~Titina Nica Ţene: „Detectiv voluntar“

Se spune că ne rămân, din copilărie, anumite fapte şi întâmplări precum şi anumite gusturi şi mirosuri care ne urmăresc toată viaţa.. Am trăit, opt copii, într-o casă cu două camere. Patru dormeam cu  mama şi patru cu tata. Aveam o sobă de cărămidă într-o cameră şi o plită în cealaltă. Aşa se încălzeau amândouă camerele. Era în perioada neagră de început de communism, prin anii l952. Noi copiii nu aveam treabă cu ce se întâmpla în ţară. Nici nu visam noi ce ne aşteaptă ,că nu vom scăpa de communism 5o de ani. Ne certam care să dormim cu tata şi care cu mama. Cel mai mult vroiam să dormim în camera în care dormea tata. El fuma toată noaptea. Ne delectam cu luminiţa de la capătul  ţigării care descria cercuri luminoase în întunericul camerei..  De fapt în communism totul a fost cenuşiu. Lumina era interzisă. Odată m-am trezit, dimineaţa, cu nasul la crăpătura dintre uşă şi cer. Acum îmi dau seama că eu căutam un pic de aer. Tata a murit tânăr după ce şi-a fumat viaţa. Mama i-a supravieţuit 3o de ani. S-a  luptat singură cu vitregiile vieţii. Când am crescut mai mare mi-am dat seama şi am urât definitiv acest viciu: fumatul. Fumătorii întâi se otrăvesc pe ei. apoi pe cei din jur. După ce termină de fumat, ţigara, aruncă pe jos mucul. Deci otrăvesc şi mediul. Ei, fumătorii, merg mai des la medic şi consumnă banii  pe care i-am dat  eu la Casa de Asigurări de Sănătate. Nu ţin seama de  ce zice în Biblie: “iubeşte-ţi aproapele ca pe tine însăţi”. Dacă nu se iubesc pe ei atunci cum  pot iubii pe  cei de lângă ei? Femeile gravide fumează. Eu le numesc “mame criminale”. Tinerii mestecă gumă cu ţigara în gură. Chiar aşa, eu credeam că fumezi când nu ai ce face. Poate că fumătorii au şi ei calităţi dar eu nu le văd.In parcul de joacă pentru copii mamele, cu copiii mici în cărucior, savurează ţigara şi  suflă fumul  în nasul micuţului, mângâindu-l pe frunte. Imediat îmi apare imaginea lui Stan şi Bran plini de noroi din  cap până  în picioare care încearcă cu degetul mic să se curăţe de noroi. Tot în parc am văzut, zilele trecute, la groapa de nisip o fetiţă ca o păpuşă. Când am întrebat-o cîţi ani are a zis că doi şi că e cu bunicul ei şi mi l-a arătat cu degetul. Pe bancă bunicul. . Un om rotund ca o mingie. Abi i se vedea capul de burtă. Avea vreo cinci cutii de bere şi la fiecare cutie fuma cel puţin trei ţigări. M-am aşezat pe aceeaşi bancă şi am zis “ ce nepoată scumpă aveţi păcat că nu o iubiţi” S-a uitat lung la mine, nu înţelegea ce vreau să spun  “cum adică nu o iubesc?  mi-a răspuns.”Păi, dacă vă sinucideţi fumând o să muriţi

şi nepoata o să sufere” ‘Nu are nimic, are cu cine rămâne, fumatul nu face rău, iar cu o moarte toţi suntem datori.” Acest răspuns stupid îl aud mereu.

In comunism nu aveam atâta informaţie ca astăzi. Prin l976 am auzit în troleul cu care mergeam la serviciu o doamnă care spunea că deprinderile în viaţă se formează până la şapte ani că nu degeaba se spune de cei şapte ani de acasă.  Când am sosit acasă le-am spus la cei doi băieţi ai mei “voi când veţi creşte mari să nu vă însuraţi cu femei care fumează. Nu sunt bune de nimic. Le cade mucul de ţigară în mâncare, nu vă iubesc pentru că nu sunt în stare să se iubească nici pe ele, îl supără pe Dumnezeu pentru că,

cu fiecare fum tras muşcă din  trupul pe care ţi l-a dat El

Pentru cel mic, Ionuţ, a funcţionat acest avertisment dar pentru cel mare a fost prea târziu, avea… nouă ani.   ”

TITINA NICA ŢENE