin implicarea unor substantive nepoetice:cerc, horă, undă, an, duşman şi spirală. Melcul este cuvânt poetic ridicat la această demnitate in poezia populară: „Melc, melc codobelc / Scoate coarne boureşti (boiereşti in variante) / Şi te du la Dunăre / Şi bea apă tulbure.“

Mai este poetic şi sub condeiul unuia dintre cei mai mari poeţi români Ion Barbu in celebrul ciclu După melci.

Ideea poetică este a luptei cu sine întru desăvârşire.Iată cum este indusă această idee, una dintre marile probleme ale filozofiei din cele mai vechi timpuri.”Cunoaşte-te pe tine însuţi.”

Ideea se susiţine prin antiteză, “duşman îţi eşti” prin comparaţie, “cum cercul rupe cercul”, prin metaforele hora undei, unde-n scut.

Poetul te invită la răbdare in demersul sinelui de a ajunge desăvârşirea perfecţionării. Răbdarea melcului ,dar şi tenacitatea pe care o poţi observa aflat la margini de ape acolo unde hora apei îţi răsfiră anii.

Ideea este reluată in a doua strofă. Există speranţa de a ajunge la desăvârşire, implinirea fiind posibilă doar in condiiţiile comunicate de poet prin alte sintagme :miez nestins, dor de nehotare, cuvintele jar şi ardoare puse in acelaşi plan, zid de spuze şi banalul cuvânt cu nuanţă arhaică arvuna revigorat şi poetizat in contextul unui vers prin ortograma spuze-arvuna.

Este surprinzătoare această originalitate pe care o constatăm şi cu siguranţă nicând vreaodată in poezia noastră aceste apropieri nu s-au făcut.

Ceea ce ideatizează in cele două catrene constitie structura pentru demersul filozofic din cele două terţine.

Rămânem vii după stihii, focul e purificator, dătător de viaţă, pentrucă poetul nu se maireferă la materie, ci la ceea ce e dincolo de ea, va înflori ciotul din inimă. Aici, in zona de deasupra a trupului omenesc ciotul se usucă “sub crusta vinii”, aici primim şi dorita iertare, “Şi iartă orbi ce ne-au vândut cu zlotul“.

Ideea blagiană a dăinuirii prin lumină o găsim exprimată în ultima terţină prin sintagme poetice de mare frumuseţe: pulsând iubirii, arderi rectilinii.

Poate că greşesc ,dar cele mai frumoae versuri, dincolo de un haicu, sunt ultimele două..Aceste versuri pot funcţiona separat, desprinse de restul poeziei: “Nestinşi rămânem când am ars de-atotul

Şi preafiind , ne-am , ne-am dăruit luminii.”

Îmi vine in minte (citez din memorie), finalul dintr-o ultimă poezie a lui Lucian Blaga:”Intra-vom iar sub veghea lor/În jocul elementelor/Înmormântat în astă stea /În nopţi voi lumina cu ea.”

Poezie cu formă fixă Duşman îţi eşti….poate intra cu distincţie in marea poezie pe tema existenţei fulgerătoare a omului şi pătrunderea in marea taină a jocului elementelor.

Imi inchipui pe artizanul acestor bijuterii poetice împungând condeiul în tâmplă, scormonind şi căutând îndelug rime ca: într-una/arvuna, ciotul/zlotul/totul, vinii rectilinii(asonaţă), luminii.

Sintagma ca grup de cuvinte cu înţeles propriu este in această poezie nu doar pentru comunicare şi pentru transfigurarea acestia.

Cuvântul singur e doar de legătură se descarcă de sensul propriu, devine relaţional ca o prepoziţie sau conjuncţie din comonicarea de tip pur gramatical cau colocvial.

___________________

AUREL ANGHEL DESPRE AURELIAN MAREŞ

La zece cm de inefabil

Şase sonete de Aurelian Mareş

Locul unde poetul buzoian Aurelian Mareş crede că va descoperi inefabilul este definit în poezia SECŢIUNE de la pag. 99.

Mă aflu exact în spaţiul / Dintre vertebrele vorbitoare. / Trece prin mine / Măduva cuvântului despicată.

Cum inefabil este un adjectiv, o însuşire a ceva , locul acesta nu va fi găsit niciodată. Cum să găseşti,” ceva care nu se poate spune, exprimat în cuvinte, inexprimabil.”

Căutarea inexprimabilului, a nerostirii prin cuvinte este o tautologie poetică mai rar întâlnită-repetare inutilă a aceluiaşi gând, formulat prin aceleaşi cuvinte sau prin cuvinte apropiate ca sens.

Aurelian Mareş prin pregătirea sa profesională de arhitect şi prin harul său poetic nu poate produce tautologii în direct , ci doar transfigurarea neputinţei cuvântului de exprima ceea ce este definit ca inefabil, inefabilul ca spaţiu dintre vertebre vorbitoare. Imaginea obţinută este o metaforă amplificată, o îngemănare de figuri de stil care are ca rezultat o surprinzătoare alegorie: procedeu artistic constând în exprimarea unei idei printr-o imagine.

Imaginea este sugerată prin personificare(vertebre vorbitoare) şi prin chinestezica metaforă a trecerii prin lăuntrul poetului a măduvei cuvântului spintecată .

Este o incizare a cuvântului măduvă , prin amplificare de sens. Este evident faptul că poetul nu transfigurează cuvântul măduvă cu sensul lui biologic (Substanţă moale care se află în cavităţile oaselor (la vertebrate şi la om) ci inefabilul acestui cuvânt, acel inexprimabil a ceva care ţine de miezul, de substanţa din interiorul oaselor ca ”adâncul sufletului, al fiinţei”ceva imposibil de exprimat ”la maximum”.

Am pornit eseul meu despre cartea lui Aurelian Mareş în sens invers, o lectură glosată, ca citirea în ebraică de la capătul celălalt, de la dreapta spre stânga, numai aşa am putut găsi acel capăt al unui fir de unde să apuc ”ceva inefabil, inexprimabil!, prin care să arunc o lumină proprie asupra unei cărţi seducătoare în care te poţi uşor rătăci.

Iată şi motivele:

O tematică mozaicată, amplă, variată, complexă, o alergare prin istoria poeziei, prin meandrele ei, prin nevoia autorului de a transfigura propriile stări în ritmuri clasice.

Primul capitol este un mănunchi de şase sonete.

TRIER- ESTE UN CUVÂNT INEFABIL, ADICĂ NU POATE FI EXPLICAT, NU A FOST INCLUS ÎN DICŢIONARE EXPLICATIVE. Este deci licenţios, autorul ştie ce înseamnă, iar noi deducem din primul sonet. Aşa cum procedează textualiştii autorul alunecă fonetic , amplifică prin sufixare şi obţine un adjectiv participial, deci treierat, supus procesului de selectare a bobului ca esenţă dintr-un spic ca alcătuire a rodirii (de grâu, graminee sau ce va fi avut autorul în vedere când a construit această metaforă)

Tema primului sonet este aceea a alegerii sinelui din mulţimea experienţelor care-l definesc: el poetul aplecat în oblânc, ”am profanat mormintele aztece” este motivul alergării în sens invers pentru a cunoaşte şi pentru a se defini prin cunoaştere cu orice risc ,chiar şi acela al profanării.

Ca structură poetul este un arhitect, aşa se definea şi în primul volum, nu este întâmplătoare capacitatea de a purta în sine ”zeci de piramide”, ”învăluite-n pânzele luminii”, poetul se întreabă retoric ,plin de candoare:

Mumii de fluturi sunt sau crisalide? / Să te mai văd , ceţoasă doamnă brună, / de-atâta drum, sub mine, mor asinii, / Dar nu am ban, la Stix, pentru arvună.

Descifrăm chipul ceţoasei şi brunei doamne, în muza inspiratoare a cărei căutare durează o viaţă, este un drum către o Mecca, (Macedonski). Ceea ce este surprinzător, căutarea plină de speranţă ,ajungerea la Stix nu ca o finalitate şi doar ca o trecere spre a plăti arvună(a aconta; a se angaja, a obliga, cuvânt vechi cu rezonanţe in latină, în greacă se pare de provenienţă indoeuropeană.)

Deducem că poetul dă o fugă să arvunească sufletul, spre a fi lăsat să mai caute, să mai încerce spre a ajunge la obiectivul propus, la 10 cm de inefabil şi constată cu omenească spaimă lipsa banului…treier ne duce cu gândul la răguciuni de care autorul nu este deloc străin şi nici departe: Ci curateste, Doamne, intinaciunea sufletului meu si mă mantuieste, ca un … curatirea si sfintirea sufletului si a trupului si spre arvunirea vietii…

Mitul Salomeei prilejuieşte o definire poetică excepţională a sărutului:

”Sărutul este un popor de fluturi / Văzduhurilor mele foşnitoare / Când zborul tău căzut adânc, mă doare / -carenă albă putrezit-n luturi-”

Părere mea subiectivă ar fi alegerea acestui sonet ca cel mai frumos din câte a scris Aurelian Mareş dar şi din câte s-au mai scris în literatura română.

”Cu mâna năduşită de unelte / efigia-ţi sculptez in alabastru. / Şi nu e nimeni, când loveşti, să vadă. / Ai grijă, ca în dansul tău sihastru, / de pe tipsie ţeasta să nu-mi cadă.”

Despre slomeea au mai scris şi alţii:

Salomeea- Gh. Tomozei

Aţi hulit-o pe nedrept: iată-l pe tava Salomeii, capul rostogolit al Salomeii!

”… pe când acesta din urmă era încă în viaţă şi avusese cu ea o fată, Salomeea. … Salomeea dansa cu voluptate in fata mesenilor acestui banchet al slavei desarte, … … pe când acesta din urmă era încă în viaţă şi avusese cu ea o fată, Salomeea. … Salomeea dansa cu voluptate in fata mesenilor acestui banchet al slavei desarte,” …Ioan Botezătorul

”Că Iosif, logodnicul fecioarei Maria, Născătoarea de Dumnezeu, avea patru feciori cu femeia lui cea dintîi pe care o chema Salomeea, fiica lui Agheu, fratele lui Zaharia preotul, tatăl lui Ioan Botezătorul. Aceşti feciori erau: Iacov, Simion, Iuda şi Iosif. Mai avea şi trei fiice: Estir, Maria şi Solomeea, care era femeia lui Zevedeu şi mama apostolului Ioan Cuvîntătorul de Dumnezeu.” Viaţa şi pătimirea Sfântului Apostol Iacov

”La acest osăţ, fiica Irodiadei, Salomeea, jucand si placand lui Irod si celor ce sedeau cu el, acesta i-a fagaduit, ametit de bautura, ca-i va da orice, ii va cere, pana chiar la jumatate din imparatia sa. Nestiind ce sa ceara, Salomeea a cerut sfatul maicii sale. Si Irodiada si-a sfatuit fiica sa ceara capul Sfantului Ioan Botezatorul. S-a tulburat tiranul, dar din gura sa, sugrumata de patima, a iesit porunca sa se taie capul lui Ioan Botezatorul. Si capul Sfantului a fost taiat in temnita si adus, pe o tipsie, Salomeei, iar ea l-a dus mamei sale.” Luna august in 29 zile: pomenirea Taierii cinstitului cap al Sfantului, Slavitului Prooroc Ioan, Inaintemergatorul si Botezatorul Domnului.

Semnificaţiile acestui sonet sunt numeroase. Inspiraţia poetului Aurelian Mareş e de sorginte creştină, profund umană şi transfigurată în imagini ce nu se pot uita.

DANS –este un crochiu pentru o sculptură de tip Vigeland cum am avut fericitul prilej să văd in 1972 la Oslo în celebrul parc cu acelaşi nume:

Gol, trupul tău, peste un vultur alb stă, / de mine doborât!În clipa castă / văzduh din osul păsării ucise. / îmi lunecă-n auz. Spre vindecare, / apasă lespezile unei misse / culorile cusute de ştergare.”

In această rostire poetică imagini plastice, cu imagini auditive sunt suportul pentru o missa, compoziţie muzicală polifonică pentru cor şi solişti, scrisă pe textul liturghiei, care se cântă în timpul serviciului religios catolic.( Misa Solemnis-Beethowen – ,in re major,op123)

Missa Brevis by Mozart, Schubert, and Frieberg Chorus … 1780 / Missa Solemnis / Symphony 34 by Mozart, Cleobury, Schroder, and Hogwood .

CU MINE HAMLET- este al IV lea sonet care deschide calea spre inefabil a uni poet cu profunde ”antecedente plastice” (Mi-ar fi plăcut să mor între desene/cu cerul gurii acoperit de fresce).

Să ne întoarcem la cuvânt spre a-i salva inefabilul.

De ce şi-a ales ca temă Hamlet şi de ce acest titlu CU MINE HAMLET?

Pentru că cine a pătruns spiritul lui Shakespeare, a nefericitului său personaj nu-l va uita , problema existenţială şi filozofică concentrată în to be or not to be , nu putea lăsa indiferent pe un poet ca Aurelian Mareş, cu atât mai mult cu cât Shakespeare ca structură este el însuşi un Hamlet.

”Mă gîndesc la Hamlet. Hamlet e pentru critici şi public drama cea mai profundă şi semnificativă a lui Shakespeare. Istoricii, actorii şi diletanţii o văd ca pe adevărata sa “masterpiece”. Eu, cu mulţi ani în urmă, m-am iubit platonic, dar fără patimă cu prinţul Danemarcei. Câte nopţi am petrecut împreună! Şi cîte discursuri sofiste şi exaltante ne-am adresat, care nu se regăsesc în textul nici unei ediţii! Hamlet a fost pentru mine un frate, ba chiar mai mult decît un frate, şi obraz lîngă obraz am cercetat şi am descoperit nenumărate mistere ce nu se regăsesc în filosofiile omeneşti.(wikipedia.)

”Carnea pe fluturi dăinuie-n asceză / în largi spirale braţul tău se-ncurcă. / Alteţa iernii, alb, pe tron se urcă. / În lume se mai naşte-o antiteză. / Drumul spre rai, în mine se bifurcă.

Vom remarca un portret de arhitectură interioară, o imagine poetică rotundă, din tehnicile specifice poeziei clasice, a ritmurilor şi rimelor ce vizează perfecţiunea.

Deşi imaginea este vizuală cuvintele cheie sunt două: asceză şi antiteză.

Să le explicăm:

Asceză- stare de spirit a asceţilor ; aspiraţie către cele mai înalte virtuţi ; viaţă austeră impusă benevol. Poetul se transferă în lumea ascezei, în spiritul tipic al poetul pentru care fuga din cotidian este un modus vivendi. Ce doreşte să obţină. Ceea ce defineşte cuvântul asceză introdus în imaginea amintită. Aspiraţia spre înalte virtuţi, apropierea cât mai intimă de inefabil. Conştient de imposibilitate poetul-arhitect stabileşte o distanţă convenţională de 10 cm. e mult sau e puţin, spaţiul ca imensitate concentrat în zece cm, este o metaforă de asemenea originală ca formă şi structură.

Să te afli la zece cm de problema prinţului Danemarcei, să urmezi calea deschisă de cel mai mare sonetist al lumii nu este dat oricui şi de aceea şi mărturisirea poetului este pe măsură.

Antiteză-ANTITÉZĂ s.f. 1. Opoziţie între două idei, între două noţiuni, între două teze. 2. Figură de stil bazată pe contrastul dintre două idei care se pun în relief una pe cealaltă. 3. Judecată opusă unei alte judecăţi, numită teză. ♦ (În filozofia lui Hegel) A doua etapă a triadei; negaţie, opoziţie. (DEX)

Enunţarea, definirea antitezei e poezie a piscurilor, nu este dat oricui să constate problematizând întâmplarea Lui Hamlet cu viaţa proprie că”Drumul spre rai în mine se bifurcă.”

Finalul este tipic shakespearian, motivul gropii ce se cască, vrzi în preajmă cerebelul lui Yoric, vezi omul cadestin, cum magistral spunea Esenin într-o poezie a sa”binecuvântat să fie deci că trăiesc şi că mă-ndrept spre moarte„

Sunt în acest sonet asocieri de cuvinte care fac transfigurarea inconfundabilă:atentatul umbrei, anatomii viclene, cerul gurii acoperit cu fresce, actriţa prinsă în piuneză, carnea pe fluturi.

Imagini asemănătoare mai găsim şi la alţii: Cât sunt de dulci cuvintele Tale în cerul gurii mele!, mai dulci… cu fresce

VORONEŢ- JUDECATA DE APOI

TEMA JUDECĂŢII DE APOI O REGĂSIM LA TOŢI MARII POEŢI ROMÂNI.DEZVOLTAREA SUBIECTULUI AR PUTEA A VEA CA REZULTAT O CARTE SAU CHIAR MAI MULTE.

Tudor Arghezi în psalmul 6:

Singuri, acum in marea ta poveste, / Rămân cu tine sa mă mai măsor, / Fără sa vreau să ies biruitor. / Vreau să te pipăi si să urlu: “Este!”

Lucian Blaga:

Cu canele si cu săgetile ce mi-au rămas mă-ngrop, / la rădăcinile tale mă-ngrop,
Dumnezeule, pom blestemat.

Aurelian Mareş:

Pertele se lasă sub culoare / În umilre-câine alb pe iarbă / Adulmecând o veveriţă oarbă / Ascunsă în hăţişuri de candoare.

Apoi a stat de o parte privind cu respect, cum rasfoieste Domnul istoria veacurilor. … pline de manie, Domnul a dat Arhanghelului Mihail semnalul pentru …

Aurelian Mareş scrie un sonet care te aduce din câteva cuvinte în atmosfera Voroneţului, acolo unde marele Voievod, de o vreme şi sunt poposea ca să se roage şi poate să privească celebra frescă cu Judecata de apoi, sugerată de autorul acestui sonet în primul vers. Celebrul albastru de Voroneţ, înţeapă ochiul. Dereglează, produce iluzii optice, autorul surprinde acest nerostit(inefabil) în imaginea mişcătoare a peretelui ”greu de culoare”

Acest sonet este un inedit ” apocatastasis” al poetului Aurelian Mareş care tulburat de frumuseţea mânăstirii, răscoleşte prin trecerea sa ca om pe la Voroneţ şi titrează magnific:

Vezi, nesfârşite haitele ce trec se / Reped la măruntaiele de înger. / O zugrăveală palidă pe cer ne / Desparte lutul vinovat de înger.

Voroneţul ne trimite înapoi, ne pregăteşte , ne ajută să fim gata.

Poetul ne fixează în timpul şi spaţiul poeziei cu încă o bijuterie.

Poate căutarea prea acută a rimei neobişnuite NE cu Se, pare prea licenţioasă. Prezenţa ei se justifică prin respectarea rigorii unei poezii cu formă fixă. Poezia NE place , chiar atunci când prin rimă SE destramă vraja ce ne cuprinsese , zăream deja inefabilul. Îl vom căuta şi în ultimul sonet.

ŢĂRAN EN TITRE- este singurul rondel aşezat în pagină în forma clasică ,dar şi cea mai frumoasă poezie din LA 10 CM DE INEFABIL.

Părăsirea orizontului natal a fost şi va rămâne o temă veşnic căutată de poeţi. Tăierea vieţii omului în două, copilărie şi restul, este o temă generoasă. Unii scriu romane, alţii cărţi întregi de poezii, Aurelian Mareş scrie acest rondel cu ajutorul căruia cititorul este deja pas la pas cu poetul şi chiar acolo un inefabil palpabil o neputinţă de a rosti tristeţea devine forţa prin care cuvântul o cimentează..

Ceva din marea poezie a lumii îmi sună prin toate mădularele, reverberez în Esenin, dau prin Goga, mă nelinişteşte Coşbuc dar şi Puşkin când poetul ”răsfrânt în umbra râului de noapte priveşte prin borta lunii”, apoi mă văd alergând pe câmpia mea dragă atingând porumbul dând în lapte. Misterul marii poezii este puterea de a te subjuga, de a te face părtaş, de a fi tu o clipă cu cel care joacă printre cuvinte…părăsirea satului înnegreşte porumbul, ros de tăciuni,

Un Nică modern lasă în urmă un orizont inconfundabil ,dar şi irecuperabil.”iubita părăsită şi alunii

Şi satul meu se năruie sub şoapte”.Sunt din nou subiectiv ,dar din ce citim alegem şi iubim mai ales ce ne place, altfel am face care ca cei care culeg bureţii otrăvitori pentru că sunt mai vii şi mai coloraţi.

Inspiraţia din această poezie este atât de autentică , încât cu un cuvânt îl binecuvântăm pe Aurelian Mareş că poate scrie şi aşa, cu altul, îl îndemnăm s-o mai facă, să se întoarcă la poezie şi la bucuria ei.

Ultimele terţine sunt o rostire ”explozivă„ a dezamăgirii, a trecerii în incertitudinea oraşului unde sigur nu va mai putea luneca din coaja de dor, renunţări, ştergerea amintirilor ,dilema finală ne tulbură de-adevăratelea, ne mângâiem lacrima din colţul ochiului la gândul că,iată:”Nu mai e nimeni neaua să-mi aştearnă”. Într-un asemenea context poetic orice spirit”critic” ar strica vraja şi ne-ar întoarce la definiţia inefabilului, ceva care nu se poate explica în cuvinte. Iată că se poate.

Poetul are putere să sfâşie lumina. (Manole)

___________________

AUREL ANGHEL DESPRE FLORIN CIOCEA

Motive poetice din raiul lui Florin Ciocea

Transfigurarea pământului ca suport produce în dorurile lui Florin Ciocea un vers care ar putea fi titlul unei cărţi:”lacrimile nopţii sau Inima caldă a pământului„.

Prin LAUDA LUMINII ne întoarcem în cultura română la marele poet al metaforei, dar şi la originala filozofie a poetului din Lancrăm.

Poemele luminii, se deschideau cu lauda luminii si mistica respectare a corolei de minuni a lumii. Florin Ciocea publică în acest poem de la pag.37 cinci definiţii ale luminii pe care le vom sintetiza într-o singură propoziţie cu predicat nominal având cinci nume predicative .Astfel sintetizând subliniem excelentul demers al autorului de a se asemăna prin idee şi a se diferenţia prin formă expresiei poetice: Lumina e rană, laudă, sihăstrie a sângelui, taină, duhul mut şi sfânt al Necuprinsului.

Cu aceasta deschidem rubrica Motive poetice în cartea lui Florin Ciocea sperând să sporim interesul cititorului în adâncirea lecturii şi cunoaşterii poetului ialomiţean.

Motive poetice: timpul curgător şi neiertător,(”Şi timpul nostru va avea doar o singură măsură, …viermele orelor răscolind prin morminte/va întâlni propria-i moarte care-l adulmecă”.Iată un vers de vers, excelent. Lumina, soarele ca un pescar, pescuitor de corăbii, al îndrăgostiţilor separaţi unul pe ape altul pe uscat va veni el din unde şi tălpile-i de aur/Va veni ea din calda pădurilor mireasmă…), (Măduva incandescentă a soarelui, sau sub soarele afişelor obscene), necuprinsul, toamna,(pădurile…îşi varsă seva galbenă în toamnă, tomna ca fiinţă încercând spaţiul cu o necuprinsă spaimă. La 16 09 1981, poetul scria un poem fără titlu.”Toamna se săvârşesc şi mor: azurul cerului le fură ochii-albaştri. Toamna câmpiile refugiate-n aştri/incendiază seva ţării dor.?) poetul a simţit nevoia de a sublinia data acestei emoţii de toamnă a cărei tristeţe nu este justificată doar de sosirea anotimpului care tulbură frumuseţea vieţii pentru o vreme şi dă prilej de reflecţii şi alunecări în filozofie:”Viaţa-i o lege săvârşită-n ape/Cu sânge scrisă-n toamnă ca-ntr-o carte./0remarcăm o înclinare către tehnici simboliste, sugestia prin cuvântul sânge fiind una din culorile preferate ale acestui antonim şi pentru mine trist. Cântam cu lacrimi în ochi în copilărie”a ruginit frunza din vii/Şi rândunelele-au plecat.”), la pag.70, (”Mă arde toamna/cerul se-nfioară/…Căci, vai, un frig imens va coborî pe lume/şi îmi va fierbe, roşu, plumbul din picioare./)

Motivul cocorului(fiecare secol are spânzuraţii săi cocori), al nopţii(mai presus de noapte se află/ Duhul mântuitor al pământului,/sau Vine noaptea ca o tulburătoare prăpastie;/), sufletul poetului(este pana etenă/ cu care vă puteţi semna contractele! sau …eu nu sunt îngerul corăbier/dar corabia mea/poartă sufletele voastre spre neant.)), (ochii zilelor albastre se întorc mereu spre soare, legendele biblice despre care am amintit pe larg în primul materialul I.

Poetul cu trăirile lui aparte cu dragostea de toţi şi de toate.pag.71, (Simt planetele scrâşnind în mersul lor pe cer/Şi respiraţia obosită a celor/care cu teamă se apropie de sfârşit/.) Încă o sugestie din arta simboliştilor, de data aceasta senzaţie auditivă sugerată prin cuvântul scrâşnet(de roţi ale carului, cititorul vede carul mare de pe cer şi orice stea scrâşnind în mişcarea ei continuă.

(Mi-e limba grea./Un munte de cuvinte/apasă greu pe vârfu-i despicat în două/Aş vrea să cânt de azi o stea mai nouă/şi să iubesc lumina ţâşnind din centrul Terrei./),

pag.74 (Sângele meu subţire ca o spadă/Arde clocotitor pe toate meridianele pământului), (Noi(poeţii) suntem îngerii părăsiţi/ la periferia de bidonviluri a paradisului.) şi nu doar atât comentăm noi spre a sublinia frumuseţea definiţiei dată de F:C: poeţilor.

Mai descoperim şi un motiv al revoltei, al protestului chiar al îndemnului la acţiune. Acest motiv amplifică paleta stărilor de graţie ale sensibilului poet florin Ciocea de la cele mai delicate manifestări faţă de frumuseţile lumii la atitudinea de om al cetăţii iritat până la exprimarea atitudinii pentru eradicare şi condamnare:(DESPRE TIMPUL PREZENT:”cu multele-i feţe zâmbind crud şi calm/arhanghelul sugrumător ne pătrunde în vise./pentru cei născuţi în zodia spânzurătorii/poemul acest este condamnarea la moarte a călăilor./).

Un alt motiv poetic este al omului Isus (”să cântăm fostele păduri virgine ale deşertului/cetăţile amurgului apocaliptic/Din care trupul Cristului căzut de pe cruce/înlăcrimează popoarele/ sau în CERŞĂTORUL ETERN(”…Când pe fruntea luminii potriveşte/Larga coroană de spini/.)

COLIND DE FATĂ este un frumos cântec popular, cules ori rescris de autor din care reţinem ca excelente primele versuri păsărică gălbioară:/lasă cerul în săgeată./puii lasaţi-i să moară:/va veni un stol de plumbi/să-i adoarmă-n iarba verde.”)

SFÂRŞITUL FABULEI îmi apare neîncadrabilă în fluidul CĂRŢII.

Iată şi unele dintre cele mai frumoase versuri. Transcriu integral o poezie fără titlu de la pag.46.:”În lut se coace glasul meu/pe cruce moare-ncet un zeu./Când ochi-mi ard sau sunt senini/se varsă ceru0n rădăcini/Cuplete lungi ca de artist/dansează-n fete ANTIHRIST/iar lutul când mi-astupă gura /Contest amurgul cu securea.

Iar noi notăm entuziasmul sincer: E X C E L E N T!

Un poem aparte este şi cel pe care l-aş fi intitulat cu primul vers:CÂND ARDE TIMPUL INCANDESCENT SAU ÎNDEMN (”haideţi prieteni să sfârşim comedia/în care măscăriciul aruncă bombe/În sala cu peste patru miliarde de spectatori!)

În speranţa că autorul acestei frumoase cărţi nu se va supăra îi voi propune o selecţie de poezii care sunt într-un fel în afara temei de bază a cărţii- relaţia omului cu pământul, cu marea cu stele, destinul pe care l-a primit şi în care crede, pe care îl urmează şi-l înnobilează prin Cuvânt.

În BALADA ORAŞELOR TENTACULARE am descoperit din nou o întoarcere la motivul mării, aici poetul e cum se spune ”la el acasă”, pentru o vreme:”ideile îndrăzneţe se nasc/în templele pe care marea le decantează/din venele înfierbântate ale sării/.).

Iată câteva ce ar putea intra într-o altă carte: ŞLAGĂR IMPERIALIST, SĂ CÂNTĂM FOSTELE PĂDURI…pag.60, MARŞ, pag.63, CÂNDVA, pag.64, SERENADA FANTASTICĂ, SPECTACOL..pag.66, DESPRE TIMPUL PREZENT.

Respectul pentru cei ce-l vor citi îl aflăm în numeroasele adnotări post editare la pag. 76 suntem atenţionaţi că de la pag 76-97 sunt poeme scrise între anii 1980-82.

Continuăm şi noi lectura şi transcrierea bucuriei despre aceste poeme, apoi vom face din nou o pauză, poate până ce vom avea prilejul să-l întâlnim pe Florin Ciocea, să aruncăm o privire în ochii celui care spune cu atâta candoare:„Şi păsările au dispărut în fântâna adâncă a cerului”, vers care amplifică spaţiul prin atribuirea unei noi dimensiuni înaltului ca însuşire a cerului. La şcoală învăţaserăm că cerul este înalt şi pământul adânc. Doar poeţii pot descoperi în clipele lor de graţie dimensiuni noi. Însuşiri nerostite.

Iată şi o comparaţie care vine din practica unei meserii nu tocmai vesele, cum reiese din această carte a marinarului Florin Ciocea. Viaţa unui oraş-taina mării fără valuri, aş fi zis eu făcând economie de cuvinte şi parafrazând poetul cu scuzele de rigoare.

În aceşti ani obsesia toamnei îi dă senzaţia tristeţii, ceva din poetul plumbului descoperim la pag.78(”Când toamna dezgoleşte câmpiile/…nu-mi plac oraşele…ca să trăieşti trebuie să devii cenuşiu/aidoma pietrelor arse de timp/.)

Binefacerile industrializării, ale transferurilor masive, ale naufragiului în ”paradisul oraşelor este teme unui poem JENI ,EMILIA VALENTINA, pag.80 din care citez doar un vers ce exprimă excelent ideea mirajului citadin distrugător(”ne vom culege dragostea şi pâinea din metal”)

Din acest ciclu al anilor 80 se detaşează ca un electron ieşit din orbită BALADA ÎNDRĂGOSTITULUI DINTOTDEAUNA.

Originalitatea nu este doar a compoziţiei, baladă-catren, ci şi una dintre cele mai frumoase mărturisiri a sentimentului iubirii. Poate sunt subiectiv în aprecierea atât de accentuată, eu însumi fiind un cunoscător dinăuntrul viorii, iubita mea netrădătoare din cele mai îndepărtate vremuri ale copilăriei. Transcriem integral:(”prin vălul tău de piatră trecând a zecea oară/Mi-a încolţit cuţitul în piept ca o viaoră./un veac de frig prin lama-i verde cântă,/Arcuş e însă-mi viaţa crescută drept şi sfântă.)Ceva din Arghezi reverberează aici”o grămădii pe-o singură vioară”

Poezia are harul de a înşira poeţii pe aceeaşi sfoară nevăzută a iubirii, fiecare dând măsura acestui sentiment imposibil de exprimat exhaustiv.

Scriam recent, urmare a unui vis! Mi s-a furat Vioara, un text la care încă voi mai reveni. Iată câteva cuvinte în rezonanţă cu imaginea viorii din balada lui Florin Ciocea: Pentru cine a reuşit să cânte măcar un cântec oarecare la vioara, acest instrument devine obsesia vieţii. Ce ne farmecă la acest trup de femeie cu mijloc de albină lucrătoare, cu cap de melc , cu gât de fecioară dorind viaţa cea adevărată…

Dar puntea aceea peste care trec corzile de la cordar spre cuiele care le întind până la limita răbdării lor.

Dar lemnişorul acela din interior care stă milimetric sub puntea suspinelor ei, să ţină în echilibru şi în vibraţie armonică cele două tăblii .

Dar piepţii de fecioară pe care stau să înmugurească sânii.

Ce ziceţi de ireala împreunare dintre acest trup şi o baghetă cu părul întins numită arcuş, cel care atinge corzile şi le face să vibreze de la fâşâitul imperceptibil până la tăria tunetului care prevesteşte fulgerul ce te poate ucide…

Voi închide comentariul cu o poezie care îl va face mai credibil şi poate mai convingător în desluşirea poemelor lui Florin Ciocea:

DISERTAŢIE PENTRU O ALTĂ STARE A LUCRURILOR

Iubito, iadul nu există!

Doar îngerul electric

Va cânta din oasele noastre

Ca dintr-o orgă.

Iubito, mâine va fi noapte,

Soarele în pădurea cerească

Se va crede privighetoare.

Mâine vom asculta lumina

Prăbuşită din înlături pe pământ.

Sunt beneficiarul unor coincidenţe divine. Vioară, Viaţă, Vivaldi. Scriu aceste rânduri închizând un eseu dedicat poeziei unui ialomiţean de-al meu. Învăluit în îmbrăţişarea cadă a reverberaţiilor viorii lui Vivaldi scriu şi doresc să-l întâlnesc pe Florin Ciocea să citesc ,dacă voi reuşi, în ochii lui blânzi minunea care l-a aruncat în braţele poeziei. Sper să se întâmple această întâlnire cât mai curând. Pe data de 10 octombrie voi fi din nou la Slobozia să întâlnesc pe cei care iubesc copiii şi au scris cărţi pentru ei. Pe Pasionaria Stoiceascu cea care, acum câţiva ani m-a îndemnat convingător să public. Am ascultat-o şi mi-am pierdut lenea intelectuală şi echilibrul cvasi total al intrării ”în penzie.” Poate îl voi întâlni acolo şi pe poetul Florin Ciocea căruia i-am strâns mâna şi i-am zâmbit doar protocolar cu zece zile în urmă..

___________________

AUREL ANGHEL DESPRE GHEORGHE IOVA:”O LUME A TEXTULUI IN CARE AM INTRAT”

Domnule Gheorghe Iova,

E curios cum se întâmplă că vine o zi când începi să te învârţi în jurul unei idei, a unui om, a unei realităţi de care nu ştiai nimic. Descoperirea în sensul cel mai strict este, poate, singura raţiune a omului de a fi. Când în fire avem inclus acest program , a descoperi din când în când câte ceva înseamnă că suntem programaţi, conform unui dat numit program de programare a programului celui care a fost programat să programeze şi el câte ceva ce nu fusese programat dar care s-a întâmplat să intre în programul său de neaşteptate programări. Am făcut un mic calambur în sensul în care sunt acum orientat de citirea cărţii Texteiova, o carte program.

La pag.61 citim:

“În lumea din care nu putem ieşi(sens să fie egal cu ieşire: italianul să zică uscire şi noi să privim spre uşi, să uşuim; să zicem părelnic şi zicem uşelnic: vorba de sens să fie una să-i zicem uşelnică, “uşelnic grăit”)

în viaţa din care nu putem ieşi

existenţa mea se schimbă totul

poate fi lumea cum e lumea lume

apar eu şi este schimbat totul

Lumea în lipsa mea nu e aceeaşi cu lumea

în prezenţa mea

ca şi cum

cum: lumea

în prezenţa mea

însă

lumea în acre sânt prezent

ca şi

lumea din care lipsesc

acestea sânt schimbări

ce schimbă(ceea) ce schimbă

(ar fi fost de respins şi “lumea în absenţa mea”)

în lumea aşadar în fine iată (sus: în urmă) descrisă

în lume realizăm noi extinderi ale prezenţei, înlocuiri de

înlocuitori(adus, să fie aici, cuvântul “semnificaţie”)

(dacă oamenii se slujesc de toate ale lumii să zicem

doar animale, dacă oamenii înlocuiesc cu succes

animalele)

unul mă serveşte altul mă reprezintă

pe această, din urmă, pendulare viziune a lumii

o ipoteză a iubirii

(1971 .lumea este aceea ce nu pot întâlni)

Nu cred că am ales un text foarte reprezentativ ,dar, tocmai vorbisem la telefon că am pus datele scrierii psalmilor. M-a incitat anul din text.

Aici detectăm măcar data apariţiei ideii visate şi pusă in rânduri, aceea a ruperii cu tradiţia în acre cuvântul trebuia “să sune din coadă„

Cuvântul trebuie să sune, să răsune să asocieze, să disocieze ,să vibreze ,să stimuleze ,să creeze , să şocheze ,etc.

Cum facem să reuşim acest adevărat şoc al unei alte exprimări /scriem texte,dar nu ca dadaiştii şi ca cei care iubesc textul? Am evitat cuvântul neplăcut domniei voastre.

Iată cum.

Mai întâi o idee. Ce e cu lumea din care nu putem ieşi.

Venim cu ideea ce ne-a venit şi începem s-o punem în text. Autorul are grijă de idee şi cu ajutorul cuvintelor şi a unor semne o pune în altă ordine contrară oricărei ordini şi definiţii din text.

Ca să convingi pe cine va de forţa cuvântului laşi dicţionarul să-l consulte cei peste care nu s-a dărâmat vreo bibliotecă.

E ca o tangenţială referire şi la coperta cărţii, despre care aş putea spune mai multe ,acum doar că autorul avertizează pe vreun îndoielnic că textul nu se copiază din biblioteci ,dar nici nu se scrie dacă nu le-ai escaladat.

Cuvintele devin clopoţei, trezesc cititorul mai întâi la realitatea lor sonoră. Ieşirea din situaţie trebuie să fie zgomotoasă, revoluţionară în sens textual , adică ieşire, uscire, uşi, să uşuim, uşelnic, uşelnnică, “uşelnic grăit”, în viaţa din acre nu putem ieşi

Urmează ideea misiunii pe care şi-o asumă : existenţa mea schimbă totul.

Semnele sunt din cuvintele:lumea,lumea, lume,lumea cu lumea, lumea .

Se pune cuvântul cum propoziţie eliptică de subiect şi de predicat urmează . Se trece la vorbirea interioară directă şi aflăm soluţia. Privind lumea ca şi cum.”lumea în prezenţa mea/însă/lumea în care sunt prezent/ca şi/lumea din care lipsesc.

Urmează apoi jocul de-a lumea, cuvântul lumea repetat, recompus sintagmatic ,revigorat ,reîncărcat de sensuri revăzut ,refăcut retrăit şi remăsurat în atâtea sintagme de comunicare: în lumea din care nu putem ieşi. poate fi lumea. cum e cum e lumea lume. lumea în lipsa mea. nu e aceeaşi ca lumea. lumea în prezenţa mea. lumea în care sunt prezent. lumea din care lipsesc.„lumea în absenţa mea„.în lume aşadar. în lume realizăm noi extinderi ale prezenţei. Dacă oamenii se slujesc de toate ale lumii.

Ideea finală este voi recunoaşte este o dilemă profund umană ,cu implicări filozofice care condamnă o lume înţepenită în proiectul greşit,fără program, fără filozofie , fără omenie, fără perspective şi fără viitor. ceea ce timpul a şi dovedit.

Iată ideea curajoasă pentru care autorul ar fi putu fi interogat undeva de băieţii scriitori:

-Dar de ce măi ,băiatule?

Ştiu eu de ce/

-Eu scriu texte. Atât.

Ar fi răspunsul autorului care în 1971 scria : o viziune a lumii/o ipoteză a iubirii/(1971 : lumea este ceea ce nu pot întâlni)

iată,domnul meu lumea celor acre scriu texte.

Cu bucuria descoperirii textului ca modalitate de a face parte din lume.

11.02.2007 09:26:57

___________________

AUREL ANGHEL DESPRE ION MITICA

Eterna perfecţiune

Citesc cartea Şahul Etern şi in mintea mea se construieşte imaginea perfecţiunii care ia forma unui cerc , o zare nemărginită ca a Bărăganului în mijlocul căruia am crescut. Cartea domnului ION MITICĂ este o expresie a perfecţiunii, un cerc nevăzut în care se circumscriu cercuri concrete, vizibile şi palpabile, Rondelele, poezii cu formă fixă căutând perfecţiunea exprimării poetice a unor imperfecţiuni din cotidianul actual şi cel trecut.

Şah Etern este o carte foarte frumoasă. Dincolo de conţinutul ei este frumoasă şi ca tipăritură.

Coperta I este o imagine atât de dragă autorului pe care în ultimii ani îl poţi găsi în spaţiul Şahiştilor, acolo unde jocurile copilăriei s-au concentrat în cel mai frumos joc al minţii, Şahul.

Când îl cauţi primeşti astfel de răspunsuri:

“Uite-l colo e cu Dihoru.”,”A plecat acum cinci minute a fost aici cu Dihoru:

Dihoru:

-N-a mai stat, e plecat de cinci minute.

-L-aţi bătut azi?

-Nu , că n-a stat.

-V-a bătut el?

-Nu că nici eu n-am stat.

Iată cum trece timpul unui inginer electronist, fost profesor şi director al Liceului Electrotehnic din Buzău.

Un inginer literat până în măduva oaselor, un iubitor de carte, cum rar întâlneşti,un cititor pe care te poţi bizui în totalitate.

I-am oferit cartea Casa din vis.

A doua zi l-am întâlnit pe o cărare care ducea spre poiana Şahiştilor.

Fără introducere, mă atacă direct.

-Aurică, n-am putut lăsa cartea ta din mână. Măi, băiatule am râs ,dar am şi plâns,am plâns ca un copil. E şti mare ,băiatule.

-Mulţumesc, dragul meu.

Îi ofer Cartea psalmilor, îl revăd după o vreme…

-Să ştii că am o mare surpriză pentru tine.

Am scris cartea Psalmilor in rondeluri .

-Bravo, domnule, te felicit.

Câtă bucurie şi câtă competiţie declanşează un om de valoarea colegului meu Ion Mitică, ialomiţean, copil al câmpiei ca şi mine.

A trecut pe la mine, mi-a oferit cu bucurie nedisimulată Cartea Şahul Etern, o răsfoiesc, o evaluez sumar, mă aşez la masa de scris şi scriu. Scriu cu bucurie despre un autor aparte, despre un ialomiţean de-al meu, despre un om, despre un confrate în chinuirea cuvântului, asemănător cu mine până la misterul geneticii, până la nebunia infarctului miocardic, cel care n-a reuşit încă să ne trimită dincolo.

Şi acum ne vom întoarce la această frumoasă carte a unui om în ochii căruia citeam bucuria săteanului din Cocora ,care venea la tata şi cu aceeaşi bucurie îl vestea:

-Ioncă, mi-a fătat vaca. Vino să vezi frumuseţe de viţel!

-Pârnoade, mi-a fătat iapa ,vino să vezi cum seamănă mânzul tău cu Şoimu, un armăsar huţan murg, unul din cei doi cai din curtea noastră.

Da, domnule, voi citi cartea ta cu plăcere şi bucurie, o voi aprecia într-un lung comentariu, voi lua în seamă rând cu rând, vers cu vers, dar voi găsi nu numai întunericul la care te referi atât de des, voi găsi prin antonimie şi râurile de lapte şi de miere pe care le sugestionezi în Rondelul dedicaţie.

23.02.2007 10:55:02 Buzau

___________________

AUREL ANGHEL DESPRE ŞERBAN CODRIN

TÂRGUL DE INVENŢII INUTILE

A citi baladele lui Şerban Codrin pentru cineva care aude prima oară de baladă sau de invenţie este chiar a cumpăra din târg Tarhon, DE ACRE NU ŞTII LA CE FOLOSEŞTE, E BUN ZICE VÂNZĂTOAREA DE DAT GAURĂ LA BUTOI CU PISTOLUL. Adică citeşti instrucţiunile de folosire ,le arunci, te superi că n-ai înţeles nimic şi tragi cu pistolul. Dai gaură,se scurge conţinutul şi gata. Auzeam de curând siderat o întâmplare cu un renumit boier din Padina, Trifu.Ca să scape fetele de ruşi, a scos un butoi mare în curte, ruşii au tras pe toate părţile,s-au aşezat cu gura la ciuciur, au băut până au căzut laţi iar el a plecat, şi-a ascuns fetele departe de o companie din armata sovietică eliberatoare.

Ceea ce mie, citind baladele distinsului om de cultură ,nu mi se mai poate întâmpla. Sunt sigur de invenţiile inutile ca de propria-mi viaţă. Am avut ocazia să văd şi să înţeleg că într-o lume obtuză, incapabilă de a inventa ceva,măcar un gest atipic în binele tău sau al altuia, inutilitatea apare ca o necesitate a continuării lenei şi delăsării absolute, pe acre mulţi semeni sunt parcă proiectaţi să le servească zilnic la o nuntă, pomană parastas sau cum atât de genial a spus Creangă.

Invenţiile inutile din balada cu acelaşi nume sunt dincolo de normal în drumul lor sigur spre impunerea unui mare poet român:

Maşini de împins pe căile ferate, Filozofia clasică germană.

Filozofia clasică germană, perioadă de înflorire a filozofiei germane, cuprinzînd sfîrşitul sec. 18 şi primele decenii ale sec. 19 şi reprezentată de I. Kant, J. G. Fichte, G. W.F. Hegel, F. W. Schelling şi L. Feuerbach.

Filozofia clasică germană a elaborat pe baze idealiste dialectica modernă, a adus contribuţii hotărîtoare la constituirea teoriei cunoaşterii ca disciplină autonomă (Kant), subliniind caracterul activ al cunoaşterii, supunînd unei analize sistematice formele şi categoriile logice şi gnoseologice, a integrat omul în natură (Feuerbach).

A reflectat marile transformări sociale ale epocii (mai ales revoluţia burgheză franceză din 1789) şi descoperirile ştiinţelor naturii, constituindu-se îndeosebi pe terenul cercetării formelor vieţii spirituale şi a formelor culturii. Ca „teorie germană a revoluţiei franceze“ (Marx), filozofia clasică germană a oglindit năzuinţele progresiste, dar şi slăbiciunea burgheziei germane: ea a avut un caracter contradictoriu, în cadrul ei întîlnindu-se tendinţele iluministe şi umaniste cu conservatismul. Dialectica filozofiei clasice germane, ca şi materialismul şi ateismul feuerbachian, au constituit izvoare teoretice ale gîndirii lui Marx. Singurul cuvânt care mă deranjează în context este MARX, cel care a inventat cea mai inutilă invenţie ,o filozofie şi o teorie ,o compilaţie care a ajuns deja la gunoiul isoriei prin punerea ei în practica socială, comunismul un regretabil, sper şi ireversibi,l experiment. În rest invenţiile lui Codrin din baladă sunt dacă nu utile, cel puţin distractive şi deosebit de inteligente. Flotoare de redus la jumătate nivelul valurilor într-o cană. Seducţia citiorului instruit e repede transfigurată într-o frumoasă metaforă. Altă invenţie ”de reparat şi şlefuit profeţii” Profet-Într-o carte intitulată în germană “Der Richter.Und es ist doch Gott, der Ewige” şi a cărui sub-titlu tradus în limba română este” Adevărul despre Gabriele, profeta lui Dumnezeu” Gabriele,profetesa şi ambasadoarea lui Dumnezeu a răspuns la această întrebare astfel in toate timpurile, istoria ne-a arătat că, Dumnezeu , Eternul, ne-a trimis întotdeauna nouă oamenilor profeţi, prin care El nu doar că îi avertiza serios pe oameni ci le şi arăta intensiv drumul drept. Aceasta se întâmpla de fiecare dată când degenerarea poporului lua proporţii prin exprimarea eului omenesc prin cele mai josnice excese şi extaze şi prin infracţiuni izbitoare faţă de principiilor fundamentale ale ordinii divine. Aceasta a condus la o schimbare decisivă în istoria umanităţii.

Roţi de rezervă pentru carul Mare. Ce banalitae şi ce invenţie poetică !

In unghere transcendente ”servindu-vă pe farfurii sublime/cu utopii şi alte suplimente.

Servim o viaţă întreagă utopii, chiar minunata învăţătură a lui Marx şi mai sunt , ehei, mai sunt atâţia care vor supliment ca la fasolea de cazan de la Cantina Săracilor, altă invenţie, dar utilă. Aceste utopii ”făcând pe Dumnezeu să emigreze este ”,vom recunoaşte o minunată constatare a celui care vede şi care se înduioşează de minunile din ziua de azi.

Din recuzita acestor excelente inveţii inutile, transfigurate în imagini poetice de o candoare incomparabilă mai cităm. Vioara…de băut pavajul, plasele de pescuit comete, sfoară de-npachetat iluzii calofile.

Iluzii calofile:

CALOFILÍE s.f. (Lit.) Tendinţă de a da expresiei literare o atenţie deosebită sau excesivă; expresie (extrem sau excesiv de) cizelată într-o operă literară; calofilism. – Calofil + suf. -ie.

CALOFILÍE s.f. Preocupare pentru scrisul frumos, caligrafic, fără substanţă, dar cu virtuţi formale în opera de artă. [Cf. fr. callophilie < gr. kallos – frumos, philia – dragoste].

Baladele nu sunt cumva iluzii calofile ,stimate domn Şerban Codrin ?

Va trebui din când în când să răspundeţi la articolele mele ,sigur voi mai greşi. Cine să mă îndrepte pe calea cea bună în afra Baldierului cel care a şlefuit în atelierul său aceste adevărate giuvaieruri poetice ?

Dar ce fac, nu e cumva o dereglare în care alunec tot mai adânc, calofilia nu e cumva şi o boală.am nevoie de o invenţie inutilă care să mă ajute.

Am găsit un citat care să mă lumineze : M.Dinescu a fost întrebat la o emisiune a lui Iosif Sava “de ce poezia lui este, pe alocuri, atât de vulgară?”. Dinescu a răspuns: “d-le Sava, eu nu pot cu stânga să-l înjur pe Văcăroiu (atunci prim-ministru) şi cu dreapta să scriu poezii despre floricele”. Poezia modernă tinde către vulgaritate. Dacă este aşa cum spunea Dinescu, înseamnă că şi noi oamenii moderni tindem către urăţenie şi vulgaritate? Alunecând dinnou în baladă unde vom ajunge ?Atitudinea faţă de aceste balade calofile mă va ţine sigur în ordine.

Trecem la balada V şi vom intra în povestea acarului Păun ,numită sugestiv Baladă plină de promisiunile intrării în împărăţia acarului Păun.Poveste tristă : Acarul Paun-A existat intr-adevar si ar fi ramas anonim daca o grava ciocnire de trenuri intamplata acum patru decenii pe linia Ploiesti-Buzau nu i-ar fi adus o trista celebritate. Ancheta asupra catastrofei scotand basma curata pe adevaratii vinovati –oameni cu trecere-, a gasit ca singur vinovat pe acarul din statie, pe nume Ion Paun. De atunci “acarul Paun” indica persoana asupra careia se arunca greselile altora, tapul ispasitor.

Prin această carte povestea intră in rândul unor clişee de exprimare atât de cunoscute :Arca lui Noe – combinatie de…, varietate

Panza Penelopei – eschivare, amanare de la ceva ce nu-ti convine

De la Ana la Caiafa – a plimba pe cineva din loc in loc in vederea solutionarii unei probleme care de fapt nu se va rezolva

A se spala pe maini ca Pillat din Pont – a se eschiva

Sabia lui Damocles – pericol imminent

Calcaiul lui Achile – slabiciune, punct vulnerabil

Firul Ariadnei – salvare, fir calauzitor

Fata Morgana – miraj, iluzie

Patul lui Procust – constrangere

Nodul Gordian – solutie simpla si rapida a unei probleme grele in aparenta

Oul lui Columb –solutie simpla si rapida a unei probleme grele in aparenta

Marul Discordiei – motiv de cearta

Turnul Babel – multime pestrita, lucruri in haos

Furcile Caudine – greutati, impedimente foarte mari

Lampa lui Diogene – cautarea fara success a unei utopii

Acarul Paun – tap ispasitor

Cine va ispăşi pedeapsa de a citi şi scrie despre Baldier.O luăm alfabetic.Sper să fiu primul pe listă.

Enumerarea celor care încap în această împărăţie e o revărasre de personaje inedited:zei bătrâni,prediactori,poeţi flămânzi,episcope,”dicatatori cu şapcă ofiţereascăşi pijamaua casei de nebuni, enoriaşi chiar şi Bab soartă c-o găleată de zoaie.

Citez fără determinarea prin epitate ,lăsând plăcerea cititorului de-a consuma această adevărată menajerie cu chipuri umane, în împătăîia unui celebru nevinovat, acarul Ion Păun,ţapul ipăşitor..

Cuvântul „ispăşire” (în limba ebraică kippurim, de la kaphar, care înseamnă „a acoperi”) sugerează ideea acoperirii păcatului achitând o plată echivalentă (adică o „răscumpărare”) astfel încât o compensaţie corespunzătoare este plătită pentru ofensa comisă (de reţinut principiul „răscumpărării” din Ex. 30:12; Num. 35:31; Ps. 49:7; Is. 43:3).

Nevoia de ispăşire s-a născut din faptul că dacă păcatele lui Israel (Lev.16:30) nu erau ispăşite, i-ar fi expus pe ei mâniei lui Dumnezeu (comp. cu Rom. 1:18; Col. 3:5; I Tes. 2:16). Astfel, scopul instituirii Zilei Ispăşirii era să asigure o jertfă cuprinzătoare pentru toate păcatele care puteau fi ispăşite prin jertfele aduse în cursul anului anterior, în felul acesta poporul era curăţit de păcatele anului care trecuse, era îndepărtată mânia lui Dumnezeu de la ei şi era menţinută părtăşia lui Dumnezeu cu ei (Lev. 16:30-34; Evr. 9:7).

( Fiindcă Dumnezeu a dorit să-i salveze pe Israeliţi iertându-le păcatele şi împăcându-i cu Sine, El le-a oferit o cale de salvare prin acceptarea jertfirii unei vieţi nevinovate (adică animalul care era sacrificat) în locul morţii lor; acest animal purta vina şi pedeapsa lor (Lev. 17:11; comp. cu Is. 53:4, 6, 11) şi acoperea păcatele lor prin sângele lui vărsat.

Bietul Ion Păun i-a fost dat să devină celebru prin ispăşirea păcatelor altora.

…PÂINEA DE AZI PE MÂINE…balada a VI a este aproape un imn al pâinii noatre, personificată incitant de poet:”Ciupim cu patos de bucătărie/Din şoldurile ei provocatoare.”Numele pâinii nu-i pseudonim”,incheie fiecare strofă.Mă tem că poetul vrea să ne păcălească atunci când scrie”prin sare-o tăvălim/solemn şi-o degustăm ca pe-o dovadă.

Înţelesul adânc este enunţat în primele versuri din ultima strofă îndrăgim cum dormitează, încă/Noi, fragezi ca doi bulgări de zăpadă,/tot meditând la rădăcin-adâncă?…solemn şi- degustăm ca pe-o dovadă ?, că nu ne-ampierdut credinţa.Pâinea cea de toate zilele este tema acestei balade şi nu ne lăsăm deloc înşelaţi.

http://www.intarttiles.com/normabaker.htm

… Isi are originile în epoca neolitica din vechiul Imperiu al Egiptului; in urma cu 3000 ani î.e.n., egiptenii au fost cei care au descoperit fermentatia. Pâinea în acele timpuri era folosita ca ofranda pentru morti, hrana pentru toate zilele, cu timpul devenind un aliment esential, dar folosit si ca moneda de schimb. Lucratorii agricoli erau platiti cu 3 pâini pe zi, iar un functionar – cu 100 galette (pesmeti uscati) si 3 pâini. În acea epoca existau 15 varietati de pâine, sub diferite forme: disc, conic, spirala, pregatita din grâu, cu adaos de drojdie de bere, miere si alte mirodenii.

… Evreii, in mod traditional, nu erau consumatori de pâine, nomazii hranindu-se cu carne de oaie. Primul contact al evreilor cu pâinea a fost în perioada sclavagista din Egipt. Pâinea cunoscuta de ei avea forme de galete crescute, datorita drojdiei, coapta pe pietre calde, considerând ca pâinea crescuta este un aliment cotidian, iar pâinea necrescuta ofranda divina. In acea epoca, pâinea era alimentul cel mai raspândit, simbol al Crestinismului prin cuvintele spuse de Iisus: “Luati si mâncati. Acesta este Trupul meu. Eu sunt pâinea vietii, cel care va veni spre mine nu va suferi de foame”.

… În Grecia Antica, pâinea cea mai folosita era galeta de orz nefermentata, coapta pe o piatra calda (maza). În zilele de sarbatoare se mânca pâine din grâu preparata în fiecare gospodarie, aluatul continând si ulei de masline. În Grecia secolului II î.Ch., in brutariile din Atena existau 72 varietati de pâine si prajituri: pâinea de orz pentru saraci sau pâinea de secara importata din Egipt, precum si alte preparate cu diferite mirodenii, masline, care au revolutionat arta brutariei. Importanta simbolica a pâinii a fost atât de preponderenta, întrucât cultul zeitei Demeter – zeita pâinii si a secerisului – a devenit religia oficiala a Atenei.

… În Italia, la Roma, tehnica fabricarii pâinii s-a ameliorat. Au aparut primii brutari profesionisti, precum si progresul tehnic, pentru framântarea aluatului folosindu-se cuve cilindrice mecanice, aluatul fiind framântat datorita unui brat artificial hipomobil. Acest malaxor s-a perfectionat pe parcursul a peste 2000 de ani, când au aparut si cuptoarele din caramida, încinse cu carbuni, aluatul fiind pus în forme, multe exemplare fiind gasite intacte în ruinele de la Pompei.

… Tehnica fabricarii pâinii s-a ameliorat în secolul IX, odata cu aparitia morilor de vânt, în Anglia si în secolul XII, în Franta. Între secolele XI-XIV, satele europene au cunoscut foametea. În anul 1260 brutariile pariziene s-au organizat în corporatii, sub autoritatea regala. Sub Charles V, se fabricau trei feluri de pâine: pâine alba burgheza, pâine neagra si pâine neagra cu secara. Între secolele XVI-XVIII, foametea si saracia s-au accentuat în Europa, iar problema cea mai grava a fost cea a scumpirii pâinii. Nevoia de pâine si ieftinirea ei a fost cauza declansarii Revolutiei Franceze din 14 Iulie 1789, cu Caderea Bastiliei, presupunându-se ca acolo se gaseau depozitele de grâu. În 19 Iulie 1789, dupa ce întreaga populatie a Parisului a manifestat la Versailles, cerând sa li se dea pâine la un pret accesibil tuturor, Adunarea Constituanta a impus un pret obligatoriu pentru pâine, autorizând brutariile sa fabrice un singur fel de tip de pâine, pe care au denumit-o “pâinea egalitatii”, compusa din faina de grâu, secara si tarâte.

Pâinea noastră cea de toate zilele, dă-ne-o nouă astăzi.”

La ce pâine se referă Isus? La pâinea care ne satură stomacul? Şi la aceasta. Dar nu numai la aceasta şi nu în primul rând la aceasta. E vorba în primul rând de o pâine spirituală care satură sufletul şi care asigură viaţa nepieritoare. Natura acestei pâini ne-o poate dezvălui numai adjectivul care însoţeşte cuvântul pâine tradus cu “quotidianum” în latineşte, cu “cea de toate zilele” în româneşte. În aramaică mahar – cea de mâine – cuvântul găsit de Sf. Ieronim în Evanghelia apocrifă a Nazarenilor. Comentează Sf. Ieronim: “Pâinea noastră cea de mâine înseamnă pâinea viitoare”. Pe vremea lui Isus “ziua de mâine” sau “ziua cea mare” însemna şi ziua de pe urmă, timpul mesianic. Astfel încât cererea din Tatăl nostru ar putea fi formulată astfel: “Pâinea noastră, hrana, care se serveşte la ospăţul escatologic, în paradis, dă-ne-o nouă astăzi.”

Subscrieţi ,domnule Baladier la amplificarea baldei de la pag.17

Sunt atât de aproape de începutul unei cărţi,dar câtă bucurie întrezăresc până voi termina de citit şi de scris baladele lui Codrin Baladierul din Slobozia.

19/03/2007

___________________

DRUMURILE OMULUI DUC ÎNTR-UN SINGUR LOC

Gânduri despre o carte nouă: Dumitru Ion-Borduşani “Inspiră-mă, Doamne!

Pentru românii tineri , în ultimii ani drumurile duc la Roma sau la Madrid. Pentru cei de vârsta a treia duc în parcuri şi grădini. Pentru noi buzoienii toate drumurile duc spre Crâng, la clubul şahiştilor şi al tablagiilor, renovat de autorităţi la nivelul unei grădini publice europene. Unii, care greşesc poteca, găsesc biblioteca, alţii editura. Este şi cazul lui Ion Mitică, cel care a publicat anul acesta până acum două cărţi. Una de specialitate ŞAH ETERN, o veche specialitate a sa-rondelul. Ambiţios cum îl ştim, priveşte cu atenţie în grădina vecinului, dar nu să se bucure că i-a murit capra , ci să vadă ce a mai semănat el acolo. Văzând că eu am semnat nişte Psalmi ce şi-a zis: -Ia să încerc şi eu, şi având la îndemână rondelul, un domeniu în care excelează a semănat Psalmi. Şi iată că au răsărit şi au prins putere. Au răsărit rondeluri în trei culori, aşa cum a mărturisit, luând idei din Dosoftei , din Anghel şi din Vasile Militaru. Dar şi de la regele David citire aşa cum stă scris în celebra Psaltire. Rondelurile lui Ion Mitică sunt încă o demonstraţie a unui înzestrat confrate, a neobositei sale iubiri pentru Cuvânt, o excelentă transfigurare a rugăciunii biblice în imagini clare, in rime şi ritmuri care-i sporesc accesibilitatea şi puterea de penetraţie în conştiinţa tineretului.

Cartea sa este o reuşită certă, dar şi un fapt de credinţă. Mărturisire în public a unor îndoieli şi certitudini ale poetului Dumitru Ion-Borduşani care caută în primul rând împăcarea cu sine şi cu cele sfinte, o dovadă a faptului că omul cuminte se pregăteşte din timp şi pentru cealaltă călătorie, în care suntem toţi programaţi. Chiar şi cei care fac pregătiri sumare în ultima clipă.

Este o carte emoţionantă şi subliniez frumuseţea deosebită a demersului literar, poezie de o înaltă clasă, o dovadă că numai exersând permanent cuvântul îţi dă crezare şi ascultare. Emoţionante sunt toate cele 150 de încercări, dar cea aleasă pentru coperta exterioară care este un model memorabil:

“Fă păcatele trecute ca un fir să se dezlege
Şi-n Biserica Ta ,Doamne veşnic mă voi reculege.
Spală-mă s-arăt ca neaua şi curat precum o stea,
Căci speranţa stă în Tine şi-n sentinţa ce-mi vei da.
Miluieşte-mă tu, Doamne, după mare mila Ta!
Felicit autorul şi-i transmit o epigramă, alt gen îndrăgit de autor, dar şi de noi:
Ambiţios cum este el
Şi meşter mare la Rondel
Mitică a furat idei
Si rime chiar din Psalmii mei,
A demonstrat că e în stare
Să dea chiar repetiţiei valoare.

29.05.2007 08:09:25 Buzau

___________________

Like this:

Be the first to like this pagină.

Un răspuns

1 SCRIITORI DESPRE SCRIITORI - Aurel Anghel despre Nicolae Teoharie « ECOUL * revistă de creaţie, opinie şi atitudine culturală Pingback on Iul 18th, 2008 la 2:30 pm
[...] Singur ,legat la ochi cu sentimente, retras in butoiul lui Diogene , Nicolae Teoharie cu spiritul sau paideumatic surprinde lumea literara cu doua carti de poezie despre care scriu cu emotie , bucurie si convingere ca la reasezarea literelor romanesti intr-o ordine normala, acest poet , un om de o disinsa alcatuire sufleteasca isi va regasi poezia intre cei mari, slujitori fara scopuri ai cuvantului. Spre a fi mai clar selectez in intregime poemul SINGUR, marturisirea literara de credinta a lui Nicole Teohoarie. >>>> [...]

CONTACTE

MESAJE SI COLABORARI >>>aici >>>> __________________________ BISERICA DE LANGA MUNTELE SFANT ~Mariana Gurza -”Rar poţi întâlni oameni care pot să-ţi lumineze viaţa chiar în nevoi…”>>> __________________________

CREATII ŞI ATITUDINI

■ REDACŢIA

□ ADRIAN BOTEZ – arhiva

~Adrian Botez – recente

□ ALEXANDRU LEITNER-MORUZZI

□ ALEXANDRU NEMOIANU (SUA)

□ BAROMETRU – o rubrică de Cezar Adonis Mihalache

□ BÂZ-DÂCURI – o rubrică de Nicolae Rotaru

□ CARTUŞ – o rubrică de Pompiliu Comşa

□ CREION – o rubrică de Angela Nache-Mamier (Franţa)

□ DIN ŢINUTUL MEMORIA – o rubrică de Camelia Radu

~„A fost odată…“

~„Cum se îmbrăcau dacii?“

~„Eleganţă şi solitudine“

~„Prinţesele protodace“

□ EDITORIAL – Vlad Protopopescu (Sydney)

~Pompiliu Comşa: „Fie-i ţărâna uşoară lui Adrian Păunescu“

□ ESEURI TARDIVE – o rubrică de Nastasia Maniu

► Cu faţa spre Dumnezeu, cu spatele spre lume

□ FRUMUSEŢEA SCRISULUI – o rubrică de Elena Buică-Pickering (Canada)

~Elena Buică: „Halloween-ul văzut prin ochii unui român“

□ INTERDISCIPLINAR, COTIDIAN, META-LIMBAJ – o rubrică de Gabriela Căluţiu-Sonnenberg (Spania)

□ ION MARIN ALMĂJAN

□ NU ŞTIU ALŢII CUM SUNT.. – o rubrică de Adriana Vidroiu Stanca (Spania)

□ RECUZITA VIEŢII – o rubrică de Cristian Neagu

□ SCRISORI DIN CHINA, DE LA BUZĂU ŞI DIN LITERATURĂ – o rubrică de Aurel Anghel

~„Dau sfară… partea a doua“

► ACTUALITATEA

~ Al. Stănciulescu-Bârda: „Aparatul de fotografiat“

~ GÂNDURI – Octavian Paler

~Adrian Botez: „Aceasta-i ţara unde mor copiii“

~Adrian Botez: „…Ce este, în definitiv, această mişcare EMO?!“

~Adrian Botez: „Georgia – sau: cum şi în ce forme proliferează cazul Kosovo“

~Adrian Botez: „Sunteţi nişte nesimţiţi, domnilor!!!“

~Adrian Erbiceanu: „Extemporal eliptic“

~Adrian Erbiceanu: „Poezia în competiţie“

~Al. Florin Ţene: „Cenaclul Vasile Sav“

~Al. Florin Ţene: „Liantul ideilor contradictorii“

~Al. Florin Ţene: „Pe urmele istoriei în Ţara Haţegului“

~Al. Leitner-Moruzzi: „Buba roşie“??

~Al. Leitner-Moruzzi: „Teme de măcinat vorbe“

~Al. Roşianu: „Instituţii libere, atitudini libere“

~Al. Stănciulescu-Bârda: „Sinuciderile“

~Al.Leitner Moruzzi: „Iliescu-KGB“

~Alexandru Leitner-Moruzzi: „Ceauşescu se temea de Drăghici în 1989??“

~Alexandru Nemoianu: „La o vorbă, o mărturisire, de Rai“

~Alexandru Nemoianu: „Vina celui plecat“

~Alexandru Nemoianu: „Zorile“ (I)

~Alexandru Stănciulescu-Bârda: „Popi“ sau „Preoţi“?

~Alexandru Stănciulescu-Bârda: Cine se joacă „de-a Dumnezeu“? Şi de ce?

~Ana Moldovan: „O poveste stranie“

~Anastasia Dumitru: „Modernitate versus postmodernitate“

~Andrei Vartic: „Modelul Hong Kong“

~Andrei Vartic: „Va fi război în Europa?“

~Aurel Anghel: „Primele impresii pentru cei dragi de acasă“

~Ben Todica: „Valoarea“

~Cezar Adonis Mihalache: „Destructurarea României“

~Cezar Adonis Mihalache: „Eunucii regimului portocaliu“

~Cezar Adonis Mihalache: „Imagini din infernul portocaliu din spitale“

~Cezar Adonis Mihalache: „Intelectual de ţară versus intelectual etnic“

~Cezar Adonis Mihalache: „La ce-i bună şcoala?

~Cezar Adonis Mihalache: „Preşedintele nepăsării“

~Cezar Adonis Mihalache: „Vremea independenţilor“

~Cezarina Adamescu: „Cultură şi religie“

~Corneliu Florea: „«Patibularul» tot un delicvent anticonstituţional rămâne“

~Cristian Neagu: „Adio Ştefane, prieten drag…“

~Cristina Gabriela Nemeş: „Poezia religioasă românească“

~Cristina Nemeş: „O perspectivă modernă asupra analizei poeziei mistico-religioase româneşti“

~Dan Brudaşcu: „Pro democraţia şi … (pseudo) democraţia“

~Dan Brudaşcu: „Vârsta de aur a Clujului cultural românesc“

~Daniela Voiculescu – Poeta care a învins moartea clinică

~Elena Buică: „Zi de primăvară a sufletului“

~Elisabeta Iosif: „Soarta cetăţii“

~Florin Antoniu: „Impostura sau fals poem despre agatârşi“

~Florin Contrea: „Solidaritate şi toleranţă“

~George Anca: „Avara global“

~George Liviu Teleoacă: „Unde-i lege nu-i tocmeală!“

~In memoriam preotul Ciprian Zaharia

~Ioan Miclău: Atelier literar „tradiţional“

~Ion Marin Almăjan: „Deşărtăciunea deşărtăciunii, toate sunt deşărtăciune“

~Ion Mischeva: „Creaţia vie a lui Grigore Vieru“

~Ion Mischeva: „Ingrediente pentru a deveni un tânăr activ”

~Iulian Gavriluţă: „Background-ul eonului actual“

~L.D. Clement: „Un fel de a trăi poezia“

~Liga Scriitorilor apără toate drepturile scriitorilor indiferent din ce organizaţie face parte

~Liviu Ioan Stoiciu: „N. Manolescu cere Justiţiei să-mi fie băgat pumnul în gură“

~Lucian Marina: „Ziua mondială a poeziei sărbătorita la Novi Sad“

~Lucreţia Berzintu: „Cultură prin turism în Ţara Sfântă“, de vorba cu ing. Victor Camil

~Maria Ciornei: „A mai plecat un Caesar“

~Mariana Gurza: ” Demnitatea Stiintei “

~Mariana Gurza: „Avva Petroniu Tănase, marele duhovnic român al Athosului“

~Mariana Gurza: „In memoriam Mircea Micu“

~Mariana Gurza: „Misterul morţii lui Eminescu“

~Mirela Nicoleta Hîncianu: „Străinătatea – surogat de viaţă cu aromă identic naturală“

~Petre Bucinschi: “Cu umor”

~Petre Bucinschi: „Prezentul contopit cu adevărul din opera lui Caragiale“

~Pompiliu Comşa: „Academicianul Ioan Hăulică omagiat la el acasă în comuna ieşeană Ipatele“

~Pr. Alexandru Stănciulescu Bârda: „Perle adevărate de la copii“

~Pr. Iulian Gavriluţă: „Eternitate şi timp“

~Robert Horvath cere deportarea lui V. Tismăneanu!!?

~Smaranda Cazan-Livescu: Conferinţa UNIFERO, Atlanta 2009

~Vasile I. Zărnescu: „Impostura catolicilor orientali“, I

~Vasile I. Zărnescu: „Impostura catolicilor orientali“, II

~Vasile I. Zărnescu: „Impostura catolicilor orientali“, III

~Vasile Zarnescu: „Prezumţia de vinovăţie a magistraţilor va înăltura corupţia din Justiţie“

~Victor Martin: „Artă, să ne aflăm în treabă“

~Victor Martin: „Grămadă, la masa istoriei“

~Victor Martin: „Toată lumea e de stânga“

~Viorel Roman ( Germania ):Corupţia la Români

~Viorel Roman: „Ce caută românii în Occident“

~Viorel Roman: „Traian Băsescu la Roma“

► ARTUR SILVESTRI între scriitori

~Doina Drăgan: „Câteva fapte din portretul unui scriitor, istoric şi filozof al culturii: Artur Silvestri“

~Ecaterina Chifu: De ce recitesc mereu cartea „Frumuseţea lumii cunoscute. Zile de neuitat“

~Ionel Marin: „Pe urmele luminii“ – in memoriam Artur Silvestri

► CINE SUSTINE “CANONIZAREA LUI EMINESCU ” ? O propunere de Gh.Gavrila Copil,comentata de Dimitrie Grama (Danemarca),Ioan Miclau (Australia), Florentin Smarandache (SUA) , Pr.Laurentiu Dumitru , Gabriel Klimowitz , Felix Nicolau , Ioan Mugioiu (Elvetia), Octavian Mihaescu (Germania) si o concluzie de Artur Silvestri

► ECOURI DIN MEMORIE

~ “Bancul cu bula si securistul” – o povestire de Ion Marin Almajan

~ Cezar Adonis Mihalache: “Paraşutiştii din Caracal (decembrie 89)”

~ Ion Marin Almajan: „Casa din memorie“

~ Ion Măldărescu: “Cuvinte împotriva uitării”

~Florin Contrea: „Însemnări literare autobiografice“

~Ioan Miclău: „Eu sunt Dumitru, nu-s Demeter“

~Mihai Târnăveanu: „Bucerdea Grânoasă“

► IN MEMORIAM ARTUR SILVESTRI

Adrian Dinu Rachieru: „Artur Silvestri – un enciclopedist fantast“

Adriana Hegbeli: „Am avut norocul să-l întâlnesc, via internet, pe acest om mare, Artur Silvestri“

Ana Dobre: „Artur Silvestri sau lungul drum al nopţii către zi“

Anca Negru: Artur Silvestri şi spiritul cercetării în „Istoria apocrifă a literaturilor“

Angela Monica Jucan: „Bunul samarinean de pe calea electronică“ (fragmente)

Angela Nache Mamier: „In memoriam“

Aurel Pop: „Respect şi-ngrijorare“

Daniel Dragomirescu: „Artur Silvestri ne-a arătat Calea Damascului“

Daniela Voiculescu: „Am dorit atât de mult să-l întâlnesc pe Artur Silvestri, dar a traversat prea repede graniţa“

Elisabeta Bogăţan: „Modelul Artur Silvestri, directorul de conştiinţe“ (fragmente)

George Baciu: „Lecţia măriei sale, Artur Silvestri“

Gheorghe Şeitan: „Pentru mine, Artur a fost Maestrul“

Ileana Vičič Stanca: „Artur Silvestri, o personalitate spirituală, duhovnicească“

Ioan Barbu: „O cumplită singurătate fără Artur Silvestri“

Ion Gaghii: Artur Silvestri se odihneşte acum în „România Tainică“

Maria Vaida: „La curtea regelui Artur sau despre bunătate şi jertfelnicie“

Nicolae Nicoară-Horia: „Cuvintele, lacrimile ochilor săi“

Radu Botiş: „Artur Silvestri – recunoştinţa noastră pentru nobilu-ţi suflet de propovăduitor de cuvânt“

Rodica Elena Lupu: „Un dar spre veşnicie“

~ECOURI la comemorarea de la Ceahlău

~Elena Buică: „Puterea Modelului Artur Silvestri“

~Florentin Popescu: „Gânduri nerostite despre Artur Silvestri“

~Ioan Miclău: „Lui Artur Silvestri sau brazda de lumină“

~Ioana Stuparu: „CONCERT IN MEMORIAM ARTUR SILVESTRI “

~Maria Vaida: „O şoaptă a muntelui Ceahlau“

► JURNAL PE MAPAMOND

~Elena Buică: „8 martie – sărbătoarea darului vieţii“

~Elena Buică: „Gânduri în prag de primăvară“

~Elena Buică: „Gibraltar“

~Elena Buică: „Iarna în Florida“

~Elena Buică: „Pofta de viaţă de altădată“

~Elena Buică: „Prin Ontario“

► MODELUL EMINESCU

■ Lucia Olaru Nenati

■ Maria Ciornei

~ Adrian Botez: Arcane alchimice

~ Ben Todică: „Eminescu nerelevant“

~ Constantin Miu: „Al cincilea mit“

~ Cristian Petru Bălan: „Detractorilor lui Eminescu“

~ Daniel Dragomirescu:”Publicistica”

~ Doina Drăguţ: „Peste vârfuri trece luna“

~ Emilian Marcu: „Veşnicia lui Eminescu“

~ Mircea Micu: „Voievodul stelar“

~ Prof . Dumitru Buhai , SUA:”Ganduri despre Eminescu”

~ Prof.Gh.C.Nistoroiu:”Doi Luceferi ai Ortodoxiei”

~ Radu Mihai Crisan : ” Revolutie si pseudorevolutii ”

~ Theodor Damian: „Rugăciunea unui dac“

~Al. Florin Ţene: „Eminescu şi dragostea de neam şi ţară“

~Al. Florin Ţene: „Marele noroc al Literaturii Române. Eminescu“

~Al. Florin Ţene: „Spiritul naţional în publicistica şi proza eminesciană“

~Ana Dobre: „Eminescu şi spiritul religios“

~Ana Maria Balaş: „Eminescu în contemporaneitate“

~Cezarina Adamescu: „Eminesciana, acum şi de-a pururi“

~Const. Miu: „Mortua Est şi Moartea lui Fulger“

~Const. Miu: „Omagiu lui Eminescu“

~Cristina Lorincz: „Fiinţa întru nefiinţă în opera eminesciană“

~Cristina Nemeş: „Dimensiunea religioasă a liricii eminesciene“

~Cristina Ştefan: „Mihai Eminescu şi mitul lui «NU»“

~Ecaterina Speranţa Chifu: „Eminescu, geniu universal“

~Elena Armenescu: „Eminescu“

~Eminescu :”La arme!”

~Gabriela Zavalas Anghel: „Eternul Mihai Eminescu“

~George Alexe: „Mihai Eminescu redivivus la New York“

~George Popa: „Eminescu între autohtonie şi universalitate“*

~George Popa: „Euristica eminesciană“

~Gheorghe Constantin Nistoroiu: „Mihail Eminescu – o revelaţie mereu prezentă“

~Gigi Stanciu: „161 de ani de la naşterea Luceafărului“

~Ioana Stuparu: „Baladă pentru Eminescu“

~Ioana Stuparu: „Bbaladă pentru Eminescu“

~Ion D. Pârvănescu: „Mihai Eminescu – formatorul limbii ce-o vorbim!“

~Marcel Turcu: „Eminescu: seara…!“

~Petre Bucinschi: „Literatura populară în opera lui Eminescu“

~Theodor Damian: „Tema fiului risipitor la Eminescu“

~Valentina Becart : ” Iubind Eminescu ” (poeme)

~Victor Martin: „Eminescu, contemporanul“

► PAGINA CREŞTINĂ

Al. Stănciulescu-Bârda: „In memoriam: Mitropolitul Bartolomeu Anania“ (II)

„Eminescu în Pastorala de Crăciun a IPS Bartolomeu Anania, Mitropolitul Clujului“

■ Dumitru Buhai

■ Nicolae Nicoară Horia

■ Radu Botiş

■ Theodor Damian

Patriarhul Teoctist, Patriarhul tuturor românilor

~ Alexandru Nemoianu, SUA: ” Fragmente dintr-un jurnal de idei ”

~ Alexandru Nemoianu: „Sub stare de asediu“

~ Angela Bîrsan: „Liniştea Mânăstirii“

~ Elena Armenescu : ” Vecernia “

~ Gh. Ştefănescu – Alte poeme creştine

~ Ioan Bozac – Gânduri

~ Mariana Gurza – poeme din vol. ” Ultimul strigăt”

~ Mihai Andrei Aldea: Despre “Talanti” , “Trăirea Creştină” şi “Duhovnic”

~ Miron Ţic: „Scrisoare către Dumnezeu“

~ Par. Iulian Gavriluta, Buzau: “Intelesurile zilelor noastre”

~ Rugăciune de la Ben Todică

~ Veronica Balaj: “Vera Iconia”

~ Viorel Roman, Germania: “Secretele lui Ioan Paul II”

~Al. Florin Ţene: „97 de trepte spre Sfinţenie ale lui P.S. Gherasim Cristea“

~Al. Florin Ţene: „Hristos a înviat (poeme de Sfintele Paşti)“

~Al. Stănciulescu-Bârda: „Atitudinea creştinului în faţa bolii“

~Al. Stănciulescu-Bârda: „Biserica secretă şi paralelă“

~Al. Stănciulescu-Bârda: „Despre căsătorie“

~Al. Stănciulescu-Bârda: „Despre căsătorie“ II

~Al. Stănciulescu-Bârda: „Din sfaturile Părintelui Arsenie Boca“

~Al. Stănciulescu-Bârda: „In memoriam Mitropolitul Bartolomeu Anania“

~Al. Stănciulescu-Bârda: „Promisiuni neonorate“

~Al. Stănciulescu-Bârda: „Puterea rugăciunii“

~Al. Stănciulescu-Bârda: „Sfinţii părinţi despre dragoste“

~Al. Stănciulescu: „Taina Sfintei Spovedanii reflectată în proverbele româneşti“ (II)

~Al.Stănciulescu Bârda: „Din zicerile Sf. Părinţi despre blândeţe“

~Alexandru Stănciulescu-Bârda: „Despre căsătaorie“

~Alexandru Stănciulescu-Bârda: „Sfânta spovedanie reflectată în proverbele româneşti“

~Alexandru Stănciulescu-Bârda: „Taina Sfintei cununii reflectată în proverbe populare“

~Ana Urma: „Îndemnul“

~Anca Negru: „De-a pururi“

~Apel pentru construcţia bisericii din satul Fundătura, Parohia Pihneşti, com. Arsura, jud. Vaslui

~„Există un singur mod de a depăși moartea: prin faptă, prin nume bun, prin facerea de bine“, spunea ARTUR SILVESTRI

~Biserica Sfânta Teodora din Peloponez – Vasta

~Cezarina Adamescu: „Ave, steaua mării“

~Cezarina Adamescu: „Beatificarea Papei Ioan Paul al II-lea“ – reportaj teologic

~Cezarina Adamescu: „Eseuri spirituale. Este posibilă fericirea creştină?“

~Cezarina Adamescu: „Gânduri pentru anul cercetării“

~Cezarina Adamescu: „Glas comun la aniversare“. Credinţă şi iubire într-un glas comun

~Cezarina Adamescu: „Iată mama ta!” – compendiu de mariologie

~Cezarina Adamescu: „Intrare în patimi – psalm de răscruce“

~Cezarina Adamescu: „Itinerarii spirituale. Contemporan cu Dumnezeu“

~Cezarina Adamescu: „Lumea ca lumină – experienţe spirituale“

~Cezarina Adamescu: „Meditaţie pascală. Adevărul despre lumină“

~Cezarina Adamescu: „Măreţia darului vieţii – reflecţie“

~Cezarina Adamescu: „Nu credeam să-nvăţ…“

~Cezarina Adamescu: „Poemele crucii“

~Cezarina Adamescu: „Reportaj. De la infern la paradis traversând Rarăul cu Sfântul Nicolae“

~Cezarina Adamescu: „Simple distihuri“

~Cezarina Adamescu: „Starea de cândva – şapte sonete mistice“

~Cezarina Adamescu: „Sărbătoarea darului vieţii“

~Cezarina Adamescu: „Trezeşte-mă Doamne! – adoraţie“

~Cezarina Adamescu: Poezii pascale

~Cezarina Adamescu: Teologia lacrimei. Meditaţie: „Sălaş în lacrima sfântă a mamei“

~Const.Miu :”Arhangheli de lumina “

~Cornel Galben: Cronica la cartea Părintelui C-tin Leonte „Sfânta Euharistie în conştiinţa teantrică a Bisericii şi în viaţa morală şi în spiritualitatea credincioşilor“

~Cristina Gabriela Nemeş: „Rugăciune“

~Cristina Nemeş: „Îngerelul meu“

~Cristina Nemeş: „Cina cea de taină“

~Cristina Nemeş: „O crizǎ a sacrului în poezia modernǎ româneascǎ?“

~Cristina Nemeş: „Privire de taină“

~Cristina Nemeş: „Rugaciune“

~Cristina Nemeş: „Scriitorul creştin“

~Dan Lupescu: „Inscripţie pe Icoană“

~Dan Lupescu: „Primul Mitropolit al Olteniei. NIFON CRIVEANU, comemorat la Slătioara (Olt)“

~Daniela Gifu: „În armonie cu Legea“

~Dumitru Buhai: „Învierea Mântuitorului – Inima credinţei creştine“

~Dumitru Buhai: „Bucuria Mântuirii“

~Dumitru Buhai: „Cain, ce-ai făcut?“

~Dumitru Buhai: „Există Dumnezeu cu adevarat!“

~Dumitru Buhai: „Nu tulbura apa de izvor“

~Dumitru Buhai: „Spiralele vieţii“

~Dumitru Buhai: „Vestea bucuriei“

~Elena Anuşca Doglan: „Cine îl primeţte pe FIUL“

~Elena Armenescu: „Poeme psalmice“

~Elena Buică: „Chemările bisericii din zilele de sărbatori creştine“

~Elena Buică: „Lăsata secului de Paşti“

~Elena Buică: „Postul Crăciunului“

~Elena Călugăru-Baciu: Poeme

~Elisabeta Iosif: „Dorul de lumină“

~George Călin: „În grădina Ghetsemani“

~George Petrovai: „Întâlnirea din pustie“

~George Vasilache: „Ofrandă“

~Gh. Nistoroiu: „Rugăciunea postului“

~Gh.C. Nistoroiu: „Casa părintească“

~Gheorghe A. Stroia: „Jertfa Ta e VIAŢA!“

~Gheorghe A. Stroia: „Note de Pelerin – Sfânta Mănăstire Buciumeni, jud Galaţi“

~Gheorghe Constantin Nistoroiu: „Mlădiţele alese ale Sf. Mucenic Dimitrie“

~Gheorghe Constantin Nistoroiu: „Slava Apostolului Andrei şi Mlădiţelor sale alese“

~Gheorghe Nistoroiu: „Frumuseţea dragostei creştine“

~Gheorghe Pârlea-Năvrăpeşti: „Păstraţi-mă-n gând“

~Gheorghe Pârlea: „Rugă pentru Ţara Soarelui Răsare“

~Gheorghe Ştefănescu: „Poeme Pascale“

~Ioana Stuparu: „Gândul“

~Ioana Stuparu: „Mântuitorului Slavă“

~Ioana Stuparu: „Poezii de închinăciune“

~Ioana Stuparu: „Traditii şi datini olteneşti“

~Ionuţ-Cosmin Drăghici: „Veniamin Micle (mănăstirea Bistriţa Olteana)“

~Iulian Neculcea, un poet creştin

~Jianu Liviu Florian: „Primeşte-mă, Doamne“

~Jianu Liviu Florian: „Rugăciune“

~Liviu Florian Jianu: „Rugăciune“

~Liviu Florian Jianu: „Rugăciune“

~Liviu Florian Jianu: „Trăiesc“

~Liviu Florian Jianu: Poeme

~Liviu Florian Jianu: Rugăciune

~Lucia Olaru Nenati: „Lumina idealizării sau altfel despre post“

~Maria Eugenia Olaru: „Arta, Arta, Arta… Concepţie creştină asupra creaţiei de artă“

~Maria Mosincat: „Miracolul rugăciunii“

~Maria Neagu: „Decoraţie «Sfântul Petru Movilă» instituită de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe din Ucraina“

~Mariana Gurza -”Rar poţi întâlni oameni care pot să-ţi lumineze viaţa chiar în nevoi…”

~Mariana Gurza: „Părintele Arsenie Papacioc, «trăitor al simplităţii Patericului»“

~Mariana Gurza: „Rugăciune pentru Patriarhul Teoctist“

~Marina Glodici: „Care este unica religie adevărată?“

~Marina Glodici: „Dragostea e pecetea Vieţii în oameni“

~Nastasia Maniu: „Scrisori către Dumnezeu“

~Nemeş Cristina Gabriela: „Poezia religioasă românească“

~Nicolae Nicoară Horia: „Acesta-i Omul“

~Nicolae Nicoară Horia: „Mama Lui“

~Nicolae Nicoară Horia: „Maria“

~Nicolae Nicoară Horia: „O singură biserică“

~Nicolae Nicoară Horia: „Poem din grădina Duminicii…“

~Nicolae Nicoară Horia: „Poeme pentru MARIA“

~Nicolae Nicoară Horia: „Rugă în Ziua Schimbării la Faţă“

~Nicolae Nicoară Horia: Psalm

~Olga Alexandra Diaconu: „Coroana ta de spini“

~Olga Alexandra Diaconu: „Năstrapa nevăzută“

~Olga Alexandra Diaconu: Poezii religioase

~Oniţa Burdeţ: „Psalmii“

~Pr. Adrian Cherhaţ: „Sfântul Atanasie Todoran – mărturisitor al credinţei ortodoxe din zona Năsăudului“

~Pr. Al. Stănciulescu-Bârda: „Deschiderea cărţii“

~Pr. Al. Stănciulescu-Bârda: „Postul“

~Pr. Al. Stănciulescu-Bârda: „Secretul spovedaniei“

~Pr. Radu Botiş: „Gândeşte-te la sufletul tău“

~Pr. stavr. Radu Botiş: „Vorbeşte – Clipele se scurg“

~Prof. Dumitru Buhai: „Nu tulbura apa de izvor!“

~Radu Botiş: „Modelul sfinţilor – meditaţii spirituale“

~Sorin Olariu: Despre educaţia copiilor în cărţile Vechiului Testament

~Theodor Damian: „Naşterea Domnului şi starea de peşteră“

~Titina Nica Ţene: „De Paşte“

~Victoriţa Duţu: „Doamne, să văd!“

~Vladimir Bulat: „Stareţul Damian Potoroacă“

► SASE ECOURI DESPRE “RAPORTUL TISMENEANUL “/OPINII SI ATITUDINI semnate de Corneliu Florea (Canada) , Dimitrie Grama(Danemarca) ,Alexandru Nemoianu(SUA) , Antonia Iliescu (Belgia) , Luchian Deaconu

Alexandru Nemoianu:”Raportul ,un manifest de intentie vicios”

Antonia Iliescu:”Darul asteptat si necesar”

Corneliu Florea:”Somn usor,domnule presedinte !”

Dimitrie Grama:”Reflectii tarzii cu privire la

Epilog temporar : Se anunta un ” contra-raport ” !

Luchian Deaconu: ” Cunosc tema din cercetarile proprii”

► Slove de Crăciun

► UN SCANDAL DOAR APARENT INCHEIAT SI CU ECOURI LUNGI : ” EMINESCU – CADAVRUL DIN DEBARA “/opinii de Gh.Gavrila Copil ( “Canonizarea lui Eminescu”si o revenire : Si totusi ,in apararea lui HR Patapievici “) , comentarii de Corneliu Florea (” Cine l-a ucis pe Eminescu ” si ” Falsa Elegie despre Eminescu ” /o precizare a lui HR Patapievici

~ Un adaos de Corneliu Florea: Falsa elegie despre Eminescu”

►ESEURI

■ Ana Dobre

~ Adrian Lesenciuc: “Necuvintele”

~ Anca Negru: „Estetica sensurilor“

~ Dumitru Andrei: “Mărturisire de credinţă literară”

~ Dumitru Buhai: „Las Bucuria să curgă“

~ Ioan Miclău: “Lupta cu imaginaţia mea proprie !”

~ Monica Ilas,Italia :”Despre democratie ”

~ Simona Frosin: “Centenarul naşterii unui geniu românesc”

~Al. Florin Ţene: „Metafore ce ţin de mână ideile să nu rătăcească“

~Alina Ileana Popescu: „Rânduri, noaptea… întoarcere către mine“

~Ana Dobre: „Lectura ca empatie“

~Anca Negru: „Frica lucidă“

~Angela Baciu: „Atât şi nimic mai mult“

~Antonia Iliescu: “Ştiinţa crede în Dumnezeu ?”

~Aurel Conţu: „Fatalismul mioritic“ sau pângărirea unui simbol românesc

~Cezarina Adamescu: „Aforisme despre senectute“

~Cezarina Adamescu: „Sufletul locului şi locul din suflet“

~Chifu Ecaterina: Note de pictură „Peisaje marine“

~Cora Saurer Chioreanu: Europa drobului de sare

~Cristina Gabriela Nemeş: „Poezia mistico-religioasă din detenţie“

~Daniel Dragomirescu: „Ineditele lui Nichita Stănescu“

~Daniel Mureşan: „Cât schimbă cultura omul?“

~Daniel Mureşan: „Deschiderile iubirii“

~Daniel Mureşan: „Dorinţe, superstiţii, logică“

~Daniel Mureşan: „Fericirea, o ţintă“

~Daniel Mureşan: „Filosofarea“

~Daniel Mureşan: „Ideile noastre“

~Daniel Mureşan: „Lauda lumii“

~Daniel Mureşan: „Omul – mai mulţi într-unul“

~Daniel Mureşan: „Raţiunea de a fi“

~Daniela Gifu: „Umbra timpului“

~Ecaterina Chifu: „Marea“

~Ecaterina Chifu: „Reguli de viaţă“

~Elena Armenescu: „Carpe diem“

~Elena Armenescu: „Chemarea idealului“

~Elena Buică: „Ce e iubirea?“

~Elena Buică: „Dacă dragoste nu e, nimic nu e“

~Elena Buică: „Gânduri despre senectute“

~Elena Buică: „Iubirea. Datini şi obiceiuri – Dragobetele“

~Emil Bucureşteanu: „Platon, dragostea şi…politica“

~George Anca: Scrisoare către Ben Todică

~George Petrovai: „Chipul dictatorului în literatura latino-americană“

~George Petrovai: „Creatorul şi creaţia“

~George Petrovai: „Creştinismul de-nceput, sursă generoasă de inspiraţie pentru artişti“

~George Petrovai: „Folclorul şi sferele în care el îşi exercită influenţa“

~George Petrovai: „Literatura pe muchie de cuţit“

~Gheorghe A. Stroia: „De ce? De ce mai avem nevoie de Poezie?“

~Gheorghe Constantin Nistoroiu: „Femeia iubită-marţişorul dragostei“

~Gheorghe Postelnicu: „Câteva însemnări despre proza de azi“

~Magdalena Albu: „Consternarea de-a fi sau Don Quijote ca-n vis…“

~Magdalena Albu: „Femeia, de la sacralitatea Sfintei Fecioare la metamorfoza Mariei-Magdalena…“

~Maria Ciornei: „Icoane din cântecul amintirilor“

~Maria Eugenia Olaru: „Noţiunile“

~Maria-Eugenia Olaru: „Gânduri despre absolut. Poezia şi sensul Cuvântului. Sensul Cuvântului împlinit“

~Mirela Nicoleta Hîncianu : „Drumul sufletului“

~Mirela Nicoleta Hîncianu: „Mărturisire“

~Monica Sumalan: „Clipa de rătăcire când timpul nu mai contează, când durerea ne aminteşte că suntem oameni“

~Monica Sumalan: „Vis de toamnă“

~Nicolae Bălaşa: „Când ai pierdult şi ultimul tren al vieţii, după el, cu siguranţă, dricul“

~Nicolae Bălaşa: „Comunicarea, de la omul nou, la intelectualul analfabet“

~Nuşa Ilisie: „Reversul Triunghiului Bermudelor sau forma abisală a sufletului“

~Petre Bucinschi- „Individ si realitate ”

~Radu G. Orghidan: „Kierkegaard şi Vattimo – Orientări filosofice contemporane în problematica omului“

~Sorin Cerin: „Dumnezeu civilizaţie şi erudiţie“

~Sorin Cerin: „Lumea de apoi“

~Valentina Becart:O specie temută

~Violeta Ionescu: „Cum sa scapi de o pecete“

~Zoltan Terner: „Azi e ieri mâine e azi“

~Zoltan Terner: „Ficţiunea salvatoare“

~Zoltan Terner: „Tristul triumf al raţiunii“

►POEME

■ Adriana Hegbeli (SUA)

■ Adriana Vidroiu Stanca (Spania)

■ Al Florin Ţene

■ Ana Moldovan

■ Ana-Maria Bălaş

■ Anda Zaharia

■ Cora Ardoni (SUA): „Măreţia Literaturii“

■ Cristian Neagu

■ Cătălina Melinte

■ Dana Banu

■ Daniela Braunstein

■ Daniela Pârvu Dorin

■ Daniela Voiculescu

■ Dr. Mann

■ Dudi Tăimănescu Bălăiţă

■ Dumitru Andrei

■ Elena Armenescu

■ Elena Armenescu

■ Elena Călugăru Baciu

■ Flora Mărgărit Stănescu

■ Gabriela Zavalas Anghel

■ George Pena

■ Georgeta Mura

■ Gheorghe Ştefănescu

■ Ioana Trică

■ Ionuţ Caragea (Canada)

■ Iosif Băcilă

■ Mahmoud Djamal (Siria)

■ Marcel Turcu

■ Mariana Eftimie Kabbout

■ Mariana Gheorghe (Canada)

■ Mihai Andrei Aldea

■ Mihai Merticaru: „Toamna“ (haiku-uri)

■ Mihai Târnăveanu

■ Mihail Mataringa

■ Mihail Tănase

■ Nicolae Nicoară Horia

■ Nicolae Stancu

■ Nuşa Ilisie

■ Olga-Alexandru Diaconu

■ Radu Botiş

■ Rodica Elena Lupu

■ Sabin Bodea

■ Tania Ramon

■ Titina Nica Ţene: Poeme

■ Valentin Văran

■ Valentina Becart

■ Valeriu Cercel (Canada)

■ Viorel Zegheru (Franta)

Cezarina Adamescu: „Autograf cu lumină la tâmpla Cetăţii lui Bucur“

Cezarina Adamescu: „Din primăvară până-n vară“. Teatru de poezie 77 de ecouri într-un sonet continuu

Dumitru Mălin: „Câteva metode de împăiat poemul“

Elena Olariu: „Şoapte înscrise pe frunze“

Luminiţa Ionescu: „In memoria“ – Poeme

Marian Costache: Poezii de Paşti

Mihaela Colin Cernitu: Din volumul „Iarăşi“

~ Aurel Anghel: “Ziua Eroilor”

~ Camelia Radu: „Despre adevăr şi realitate“

~ Const. Miu: „Capitala“

~ Constantin Roşu Pucu: “Îmbătrânim”

~ Ecaterina Chifu: „Lira elină“

~ George Dumitru: „Rondeluri“

~ Ionel Bostan: „Lungimea de undă“

~ Laura Mihalca: „Poeme noi“

~ Liana Icobet: „Bucuria minutului“

~ Lory Cristea: Poeme

~ Marian Barbu: „Funcţiile cu numele lui“

~ Mariana Gurza: „Aştept cuvântul să mă caute“

~ Marin Toma: “Femeie…”

~ Miron Ţic: Două poezii din anii trecuţi

~ Monica Sumalan: „Plutire“

~ Veronica Bălaj: „Farsă cu tăceri“

~ Victor Martin: „Reclamă“ şi alte poezii

~ Ştefan Dumitrescu: “Înaltele poeme”

~Adrian Botez: „Balada şi rugăciunea lui Joan Sala i Ferrer Sarrallonga“

~Adrian Botez: „Copii fără înger“

~Adrian Botez: „Discursuri de 1 martie“

~Adrian Botez: Poeme de iarnă

~Adrian Botez: Poeme Pascale

~Al Florin Ţene: „Hora târzie în sat de pescari“

~Al. Florin Ţene: „În prag de Crăciun“

~Al. Florin Ţene: „Iarba din freamătul clipei“

~Al. Florin Ţene: „Măduva limbii române“

~Al. Florin Ţene: „Poeme din miezul amintirilor“

~Ana Maria Bălaş: „Doruri de toamnă“

~Ana Urma: „Adun din cuvânt“

~Angela Baciu: „Despre iubirea ce nu se isprăveşte nicicând“

~Angela Bîrsan: „Altfel, tot eu….“

~Angela Nache Mamier: „Groapa cu lei a iluziei“

~Aurel Anghel: „Prima lecţie“

~Aurel Anghel: „Priveşte înăuntrul tău“

~Aurel Anghel: „Scara de nisip“ (selecţie de poeme)

~Aurel Anghel: „Scriu cu rouă pe foaia albă“

~Aurel Anghel: „Tăcerea“

~Cezarina Adamescu: „33 de sonete mistice“

~Cezarina Adamescu: „Dragobete“

~Cezarina Adamescu: „Eu caut sufletul luminii…“, poem scenic pe versuri proprii

~Cezarina Adamescu: „Gânduri pe rugul cuvântului IV. Tratat de singurătate“

~Cezarina Adamescu: „Lamento vesel pe fond depresiv“

~Cezarina Adamescu: „Licăriri – Poeme în spirit de haiku“

~Cezarina Adamescu: „Maraton de blues, poezie şi jazz“

~Cezarina Adamescu: „Mysterion“

~Cezarina Adamescu: „Poeme noi“

~Cezarina Adamescu: „Poemele ţărânei“

~Cezarina Adamescu: „Prin capitalele lumii. hoinărind prin Bucureştiul de altădată. – secvenţe cinematografice“

~Cezarina Adamescu: „Sonete pentru Ario Paradis“

~Cezarina Adamescu: „Sonete Păunescului“

~Cezarina Adamescu: „Starea de cândva – 111 sonete pierdute şi regăsite“

~Cezarina Adamescu: „Toamnă în filigran – miniaturi“

~Cezarina Adamescu: „Treptele sinelui“. Triptic dramatic literar-muzical pe versuri proprii

~Constantin Ghiniţă: „O lebădă printre nuferi“

~Constantin Mîndruţă: „Elegie hibernală“

~Constanţa Abălaşei-Donosă: „Poemele pământului“

~Corina Ciuraş: „Copiii străzii“

~Cristian Neagu: „Durerea de tine“

~Cristian Neagu: „Te-am pierdut“

~Cristian Petru Bălan: „Eminescu (Odă)“

~Cristina Ştefan: „Întemeiere“

~Dan Lupescu: „Ruga lui BRÂNCUŞI în faţa Coloanei – axis mundi“

~Daniel Mureşan: „Cine şi pentru ce clipeşte?“

~Daniel Mureşan: „Este timpul destin, chemare la ajutoare?“

~Daniel Mureşan: „La curtea zeilor“

~Daniel Mureşan: „Mângâiaţi cu ochii, cu mâinile“

~Daniel Mureşan: „Narcis se mai priveşte, ne mai priveşte“

~Daniel Mureşan: „Oglinda“

~Daniel Mureşan: „Scrisoare cu păcatele averii“

~Daniel Mureşan: „Scrisoare de cinstire a drumului“

~Daniel Mureşan: Poeme

~Daniela Pârvu Dorin: „Cele mai frumoase zece poezii“

~Dimitrie-Sorin Pană: „Mesaj întârziat“

~Dumitru Munteanu: „Dincolo de iubire“

~Dumitru Mălin: „Noaptea-i o aripă-n zbor îngheţată“

~Dumitru Mălin: „Timp de-amintire şi de uitare“

~Ecaterina Chifu: „Eternitate (haiku)“

~Ecaterina Chifu: „Prieten de suflet“

~Ecaterina Chifu: „Sonetele inimii mele“

~Elena Armenescu: „Dictatura iubirii“

~Elena Armenescu: „Tosca“

~Elena Rodica Lupu: „Cinci poeme pentru mama“

~Elisabeta Iosif: „Nemurirea lui Artur“

~Emil Druncea: „O haltă“

~Eugenia Karp: „Deschid poartă“

~Felicia Feldiorean: „Ultimul sărut“

~Flora Mărgărit Stănescu: „ Stai unde eşti, acolo este locul tău“

~Flora Mărgărit Stănescu: „Darul luminii (grupaj liric)“

~Florentin Smarandache: „De dor de toamnă“

~George Călin: „Eternitatea câmpiei“

~George Călin: „Setea de real“

~George Călin: „Singurătatea umbrei“

~George Filip: „Numele tău, femeie“

~George Pena: Poeme noi

~George Pena: Poeme noi

~George Petrovai: „Stihuri din lumină“

~George Petrovai: „Stihuri din lumină“

~George Petrovai: „Stihuri din lumină“

~George Petrovai: „Testimonii lirice“

~Georgeta Resteman: „În prag de sărbători!“

~Georgeta Resteman: „De ziua florilor“

~Georgeta Resteman: „Poeme de primăvară“

~Gheorghe A. Stroia: „Învaţă-mă să rostesc!“

~Gheorghe Cândea: Şase poeme în proză

~Gheorghe Pârlea Năvrăpeşti: „Căluţi de mare“

~Gheorghe Pârlea: „Aşchii de clipă“

~Gheorghe Pârlea: „Cartea“

~Gheorghe Pârlea: „Epigrame şi catrene“

~Gheorghe Pârlea: „Vânturile, gândurile…“

~Grigore Ioan Martis: „Bat păsări“

~Iarina Copuzaru: Poeme

~Ioan Lila: „Clăile de fân“

~Ioan Lila: „La marginea gândirii“

~Ioan Lila: „Un fulg de păpădie de ai fi“

~Ioan Miclău: „Cărările iubirei!“

~Ioan Miclău: „Nu sunt un rob al cuvintelor grele!“

~Ioan Miclău: „Păsăruica de sub nor“

~Ioan Miclău: „Versuri sisife ridicate spre neant“

~Ioana Stuparu: „Armoniile primăverii“

~Ioana Stuparu: „Copil al nimănui“

~Ioana Trică: „Ninge peste pomul meu de iarnă“

~Ioana Trică: „Poeme europene“

~Ioana Trică: Poeme- din volumul „Cruciadele somnului“

~Iolanda Scripca: „Atâta Primăvară“

~Iolanda Scripca: „Nostalgic Of“

~Ion Croitoru: „Spaţii de linişte“

~Ion Gabriel Puşcă: Poeme

~Ion Iancu Vale: „Percepţie metafizică“

~Ion Murgeanu: „Cântece“

~Ion Untaru: „Mai zi ceva“

~Ion Untaru: Poeme noi

~Ionel Marin: „În căutarea liniştii“

~Ionel Marin: „În zborul unei raze“

~Ionel Marin: „Lacrimi de crini“

~Ionel Marin: „Simfonia cuvintelor“

~Ionel Marin: „Şoaptele armoniei“

~Ionel Sima: „Salt“

~Ionel Simota: Poeme

~Iulian Bostan: „Poezii“

~Jeanette Carp: Poeme

~Jianu Liviu Florian: „Cântec de Florii“

~Jianu Liviu Florian: Poeme noi

~Jianu Liviu Florian: Poeme noi

~Laurian Lodoabă: „Stridii perlate în versuri“

~Lidia Ardeleanu: „Filozofia inimii“

~Livia Nemţeanu-Chiriacescu: „Balada emigrantului“

~Liviu Florian Jianu: Poeme

~Liviu-Florian Jianu: „Poeme de Septembrie“

~Llelu Nicolae Vălăreanu (Sârbu): „Prin sângele ca un rug aprins“

~Llelu Nicolae Vălăreanu Sârbu: „De la o fereastră“

~Llelu Nicolae Vălăreanu: „Caut lumina“

~Llelu Nicolae Vălăreanu: „Poeme“

~Llelu Nicolae Vălăreanu: „Poemele toamnei“

~Luminiţa Aldea: Poeme din volumul „Sufletul meu: un mormânt de vise“

~Marcel Turcu: „Grima“

~Maria Eugenia Olaru: Poezii (din volumul „Ţipătul – înstelare sonoră“)

~Maria Moşincat: „Hoinari prin noapte“

~Maria Niculescu: „Iubire pentru semeni“

~Maria-Eugenia Olaru: „Laude pentru făptura dumnezeiască“

~Mariana Corcoveanu Ivaniuc: Poeme

~Mariana Gheorghe: „De PAŞTE“

~Mariana Gheorghe: „Din poeziile mele“

~Mariana Gheorghe: „Pe lângă buna“

~Mariana Gheorghe: „Pribegia“

~Mariana Gheorghe: „Vina“

~Mariana Popa: Poem

~Mariana Solomon Lazanu: „Crotalul diamant“

~Mariana Solomon Lazanu: „Singurătăţi virtuale“

~Marin Moscu: „Crez românesc“

~Marin Moscu: „Rondeluri“

~Marin Toma: „Messa“

~Marin Toma: „Poem neterminat (29)“

~Martis Grigore Ioan: „Gîndind la echilibru“

~Martis Grigore Ioan: Poezii

~Martiş Grigore Ioan: „Dimineaţă cosmică“

~Martiş Grigore Ioan: „Sentiment“

~Mihaela Colin Cernitu: „Desene“

~Mihaela Colin Cernitu: Din volumul „Iarăşi“

~Mihaela Colin-Cernitu: „Luminez şi aştept“

~Mihai Mataringa: „Dacă mâine…“

~Mihai Mataringa: „Mare Crisium“

~Mihai Târnăveanu: Poeme noi

~Mihail Mataringa: Alte poeme noi

~Mihail Mataringa: „De-ai fi…“

~Mihail Mataringa: „Maci“

~Mihail Mataringa: „Ninge într-o vreme“

~Mihail Mataringa: „Peisaj de iarnă“

~Mirela Nicoleta Hîncianu: Poeme noi

~Mădălina Grama Toma: „Cuvinte în dreptul inimii“

~N.N. Negulescu: Poezii

~Nastasia Maniu: Poeme din ciclul „Intrare în Cartea cea Vie“

~Nemeş Cristina Gabriela: Poeme

~Nicolae Dobra: „Sonete cu post scriptum“

~Nicolae Horia Nicoară: „Boare de Poem“

~Nicolae Horia Nicoară: „Colind însangerat“

~Nicolae Horia Nicoară: „Semănând cu Dragoste“

~Nicolae Nicoara Horia: „Adam şi Eva“

~Nicolae Nicoara Horia: „Dorinţă“

~Nicolae Nicoară Horia: „În bojdeuca versurilor mele…“

~Nicolae Nicoară Horia: „Casa părintească nu e de vânzare“

~Nicolae Nicoară Horia: „Crizanteme“

~Nicolae Nicoară Horia: „Cuprinde-mă…“

~Nicolae Nicoară Horia: „De vorbă cu Grigore Vieru…“

~Nicolae Nicoară Horia: „Duminicale…“

~Nicolae Nicoară Horia: „Nostalgii de toamnă“

~Nicolae Nicoară Horia: „Nu ştiu dacă sunt“

~Nicolae Nicoară Horia: „Poem pentru fiinţă“

~Nicolae Nicoară Horia: „Poeme de august“

~Nicolae Nicoară Horia: „Poeme de pe Muntele Nopţii..i“

~Nicolae Nicoară Horia: „Poeme simple de citit la lumina greierilor“

~Nicolae Nicoară Horia: „Streaşina lumii pe suflet m-apasă…“

~Nicolae Nicoară Horia: „Te-am pus hotar luminii…“

~Nicolae Nicoară Horia: „Treceau ținându-se de mână…(In memoriam M. Eminescu)“

~Nicolae Nicoară Horia: „Uitat în Munţi“

~Nicolae Nicoară- Horia: „Mălin stins*…“

~Nicolae Nicoară-Horia: „Nu sunt vinovat…“

~Nicolae Sârbu: „Învierea“

~Nuşa Ilisie: „Reîntoarcerea la Eden“

~Olga Alexandra Diaconu: „Dimineţile sufletului“

~Olga Alexandra Diaconu: „Pentru că oricum plutesc“

~Olga Alexandra Diaconu: Poeme

~Paul Polidor: „Ascultă Ciacona…“

~Paul Polidor: „Poezii socială“

~Pompiliu Comşa: „Dans de Voroneţ“

~Rodica Elena Paraschiv: „Te rog!“

~Răzvan Ducan: „Dor de casă“

~Sinescu Vasilichia: „De iarnă“

~Smaranda Livescu: „A patra dimensiune“

~Smaranda Livescu: „Din demultul de acum“

~Sorin Cerin: Poeme noi

~Sorin Olariu: Poezii

~Stanislav Lacomchin: „Epoca şi romanticii ei. Poezii de peste jumătate de veac“

~Stanislav Lacomchin: „Poeme antirăzboinice“

~Titina Nica Ţene: „Bucuria lucrurilor simple“

~Titina Nica Ţene: „Izvorul din tugă“

~Titina Nica Ţene: „Nădejdea învierii“

~Titina Nica Ţene: „Scaunul Harului“

~Traianus: „Actual“

~Traianus: „Nicicînda devenire“

~Traianus: Poeme dedicate zilei Unirii – 1 decembrie 2008

~Traianus: Poeme noi

~Valentin Marica: „Colinde româneşti“

~Valentina Becart: „Tendinţe de nuanţare“

~Valentina Becart: „Un eşafod pentru bogaţi“

~Valeriu Cercel: „Buturuga mică răstoarnă carul mare“

~Valeriu Cercel: „Discriminare divină (cu sarcasm şi voie bună)“

~Valeriu Cercel: „E ziua mea“

~Valeriu Cercel: „Mama“

~Valeriu Cercel: „Necazuri familiare“

~Valeriu Cercel: „Nostalgie“

~Valeriu Cercel: „Umorul“

~Valeriu Cercel: „Versuri de toamnǎ“

~Vasilica Sinescu Tudose: „Înţelesuri“

~Vasilichia Sinescu: „De iarnă“

~Vasilichia Sinescu: „Poezii de toamnă“

~Vasilichia Sinescu: „Versuri de primăvară“

~Victoriţa Duţu: Poeme

~Şimota Ionel: „Toamnei“

~Ştefan Jurcă: „Sabia îngerului“

~Ştefan Jurcă: Poeme

►PROZĂ

■ Alexandru Stănciulescu-Bârda

■ Ana Petrescu

■ Angela Bîrsan

■ Antonia Iliescu

■ Aurel Anghel

■ Aurel David

■ Dan Tanislav

■ Elena Armenescu

■ Flora Mărgărit Stănescu

■ Gheorghe Postelnicu

■ Ioana Stuparu

~Ioana Stuparu: „Sunt tânăr, mai am trei ani pân’ la sută“

■ Ion Mischevca

■ Loredana A. Ştirbu

■ Maria-Eugenia Olaru

■ Mihaela Stinga (Germania)

■ Nuşa Ilisie (Spania)

■ Victor Martin

■ Violeta Ionescu

Dan Florian Sămărescu: „Spitalul“ (VII)

~ Ben Todică: „Despre Poveşti“

~ Cezar Adonis Mihalache: “Amăgire “

~ Constantin Miu: „Pomană cu dar“

~ Dimitrie Grama: “Sfîntul”

~ Herminia Chera: „Un suflet de copil“

~ Ioan Bozac : “Ispravile lui Vladut”

~ Lucia Olaru Nenati: “Ruşinea”

~ Mariana Gurza: „Amintiri prin fumul vremii, rugăciuni, miracole“

~ Olga Morar: „Lumânările“

~ Stefan Dumitrescu : ” Si tu vei fi vazduh ” (fragment de roman)

~ Tudor Cicu: „Mânzul“

~ Veronica Balaj: „Poetul şi Siberia“

~Alexandru Mironov: „Ştiinţa la porţile fanteziei, fantezia la porţile ştiinţei“ (I) şi (II)

~Amelia Cara: „Profesorul“

~Aurel Anghel: „Călăuza din vis“

~Aurel Avram Stănescu: „Cetăţi pereche“

~Aurel Avram Stănescu: „La nuci“

~Aurel Stănescu: „Dincolo de adevăr“

~Cezarina Adamescu: „Poveste de toamnă cu final deschis“

~Claudia Maru Hanghiuc: „Poveste cu bunica!“

~Cristian Lisandru: „Un om pe o şosea“

~Dan Florian Sămărescu: „Spitalul“ (I)

~Dan Florian Sămărescu: „Spitalul“ (II)

~Dan Florian Sămărescu: „Spitalul“ (III)

~Dan Florian Sămărescu: „Spitalul“ (IV)

~Dan Florian Sămărescu: „Spitalul“ (IX)

~Dan Florian Sămărescu: „Spitalul“ (V)

~Dan Florian Sămărescu: „Spitalul“ (VI)

~Dan Florian Sămărescu: „Spitalul“ (VIII)

~Dan Florian Sămărescu: „Spitalul“ (X)

~Dan Florian Sămărescu: „Spitalul“ (XI)

~Dan Florian Sămărescu: „Spitalul“ (XII)

~Dan Florian Sămărescu: „Spitalul“ (XIII)

~Dan Florian Sămărescu: „Spitalul“ (XIV)

~Dan Florian Sămărescu: „Spitalul“ (XIX)

~Dan Florian Sămărescu: „Spitalul“ (XV)

~Dan Florian Sămărescu: „Spitalul“ (XVI)

~Dan Florian Sămărescu: „Spitalul“ (XVII)

~Dan Florian Sămărescu: „Spitalul“ (XVIII)

~Dan Florian Sămărescu: „Spitalul“ (XX)

~Dan Florian Sămărescu: „Spitalul“ (XXI, XXII)

~Dan Florian Sămărescu: „Spitalul“ (XXIII, XXIV, XXV)

~Dan Florian Sămărescu: „Spitalul“ (XXVI, XXVII, XXVIII)

~Dan Floriţa-Seracin: „Ciotul“

~Daniela Voiculescu: „Indigo şi portocaliu“ (fragment)

~Dimitrie Grama: „Întâlnire în Culdaff“

~Dorel Schor: „Pentru un pic de linişte“

~Ecaterina Chifu: „Dor de dincolo de spaţiu şi de timp“

~Elena Armenescu: „Sfânta lumină cristică“

~Elena Armenescu: „Taina Mariei“

~Elisabeta Bogăţan: „Spirale“

~Elisabeta Iosif: „Seara sânzienelor“

~Emil Bucureşteanu: „Limba noastră-i o comoară“

~Emil Bucureşteanu: „Sărutul“ (fragment)

~Eugen Verman: „Cartea de amintiri. Mǎrul lui Teofil“

~Flora Mărgărit Stănescu: „Incredibila Iubire“

~Florica Mărgărit Stănescu: „Iarna anului 1954“

~Florica Mărgărit Stănescu: „Pariul“

~George Călin: „Crinii îngerilor“

~Gheorghe A. Stroia: „Copacii ştiu să moară în picioare“

~Gheorghe Andrei Neagu: „Decoraţia“

~Gheorghe Pârlea- Năvrăpeşti: „Un bătrân şi doi copii“

~Gheorghe Şeitan: „Malul“

~Ilinca Nathanael: „Regele bolnav“

~Ioan Dan Bălan: „După zbârciogi“

~Ioan Miclău: „Barometrele“

~Ioan Miclău: „Fiica lui Faraon“

~Ioan Miclău: „Fiica lui Faraon“ (II)

~Ioan Stoenică: „Descopera-mi inima cu ceva…“

~Ioana Stuparu: „Baba“

~Ioana Stuparu: „Oameni de nisip“

~Ion D. Pârvănescu: „Enigma unei dileme“ I

~Ion D. Pârvănescu: „Enigma unei dileme“ II

~Ion Untaru: „La început…“

~Laura Marinică: „H suspendat“

~Laura Mihalca: „Spre“

~Liviu Florian Jianu: „Pilda corcoduşelor“

~Maria Eugenia Olaru: „Floarea soarelui“

~Maria-Eugenia Olaru: „Stare lirică de justiţie“

~Marian Drumur: „În drum spre Nisa“

~Mariana Corcoveanu Ivaniuc: „Concertul… de ieri“

~Mariana Popa: „Ielele“

~Mariana Popa: „Trei prietene in Ouranopolis“

~Mariana Popa: O cafea la „Second Cup“

~Mary Deca: „Caracuda“ (fragment)

~Melania Cuc: „Amintiri din Postul Mare“ (fragment din volumul în lucru „Piersica verde“)

~Menuţ Maximinian: „Chitara îngerilor“

~Nastasia Maniu: „Pumnalul“

~Nemeş Cristina Gabriela: „Dezrădăcinaţii“

~Năstase Marin: „Caleidoscopul cu suflete“

~Năstase Marin: „Poetul, ţăranul şi negustorul“

~Năstase Marin: „Să fii pasărea care zboară“

~Octavian Sărbătoare: „Sociologul indian“

~Petre Bucinschi: „Accident pe trecerea de pietoni“

~Petre Bucinschi: „Cafeneaua Kraft“

~Petre Bucinschi: „Cafeneaua KRAFT“

~Sorin Cerin: „Fragmente din iubire“

~Stanislav Lacomchin: „Circul“

~Stanislav Lacomchin: „Mogoşoaia (destine)“

~Stanislav Lacomchin: „Viola“

~Stanislav Lacomchin: Nuvela „Retro“

~Stănescu Aurel Avram: „Un liceu pe ţărmul mării“

~Tania Ramon: „Umbra pantofilor“

~Titina Nica Ţene: „Întrebare fără răspuns“

~Titina Nica Ţene: „Canicula“

~Titina Nica Ţene: „Cântecul sapelor“

~Titina Nica Ţene: „Detectiv voluntar“

~Titina Nica Ţene: „Oraşul“

~Viorel Maier: “Maria”

~Zoltan Terner: „Întâlniri mirabile“

~Zoltan Terner: „Pastila săptămânii – Din mărturisirile unui fals singuratic“

~Zoltan Terner: „Pastila săptămânii – Eşti aşa cum te văd eu?“

~Ştefan Doru Dăncuş: „Ioan“

►ROMÂNIA VĂZUTĂ DE DEPARTE ŞI DE APROAPE

-Alexandru Husar: “Locurile mele”

-Dumitru Buhai: “Romania mea si limba ei frumoasa”

-Dumitru Buhai: „Fii bun, române! Fii bun creştine!“

-Elisabeta Iosif : “Darul luminii-constructiile sacre voievodale”

-Ionuţ Caragea (Canada): „Eu scriu pe limba sufletului meu“

-Laura Mihalca: „Ţăram de vis, de poveste“

-Mihaela Stinga: „Sărbători de iarnă pe meleaguri străine…“

-Rodica Lupu : “O veritabila podoaba a Ardealului ”

-Valentina Becart: „Străină ţară-mi eşti“

~ Elisabeta Iosif: „Anul Bucovina“

~ Revista “Lumina Lina /Gracious Light” de la New York

~Elena Buică: „Curcanul şi amintirile“

~Mariana Popa: „Casă noastră cea nouă“

►SCRIITORI DESPRE SCRIITORI

■ Aurel Anghel

■ N.N. Negulescu

Ilie Mândricel: „Impozit pe prostie“

Mihai Gheorghiu:Aurel Sergiu Marinescu nu mai este !

Pavel Panduru: „Vasile Barbu – bardul de la Uzdin“

~ Adrian Botez despre Florin Paraschiv

~ Adrian Lesenciuc despre Eugen Axinte

~ Constantin Miu despre Miron Ţic

~ Daniela Gîfu despre Hanna Bota

~ Dimitrie Grama: Răspuns

~ Dimitrie Lupu despre Violeta Ionescu

~ Doina Drăguţ despre Daniela Luca

~ Dumitru Buhai despre Mihai Mia Iovin

~ Elena Radu despre Aurel Anghel

~ Ioan Miclău despre Ionel Iacob Bencei

~ Ioan Suciu: „Învingătorul Apocalipsei“

~ Janet Nică despre Doina Drăguţ

~ Loredana A. Ştirbu despre Aurel Pop

~ Lucia Olaru Nenati despre Victoria Milescu

~ Mariana Gurza despre Adrian Dinu Rachieru

~ Mariana Gurza despre Ioan Miclau

~ Pavel Panduru: “Ion Marin Almajan, fiu al Tarii Almajului”

~ Sabin Bodea: ” Ionel Ştoiţ (Serbia) – 55“

~ Theodor Damian: „George Alexe ca punct de reper“

~ Valentin Popovici: “Versuri alese ale unui om ales – Dumitru Buhai”

~ Ştefan Dumitrescu: „Ioan Miclău-un Badea Cârţan”

~Al. Florin Ţene despre Maria Vaida

~Al. Florin Ţene: „Cuvântul care leagă prietenia spirituală (despre Aurel Pop)“

~Al. Florin Ţene: „Deasupra tainei“

~Al. Florin Ţene: „Eugen Petrescu sau frumuseţea pasiunii“

~Al. Florin Ţene: „Ionel Andraşoni – 70“

~Angela Monica Jucan: „Rugina liniştii“ la meşterul cuvintelor – Simion Şuştic

~Angela Nache Mamier despre Cristophe Liron

~Aurel Anghel: „Cuvintele care nasc poeţii: Emilia Dabu“

~Ben Todică: „Ce am căutat în Australia“

~Ben Todică: George Anca şi „Cromozomul Calcutta“

~Cezarina Adamescu despre Aurelia Rînjea

~Cezarina Adamescu despre Eleonora Stamate

~Cezarina Adamescu despre Ioana Stuparu

~Cezarina Adamescu despre Mircea Istrate Dorin (Tg.Mureş)

~Cezarina Adamescu: „Autori de cărţi pentru copii: Gheorghe Antohi“

~Cezarina Adamescu: „Deasupra tainei“ în treacătul anilor

~Cezarina Adamescu: „Despre Ioana Stuparu – un spirit deschis care-şi împarte averile în răspântii“

~Cezarina Adamescu: „Entropia durerii ca un mormânt în metaforă“

~Cezarina Adamescu: „Exerciţii de admiraţie. Despre Elena Olariu (Răducăneni)“

~Cezarina Adamescu: „Hilozoismul în lirica panseistică a lui Paul Spirescu“

~Cezarina Adamescu: „Nichita – o lacrimă care plânge cu ochi. Omagiu la 75 de ani de la naşterea poetului“

~Cezarina Adamescu: „Odaia cu vedere la faţă ce ne duce spre veşnicia copilăriei“

~Cezarina Adamescu: „Suferinţa participativă şi suferinţa substitutivă a poetului“

~Cezarina Adamescu: „Un scriitor sub zodia luminii şi umbra apelor sale. Nicolae Băciuţ“

~Cezarina Adamescu: „Unicul sens“ al speranţei spre un nou anotimp (despre vol. „Unicul sens“ al Speranţei Miron)

~Cezarina Adamescu: „Violeta Ionescu şi istorisirile ei creştine despre sfinţi şi îndrăgostiţi “

~Constantin Mândruţă: „Ecouri“ la volumul „Vârstele spiritului“

~Constantin Miu despre Artur Silvestri

~Constantin Miu despre Cristian Neagu

~Constanţa Abălaşei-Donosă: „Şoapta cuvintelor ei – Portret Cezarina Adamescu“

~Cristian Neagu despre Romulus Cojocaru

~Daniela Gîfu: Despre George Filip, poetul „născut în scutec de vers“

~Doi scriitori vorbesc despre Florin Contrea

~Elena Armenescu: Prezentarea volumului „Oglindiri“, scris de Elena Buică

~Elena Buică despre Elena Armenescu – „Apa din fântâna noastră“

~Elena Buică: „Ioana Stuparu – Un glas venit ca din străbuni“

~Emil Bucureşteanu despre Dumitru Almaş

~Emil Bucureşteanu despre Nichita BistriceanuEmil Bucureşteanu despre Nichita Bistriceanu

~Emil Bucureşteanu despre Vasile Muscalu

~Emil Bucureşteanu: „Mama Nata“

~Eugenia Bulat: Iurie Bojoncă, noi toţi, pe malul râului Zero

~Florin Contrea despre Marcel Turcu

~Florin Contrea: „Marcel Turcu – emigrant pe o lagună roşie“

~Gabriela Mocănaşu despre Adrian Dinu Rachieru

~Gabriela Zavalas Anghel: „Junele metaforar de 78 ani“

~Gavril Moisa: „Însemnări de cititor la cartea Scaunul Harului de Titina Nica Ţene“

~George Anca: „Nicolae Neagu, radiologos poetry(me)“

~Gheorghe Chirvasă: „«Haruri» de Ioan Dan Bălan“

~Gheorghe Postelnicu: „Poetul Ion Gheorghe la 75 de ani“

~Gheorghe Postelnicu: „Poezia reflexivă. Maxime şi recviemuri“

~Gheorghe Postelnicu: „Secretele monografismului (despre Florentin Popescu)“

~Ioan Miclău despre Titina Nica Ţene

~Ioan Toderiţă: „Aurel Buricea – har unic şi unică revelaţie, poetul surâsului divin“

~Ioan Toderiţă: „Dumitru Anghel – Poliarhia elementarului în abstract“

~Ioana Stuparu despre scriitorul Dumitru Bălăeţ

~Ion Cristofor: „Dan Brudaşcu – o voce responsabilă a timpului său“

~Ion Machidon despre Ion Untaru – Poetul fluturilor cu aripile multicolor de frumoase

~Ion Predoşanu: „Deschizătorul de drumuri sau scriitorul total Nicolae Al Lupului“

~Ionuţ Caragea despre Viorel Zegheru

~Ionuţ Caragea: Poezia „orei de ceai“

~Jianu Liviu Florian: Cronică la cartea lui Ştefan Doru Dăncuş

~Leonid Gheorghian: „Virgil Răzeşu, un nume nou în lumea medicilor scriitori“

~Liviu Jianu despre Florentin Smarandache

~Luminiţa Aldea: „Scrisul ca destin (Impresii legate de poezia lui Adrian Botez)“

~Marcel Turcu: „Dimitrie Grama – un poet discret antroposofic“

~Marian Badea:„Magul“

~Mariana Gurza: „Iarna Revederii“ – Veronica Balaj

~Melania Cuc: „Cronică la cartea Viorelei Codreanu Tiron“

~Melania Cuc:,,Paul Polidor – cochiu la un portret de poet*“

~Mihai Cimpoi: „Marele singur, poetul Traianus

~Monica Mureşan: „Există o necesitate a democratizării mişcării literare din ţara noastră“ – interviu cu Al. Florin Ţene

~Octavian Curpaş: „Cum arată viitorul neamului românesc? De vorbă cu poeta şi eseista Camelia Tripon“

~Octavian Curpaş: „Scriitoarea Vavila Popovici“

~Pavel Panduru: „Dimitrie Grama – medicul poet“

~Pavel Panduru: „Mariana Sperlea – profesor, poet şi pictor“

~Remus Foltoş despre Ionuţ Caragea („Cum trebuie să fie poetul“

~Traian Gărduş despre Ionuţ Caragea

~Valentina Becart despre Mişu Borser

~Valeria Filimon: „Geografia purgatoriului“

~Viorel Marineasa despre Florin Contrea

►SE ANUNŢĂ O NOUĂ CARTE

~Angela Monica Jucan: Recenzia unui volum needitat „Crăiasa Zăpezii din orice carte“

~Cezarina Adamescu: „Exegeză la volumul «Nu ştiu dacă sunt» – al lui Nicolae Nicoară Horia

~Cezarina Adamescu: „Ioana Stuparu – Tovarăşi de ultimă zi“

~Cristian Neagu: „Destinul Luizei Adriana Grama“

~Eugen Dorcescu: Recenzie la cartea Cezarinei Adamescu „Străjer peste suflete“ – poezie grafică

PICĂTURI DE SUFLET

~Ana Moldovan: „Când vii pe lume, Dumnezeu îţi pune o pâine în mână“

~Costel Vlaicu: „În zi de sărbătoare a primăverii, un gând de fericire, şi un Mărţişor“

~Teodora Mîndru: „Ana Moldovan – scriitoare, designer, dar mai ales o luptătoare“

~Victoria Milescu: „Despre Artur Silvestri – mărturii tulburătoare“

~Valentina Becart: „Din jurnalul unei călătorii“

~ Dimitrie Grama: „Magul“ – Un prolog

REVISTA „ECOUL“

NR. 9/2011 noiembrie 28, 2011 ARP
Al. Stănciulescu-Bârda: „Din sfaturile Părintelui Arsenie Boca“ noiembrie 28, 2011 ARP
Gh. Nistoroiu: „Rugăciunea postului“ noiembrie 28, 2011 ARP
Ioana Stuparu: „Poezii de închinăciune“ noiembrie 28, 2011 ARP
Aurel Anghel: „Scara de nisip“ (selecţie de poeme) noiembrie 28, 2011 ARP
Dimitrie-Sorin Pană: „Mesaj întârziat“ noiembrie 28, 2011 ARP
In memoriam preotul Ciprian Zaharia noiembrie 28, 2011 ARP
Nicolae Nicoară Horia: „Crizanteme“ noiembrie 28, 2011 ARP
Ion Machidon despre Ion Untaru – Poetul fluturilor cu aripile multicolor de frumoase noiembrie 28, 2011 ARP
George Petrovai: „Stihuri din lumină“ noiembrie 28, 2011 ARP

mai 2012

Lu Ma Mi Jo Vi Sâ Du

« Noi

1 2 3 4 5 6

7 8 9 10 11 12 13

14 15 16 17 18 19 20

21 22 23 24 25 26 27

28 29 30 31

ARHIVĂ / NUMERE ANTERIOARE

noiembrie 2011

septembrie 2011

august 2011

iulie 2011

mai 2011

aprilie 2011

martie 2011

ianuarie 2011

decembrie 2010

noiembrie 2010

septembrie 2010

august 2010

iulie 2010

iunie 2010

mai 2010

martie 2010

februarie 2010

ianuarie 2010

decembrie 2009

noiembrie 2009

octombrie 2009

septembrie 2009

august 2009

iulie 2009

iunie 2009

mai 2009

aprilie 2009

martie 2009

ianuarie 2009

decembrie 2008

noiembrie 2008

octombrie 2008

septembrie 2008

august 2008

iulie 2008

iunie 2008

mai 2008

aprilie 2008

martie 2008

ianuarie 2008

decembrie 2007

noiembrie 2007

octombrie 2007

septembrie 2007

august 2007

februarie 2007

Panou

Înregistrare

Autentificare

Flux RSS pentru posturi

Flux RSS comentarii

WordPress.com

mai 2012
Lu	Ma	Mi	Jo	Vi	Sâ	Du
« Noi
	1	2	3	4	5	6
7	8	9	10	11	12	13
14	15	16	17	18	19	20
21	22	23	24	25	26	27
28	29	30	31

ARTUR SILVESTRI Director Fondator ECOUL

ARTUR SILVESTRI ŞI CĂRŢILE LUI - emisiune TV
_________________________
Despre recuperarea patrimoniului cu Mariana Brăescu - emisiune TV
_________________________
ATENŢIE! NOU! EMISIUNE DOCUMENTAR TV - „Asociaţia Română pentru Patrimonium - o creaţie a lui Artur Silvestri“ >>>>>
_________________________
ARTUR SILVESTRI în lumina eternităţii - film documentar
_________________________
Remember Artur Silvestri – Noi suntem România tainică>>>>
_________________________

„Aşa cum l-am cunoscut“.pdf>>>>
_________________________
Artur Silvestri - „Fapta_culturală“.pdf>>>>
_________________________
Revolta fondului neconsumat>>>>.pdf
_________________________
Radiografia spiritului creol>>>>.pdf
_________________________
Artur Silvestri - „Apocalypsis cum figuris“.pdf>>>>
_________________________

Artur Silvestri - „Perpetuum mobile“.pdf>>>>
_________________________
_________________________
Sper din tot sufletul ca această carte să-şi împlinească menirea, să apropie cititorul de cărţile şi ideile sale. Să-l ajute să înţeleagă câte ceva din personalitatea, din „modelul Silvestri“ şi nu în ultimul rând, aşa cum spunea el însuşi, să-i înţeleagă „cerul sufletesc“.

Mariana Brăescu Silvestri
_________________________ >>>„Artur Silvestri – Vocaţia căii singuratice“.pdf>>> _________________________

Cele mai noi apariţii editoriale ARTUR SILVESTRI

______________________ • Cartea In memoriam ARTUR SILVESTRI- mărturii tulburătoare, prima din colecţia In memoriam Artur Silvestri. Este o carte emoţionantă, pentru că ea cuprinde sentimentele, regretele şi amintirile dumneavoastră şi ale altor oameni care l-au cunoscut, apreciat, iubit... >>>> ______________________ >>>In memoriam ARTUR SILVESTRI - mărturii tulburătoare.pdf>>> ____________________ ECOURI ____________________ ____________________
• Albumul FRUMUSEŢEA LUMII CUNOSCUTE - de ARTUR SILVESTRI. Este o carte unica, ce cuprinde ultimele texte scrise de Artur Silvestri, adevărate bijuterii literare despre lumea vazută, tulburătoare prin frumuseţea sufletească şi sensibilitatea autorului lor. Albumul este ilustrat de artistul plastic Vasile Cercel.
____________________ >>>>Vizualizati aici ARTUR SILVESTRI: ,,Frumusetea lumii cunoscute”. pdf>>>>> ______________________

În curs de apariţie, în aceeaşi colecţie, PRO MEMORIAM Artur Silvestri:

• ARTUR SILVESTRI - Fapta culturală

• ARTUR SILVESTRI - Editorul sau grădinarul dăruit

• ARTUR SILVESTRI - Aşa cum l-am cunoscut
____________________

Noutăţi despre Artur Silvestri evenimente ecouri

aici >>>> _______________________

Mai multe despre Artur Silvestri găseşti aici:

http://artursilvestri.wordpress.com
______________________

Aşa cum d-na Mariana Brăescu a promis, iar noi, cei din echipa redacţionala şi dvs, prieteni şi colaboratori v-aţi exprimat dorinţa, ne străduim să păstrăm vie prezenţa mentorului nostru, mult regretatul Artur Silvestri şi să-i continuăm proiectele iniţiate cu atâta dăruire.

-Revistele au intrat in activitatea publicistica obisnuita. Asteptam in continuare materialele dumneavoastra.

-A doua carte, din colectia „In memoriam - ARTUR SILVESTRI“, pe care o pregătim în prezent este „Fapta culturală“. Desigur, vom avea în vedere să prezentăm activitatea lui jurnalistica, iniţierea proiectelor la revista Luceafarul, apoi perioada Naţiunea, Lumina Creştină şi celelalte reviste din perioada imediat următoare după 1990. Asteptăm scrisorile şi amintirile celor care l-au cunoscut în această perioadă.

Dar, cea mai intensă activitate culturala a lui Artur Silvestri, în care a pus cea mai mare energie, se constituie în jurul programului cultural ARP: organizaţiile culturale create, reteaua sau imperiul mediatic creat, Premiile Patrimoniului Românesc, şi, ceea ce este foarte important, proiectele pentru care au fost create şi puse în funcţiune aceste reviste. Ne interesează pe noi, dar şi pe cei care nu cunosc aceste lucruri, revistele găzduite pe platforma wordpress de reteua arp, de exemplu revista Iosif Vulcan , Semanatorul, etc. Cum au fost create sau preluate, cum s-a ajuns la parteneriat ?
Proiectul cultural extraordinar de generos: “Să înflorească o mie de flori” a cuprins şi alte reviste şi ziare, tipărite, impulsionate, îndrumate, de Artur Silvestri. Interesează toate actiunile culturale ( şi de tipul donaţii pentru biblioteci, muzee), toate proiectele iniţiate sau (şi) sprijinite de mentorul Artur Silvestri. >>>> _________________________

ARTUR SILVESTRI – OPERA

A. ISTORIA CULTURII ŞI ESEISTICA

01.SEMNE ŞI PECEŢI. Şapte lecţii despre “originism”

02.ARHETIPUL “CĂLUGĂRILOR SCIŢI”. Eseuri despre “Bizanţul paralel”

03.NU SUNTEM SINGURI!. Şapte convorbiri de azi şi două de altădată înregistrate de Ilie Purcaru, Elisabeta Iosif, Radu Căjvăneanu, Veronica Balaj, Elvira Irşal, Anca Bărbulescu, Vasile Tomoiaga, Carmen Marinescu, Cristina Stuparu

04.MEMORIA CA UN CONCERT BAROC. Povestiri reale şi imaginare din Lumea-de-Nicăieri - vol. I

05.MEMORIA CA UN CONCERT BAROC. Ofrandă aproape fără grai - vol. II

06.MEMORIA CA UN CONCERT BAROC. Tablou imaginar de familie - vol. III

07.MODELUL “OMULUI MARE”. Zece “Convorbiri de amurg” cu ANTONIE PLĂMĂDEALĂ urmate de “Douăzeci şi opt de scrisori de altădată”

08.VREMEA SENIORILOR. Scrisori de altădată de la ierarhi şi cărturari bisericeşti - vol. I

09.”BIZANŢ ÎNAINTE DE BIZANŢ”. Mitropolitul Nestor Vornicescu şi ideea de “literatură străromână”

10.MODELUL ŞI MEMORIA. Mitropolitul Antonie Plămădeală în efigie

11.RADIOGRAFIA “SPIRITULUI CREOL”. Cazul Miron Radu Paraschiveascu

12.REVOLTA “FONDULUI NECONSUMAT”. “Cazul Zaharia Stancu”

13.INTERMUNDII. Vise despre forme şi culori

14.ARHEOLOGIA UNEI ORE. 1886, de Sfinţii Voievozi * Eminescu la Mănăstirea Neamţ

15.SECRETUL “RUGULUI APRINS”. Pornind de la câteva documente despre Mitropolitul Tit Simedrea

16. ATHANOR. Cărţi ce puteau să nu fie - vol. I

17. OPERA NON GRATA. Eseuri despre „geografia jafului“, ocupaţie şi „neo-migratori“

18. MODELUL OMULUI MARE - Zece „Convorbiri de amurg“ CU Antonie Plămădeală urmate de „Douăzeci şi opt de scrisori de altădată“ • Modelul şi memoria – Mitropolitul Antonie Plămădeală în efigie (ediţia a II-a)

19. ORFEUL PERPETUU. Trei eseuri de „istorie apocrifă a literaturilor“

20. Athanor. Din „Caietul Bunului Grădinar“, vol. II

21. FRUMUSEŢEA LUMII CUNOSCUTE: ZILE DE NEUITAT – Jurnal-album, primul volum postum, îngrijit si coordonat de Mariana Brăescu Silvestri

B. PROZA

01.APOCALYPSIS CUM FIGURIS. Şapte nuvele fantastice şi un epilog

02.PERPETUUM MOBILE. Piese improvizate pentru violoncel şi oboi

C.ANALIZA SI PROGNOZA IMOBILIARA

01.EXERCIŢII DE EXORCISM SOCIAL. “Hazard dirijat, lichidatorism şi vremea Ducăi-Vodă”

02.APOGEUL DERUTEI. Zece eseuri despre Vremea ne-aşezată

03.DECENIUL STRANIU. Oraşe variabile, sanctuare şi mituri imobiliare

04.EFECTUL “THALES DIN MILET”. Eseu despre manipulatorii de bani

05.ROMÂNIA ÎN ANUL 2010. O prognoză de piaţă imobiliară

06.APOLOGIA HAZARDULUI. “Mic îndreptar anual de plasamente” şi câteva “Scene cu neo-migratori”

07.MEGAPOLIS VALAH. O sută de principii doctrinare

08. SFÂRŞITUL ILUZIEI - O prognoză imobiliară: România în primul an european

09.ROMÂNIA IMOBILIARĂ - Neo-babelism, lux de Dâmboviţa, „des-proprietărire“

10.LOC ŞI PERSOANĂ - „Eseuri despre geografia tainică“

11. PROSTOLOGHIKON - Vremea clownilor: cum se fabrică suprarealitatea de ziar

__________________

Cele mai noi articole

NR. 9/2011

Al. Stănciulescu-Bârda: „Din sfaturile Părintelui Arsenie Boca“

Gh. Nistoroiu: „Rugăciunea postului“

Ioana Stuparu: „Poezii de închinăciune“

Aurel Anghel: „Scara de nisip“ (selecţie de poeme)

Dimitrie-Sorin Pană: „Mesaj întârziat“

In memoriam preotul Ciprian Zaharia

Nicolae Nicoară Horia: „Crizanteme“

Ion Machidon despre Ion Untaru – Poetul fluturilor cu aripile multicolor de frumoase

George Petrovai: „Stihuri din lumină“

Melania Cuc: „Cronică la cartea Viorelei Codreanu Tiron“

Valeriu Cercel: „Discriminare divină (cu sarcasm şi voie bună)“

Elena Buică: „Halloween-ul văzut prin ochii unui român“

Ioan Toderiţă: „Dumitru Anghel – Poliarhia elementarului în abstract“

Pavel Panduru: „Vasile Barbu – bardul de la Uzdin“

Eugen Dorcescu: Recenzie la cartea Cezarinei Adamescu „Străjer peste suflete“ – poezie grafică

Flora Mărgărit Stănescu: „Darul luminii (grupaj liric)“

NR. 8/2011

Nicolae Nicoară Horia: „Poeme pentru MARIA“

Alexandru Stănciulescu-Bârda: „Taina Sfintei cununii reflectată în proverbe populare“

Elena Armenescu: „Carpe diem“

Dumitru Buhai: „Cain, ce-ai făcut?“

Cezarina Adamescu: „Prin capitalele lumii. hoinărind prin Bucureştiul de altădată. – secvenţe cinematografice“

Cezarina Adamescu: „Toamnă în filigran – miniaturi“

George Petrovai: „Chipul dictatorului în literatura latino-americană“

Ioan Lila: „La marginea gândirii“

Mihail Mataringa: „De-ai fi…“

Daniel Mureşan: „Este timpul destin, chemare la ajutoare?“

Melania Cuc: „Paul Polidor – cochiu la un portret de poet*“

Nicolae Nicoară Horia: „În bojdeuca versurilor mele…“

George Petrovai: „Stihuri din lumină“

Petre Bucinschi: „Cafeneaua KRAFT“

George Călin: „Eternitatea câmpiei“

Ioan Toderiţă: „Aurel Buricea – har unic şi unică revelaţie, poetul surâsului divin“

Llelu Nicolae Vălăreanu Sârbu: „De la o fereastră“

Gheorghe Pârlea: „Cartea“

George Călin: „Crinii îngerilor“

Nicolae Dobra: „Sonete cu post scriptum“

Ioan Lila: „Un fulg de păpădie de ai fi“

NR. 7/2011

Nicolae Nicoară Horia: „Rugă în Ziua Schimbării la Faţă“

Nicolae Nicoară Horia: „Poeme de august“

Alexandru Stănciulescu-Bârda: „Sfânta spovedanie reflectată în proverbele româneşti“

Elena Armenescu: „Poeme psalmice“

Ioana Stuparu: „Baba“

Gheorghe Pârlea Năvrăpeşti: „Căluţi de mare“

Liviu Florian Jianu: „Rugăciune“

Gheorghe Nistoroiu: „Frumuseţea dragostei creştine“

George Petrovai: „Stihuri din lumină“

Petre Bucinschi: „Accident pe trecerea de pietoni“

Cezarina Adamescu: „Maraton de blues, poezie şi jazz“

Florentin Smarandache: „De dor de toamnă“

Ioan Lila: „Clăile de fân“

Ioan Miclău: „Păsăruica de sub nor“

George Călin: „Setea de real“

_____________________________ BAROMETRU -actualitatea vazuta de Cezar Adinis Mihalache - cele mai noi articole de atitudine o >>mai multe articole aici>>> _______________________________

INCENDIAR

• INTUIŢIE PROFETICĂ SAU PROPUNERE ABSURDĂ? ► CINE SUSŢINE „CANONIZAREA LUI EMINESCU“? O propunere de Gh. Gavrilă Copil, comentată de Dimitrie Grama (Danemarca), Ioan Miclău (Australia), Florentin Smarandache (SUA , Pr. Laurenţiu Dumitru, Gabriel Klimowitz, Felix Nicolau, Ioan Mugioiu (Elveţia), Octavian Mihăescu (Germania) şi o concluzie de Artur Silvestri ____________________________

„ACTUALITATEA PRIN ECOURI“ ŞI „CĂRŢI ÎN SERIAL“

„Privirile în realitate“ fiind la ECOUL complet diferite de superficialitatea jurnaliştilor de azi, rezultă că înţelegerea actualităţii se face prin perspectiva largă şi, mai mult decât atât, cu instrumente scriitoriceşti. Cei ce dau tonul sunt nu comentatori ai clipei ci examinatori ai desfăşurărilor heteroclite a căror înţelegere porneşte din principii dobândite prin experienţă, reflecţie şi convingeri desluşite. Între ei se află incisivul gazetar POMPILIU COMŞA, creatorul „Realităţii“ gălăţene, deopotrivă un prozator abil şi cu formulă tăioasă şi memorabilă din categoria autorilor de „fiziologii“, ale cărui „cartuşe“ ilustrează atitudinea neîntâmplătoare şi opinia cu rost. Însemnările de „Fapt divers“ înşiruite de NICOLAE ROTARU cu o vivacitate pe măsura marelui său talent gâlgâitor sunt, de fapt, note de jurnal ale prozatorului care desprinde din lumea înconjurătoare scene şi caractere ce se „scriu“ de la sine, într-o manieră ce aminteşte „Momentele“ caragialiene. _________________________________ În anul 2008, revista ECOUL a publicat în serial (integral sau parţial) câteva cărţi aflate în pregătire, creaţii aparţinând unor autori de stiluri, experienţă literară şi îndemânări diferite; împrejurarea că am atras atenţia asupra lor întăreşte ideea că publicaţiile ARP susţin orice producţii care ar putea avea o şansă în viitor. Cine are curiozitatea de a citi câteva pagini din cărţile semnalate, o poate face acum:

~Dimitrie Grama : ” Magul ” _________________________________

SCRIITORI DE LA „ECOUL“

Autor afirmat târziu însă de o acuitate extraordinară şi de un „modernism arhaic“ surprinzător, Aurel Anghel constituie una din mizele estetice ale ECOULUI, care şi-a făcut din susţinerea scriitorilor şi cărturarilor români „din tot locul“ un element fundamental de program cultural ___________________ „Poemele în proză“ ale Anei Moldovan, stranii, senzuale, de fapt fragmente dintr-un jurnal completat capricios, sunt o etapă din constituirea operei unei autoare care, cu cât va înainta în scrisul direct şi emoţional, va putea ajunge la producţii ce îi definesc opera. ___________________ „Însemnările de jurnal“ ale Angelei Bârsan impresionează prin precizie în a comunica stări de spirit de „strat tradiţional“. Scriitoarea pare a-şi aminti din nucleul genetic atitudini, concluzii şi îndrumări ce fac parte din peceţile care sunt anterioare omului trecător şi îi supravieţuiesc. ___________________ Poeziile lui Dumitru Andrei, a cărui creaţie se manifestă cu accese torenţiale, conţin şi ele interesante probe de aptitudine lirică pe care ochiul expert şi binevoitor le extrage cu uşurinţă din materialul didactic unde stau drept modele Tudor Arghezi, Bacovia ori Francois Villon. ___________________ Combinaţie de jurnalism şi de reflecţie socială fără prejudecăţi, proza Mihaelei Stinga impresionează prin umorul cu fond amar şi printr-o putere neobişnuită de a traduce necazul de moment într-o filosofie a reacţiei sceptice într-o lume unde „ideile prefabricate“ încep să predomine. _______________________

REFERINŢE / click pentru tema preferată

ARP-reviste si edituri

~Analize şi Fapte

~Boabe de grâu - revista patrimoniului în pericol

~Caiete de protocronism românesc

~Daco-Romanica - revista literaturii străromâne

~Editura Carpathia Press

~Editura Intermundus

~Editura Kogaion Editions

~Floarea Darurilor - comentarii despre cărţi

~Neamul Românesc

~Revista "Semănătorul "

~Revista „Cărţi noi"

~Revista „Ecoul"

~Revista „Epoca"

~Revista „Luceafărul Românesc"

~Revista „Monitor Cultural"

~Revista „Noua Arhivă Românească"

~Revista „O carte pe zi" - comentarii despre cărţi

~Revista „Tânărul Scriitor"

~Revista „Universul Cărţilor"

~Revista „Universul Literar"

~Revista Dacologica

~Revista Română de Studii Etnoistorice

Asociatii si organizatii

~Altermedia

~Asociatia Scriitorilor Crestini din Romania

~Asociaţia „Biblioteci pentru sate"

~Asociaţia „Civic Media"

~Asociaţia „Pro Vita"

~Asociaţia Bibliotecarilor din România

~Asociaţia Română pentru Patrimoniu - ARP

~Centrul de studii pentru monografii locale

~Dacia Revival, SUA

~Fundaţia Sf. Daniil Sihastrul

~Fundaţia Tismana

~GID-Romania

~Grupul Civic Bucureşti

Biblioteca Virtuala

~Antologia de nuvele

~Biblioteca On-Line

~Biblioteca on-line: „Autori către cititori"

~Biblioteca on-line: „Cărţile lui Artur Silvestri"

~Biblioteca românească virtuală

~Biblioteca virtuală a literaturii române

~Compendium - Biblioteca ortodoxă, Los Angeles, SUA

~Livres Roumaines

~Magazinul de reviste (biblioteca on-line de presa culturala)

~Muzee din România

~Noul Orfeu * antologie de poezie românească de azi

~Romanian Library

~Vulpea Academiciană - o poveste pentru toţi copii

Efigii

~Ioan I. Mirea

~Ion Rotaru

~Mitropolitul Antonie Plamadeala

~Mitropolitul Nestor Vornicescu

~Mitropolitul Tit Simedrea

~Paul Anghel

~Paul Lahovary

~Raoul Şorban

~Traian Filip

~Zoe Dumitrescu - Buşulenga

~Şerban Andronescu

Lecturi utile

~Abecedar de cuget românesc

~Ceahlăul - istorii din Muntele Sfânt

~Compendiu de literatura romana pentru elevi

~Creştin Ortodox

~Cărticica românească pentru copii

~Enciclopedia Dacica

~Francis Dessart, Belgia

~Hipeboreea * amintirea Paradisului

~Mari Danii: Colecţia de artă „Marieta şi Bucur Chiriac"

~Mânăstirea Brâncoveanu, Sâmbăta de Sus

~Monitor Imobiliar

~Ovidiu Vuia

~Patriarhul Teoctist - evocări si amintiri

~Soarele - „Modele şi exemple"

~Teologie pentru azi

~Viorel Roman, Germania

~Vlad Muşatescu - un mare umorist român

Programul Intermundus - pune romanii in legatura

~„Romanian Global News" - agenţia de ştiri a românilor din toată lumea

~Clipa, SUA

~Curierul Românesc, Suedia

~Dacia Magazin

~Euro - Observator, Germania

~Foaia Românească, Ungaria

~Intermundus Media

~Nou Horizont, revista romanilor din Spania

~Observatorul, Canada

~Oglinda Literară

~Pagini Româneşti, Noua Zeelandă

~Povestea Vorbei , Rm. Valcea, editie on-line

~Presa Alternativă

~Revista „Almăjana", Bozovici, ediţia on-line

~Revista „Contraatac", Adjud, ediţia on-line

~Revista „Eminescu", Timisoara, ediţia on-line

~Revista „Helis", Slobozia

~Revista „Iosif Vulcan", Cringilla, Australia, ediţia on-line

~Revista „Luminatorul", Chişinău, ediţia on-line

~Revista „Murmur"

~Revista „Rod", Drăgăneşti de Vlaşca, prima revistă literară on-line din mediul rural

~Revista „Sarmis"

~Revista „Scrisoare Pastorală", parohia Malovăţ, jud. Mehedinţi, ediţia on-line

~Revista „Studii Româno-Americane", ediţie on-line -Romanian-American Heritage Center, SUA

~Revista „Suflet Nou", Comlosu-Mic, ediţia on-line

~Revista „Viaţa de pretutindeni", Arad, ediţia on-line

~Revista"Literatorul", editie on-line

~Revista"Vestea" , Mehadia, editie on-line

~Spirit Românesc, Sydney, Australia

~Timpul, Chişinău

~Viaţa Creştină, Los Angeles, SUA

~Vocea Basarabiei, Chişinău

Programul"România europeana"

~Etoile du Danube - revue litteraire roumaine

~Karpaten -rundschau fur rumanische literatur

~Kogaion Review

~Letras Rumanas

~Ponto Eussino

Scriitori de azi

~"Scriitori români contemporani - Dicţionar elementar"

~A.I. Brumaru

~Adrian Botez

~Adrian Dinu Rachieru

~Alexandru Husar

~Alexandru Nemoianu, SUA

~Alexandru Stănciulescu-Bârda

~Antonia Iliescu, Belgia

~Artur Silvestri

~Aurelia Satcau,Australia

~Cleopatra Lorinţiu

~Constantin Ciopraga

~Corneliu Florea, Canada

~Dan Zamfirescu

~Dimitrie Grama, Danemarca

~Emil Poenaru

~Florentin Smarandache, SUA

~Grigore Arbore, Italia

~Grigore Vieru

~Ioan Miclău, Australia

~Ion Hangiu

~Ion Marin Almăjan

~Lucia Olaru Nenati

~Mariana Brăescu

~Mircea Micu

~Napoleon Săvescu, SUA

~Nicolae Dabija

~Theodor Codreanu

~Theodor Damian, SUA

Televiziune alternativa on-line

~Arp TV

~TV Murmur

___________________________ ____________________________ ____________________________ ____________________________ ________________________ _________________________

Articole preferate

~ Aurel Anghel: "Ziua Eroilor"
~Anastasia Dumitru: „Modernitate versus postmodernitate“
~Elena Buică: „Dacă dragoste nu e, nimic nu e“
~ Marin Toma: "Femeie…"
~Nemeş Cristina Gabriela: „Poezia religioasă românească“
~Eminescu :"La arme!"
~Maria-Eugenia Olaru: „Gânduri despre absolut. Poezia şi sensul Cuvântului. Sensul Cuvântului împlinit“
□ INTERDISCIPLINAR, COTIDIAN, META-LIMBAJ - o rubrică de Gabriela Căluţiu-Sonnenberg (Spania)
~ Prof . Dumitru Buhai , SUA:"Ganduri despre Eminescu"
~Olga Alexandra Diaconu: Poezii religioase

ECOUL * revistă de creaţie, opinie şi atitudine culturală

■ Aurel Anghel

Like this:

Un răspuns

An VI, Nr. 9 /2011

„DINTRE SUTE DE CATARGE“

CONTACTE

CREATII ŞI ATITUDINI

REVISTA „ECOUL“

ARHIVĂ / NUMERE ANTERIOARE

Panou

ARTUR SILVESTRI Director Fondator ECOUL

Cele mai noi apariţii editoriale ARTUR SILVESTRI

În curs de apariţie, în aceeaşi colecţie, PRO MEMORIAM Artur Silvestri:

Noutăţi despre Artur Silvestri evenimente ecouri

Mai multe despre Artur Silvestri găseşti aici:

ARTUR SILVESTRI – OPERA

Cele mai noi articole

INCENDIAR

„ACTUALITATEA PRIN ECOURI“ ŞI „CĂRŢI ÎN SERIAL“

SCRIITORI DE LA „ECOUL“

REFERINŢE / click pentru tema preferată

ARP-reviste si edituri

Asociatii si organizatii

Biblioteca Virtuala

Efigii

Lecturi utile

Programul Intermundus - pune romanii in legatura

Programul"România europeana"

Scriitori de azi

Televiziune alternativa on-line

Articole preferate