Când am ieşit la pensie n-am mai vrut să fac treabă. Uite-aşa! Am hâit o viaţă sub teroarea ceasului care ţipa dimineaţa la mine:
-Scoală, trântore, nu mai lenevi! Nu ştii câtă treabă te aşteaptă? Cine nu muncă, nu mâncă.
Eu vedeam în jurul meu că mulţi mâncă fără muncă. Şi mă duceam la hâială, mârâind la ceas:
-Ai să vezi tu când am să ies la pensie!
Cel puţin în ultimii ani înainte de pensie, mereu rânjeam la el;
-Ai să vezi tu!
În sfârşit, când am avut în palmă decizia, i-am fluturat-o pe sub nenorocitele alea de limbi care mi-au făcut zile fripte toată viaţa.
-Gata, stimabile! De acum, încolo, mucles! Nu vreau să te mai aud! Nici un ţăcănit, nici un ţârâit!
A râs ceasul de mine cu limbile până la ţârâitoare:
-Şi ce-ai să faci, plăvane, că tu eşti învăţat să hâieşti.
-Am să mă joc.
-Să te joci?
-Da, toată ziua am să mă joc.
-Ce’ş copil? s-a mirat ceasul, căzând în nişte hohote de râs care i-au înţepenit limbile.
L-am lăsat în casă cu limbile amorţite şi am ieşit la aer, respirând adânc:
-A-haaa! Am să trăiesc şi eu…bine.
După câteva ore de încurcat trecătorii grăbiţi şi căscat gura aiurea am constatat că n-am ce face. Căzusem în butoiul de nostalgie după hâială. Noroc că m-a scos familia din el: fă aia, fă aialaltă! Iar soţia m-a luat chiar la trei păzeşte; mai abitir decât ceasul:
-Ce te învârţi fără rost, trântore!?… Înhamă-te la un serviciu! Că amărâta ta de pensie nu-ţi ajunge nici să pingeleşti pantofii. Ba, un vecin mi-a zis:
-Tataie, am un job pentru tine! Ca să nu se împiedice lumea de tine.
Auzi la el! Se împiedică lumea de mine! Şi pentru asta îmi dă un job. Ce-o mai fi acela? Am răcnit la toţi de au amuţit:
-Băăă! Eu mi-s pensionar şi puţin îmi pasă de joburile voastre! De acum vreau să mă joc.
Toţi m-au întrebat speriaţi: Cum? De ce? Cu ce? De-a ce? Cu cine? N-am fost în stare să le răspund. Şi atunci am filozofat: „uite, dom’le că este greu şi să te joci! Pentru asta îţi trebuie o…ceva…cumva…o jucărie”.
Şi m-am dus la magazinul de jucării, unde m-a privit mirat vânzătorul:
-Ce jucărie, tataie? Câţi ani are nepoţelul?
-N-am nepoţi.
-Atunci…pentru cine?
-Pentru mine.
-Cum adică…vrei să te joci? a îngăimat bietul vânzător.
-Da! i-am răspuns candid. Dă-mi o jucărie cu suflete!
-Ăăăă! s-a enervat vânzătorul. Uite ce e, boşorogule! Aici nu e magazin de fetiţe! Du-te la magazinul de fetiţe, dacă-ţi mai arde de joacă!
M-am enervat şi eu:
-M-ai înţeles greşit, dom’le! Sunt om serios, nu…Ţi-am cerut o jucărie cu suflete.
Iar s-a holbat vânzătorul la mine:
-Cum…adică?
-Domnule, vreau un fel de ochean, de…binoclu-monoclu, sau mai bine zis, un caleidoscop în care să văd cum arată sufletele omeneşti.Că te uiţi la om şi el îţi arată sufletul rozaliu. Numai flori în ochi, curcubeie pe faţă şi miere pe limbă. Dar, dacă te uiţi bine în beregata lui, vezi că are sufletul catran, cu toate că ţi-l prezintă în culori cameleonice.
-Aaaa! se dumireşte vânzătorul. Matale doreşti un caleidoscop cu suflete.
-Asta era, dom’le! m-am luminat eu la faţă. Aveţi?
Vânzătorul mi-a făcut discret cu ochiul şi un semn din colţul gurii, însemnând cam aşa: las-o moale să nu se prindă cei din jur!
-Am înţeles! şoptesc eu, făcând cu ochiul şi strâmbând gura la fel ca el.
M-a tras deoparte şi mi-a murmurat la ureche:
-Pentru dumneata…am eu unul…pus deoparte. Dar…costă.
-Cât face? m-am precipitat eu.
-Face! a murmurat misterios, cu ochii roată-n jur.
-Spune, dom’le, nu mă fierbe! am mârâit, tot precipitat.
Abia şoptit mi-a spus suma. Am crezut că leşin. Mi-am pierdut vocea şi am gâjâit:
-Pensia mea pe doi ani!
A ridicat din umeri în semn de…”dacă-ţi convine!”
Ce puteam să fac?Dumneavoastră ce aţi fi făcut? Mai stai să te tocmeşti când apare chilipirul? Am mai gâjâit o dată aproape plângând: bine, dom’le!
M-a condus într-o hrubă, după nişte rafturi şi mi-a arătat o ciudăţenie de tub lung, dintr-un metal negru, plin de butoane şi rotiţe:
-Ăsta e! zgâieşte-te la el.
Am privit. Un caleidoscop, foarte…caleidoscop. Jerbe de culori ţâşnitoare, schimbătoare, cu desene şi forme ciudate şi neaşteptate. Parcă priveam cerul în noaptea de revelion.
-Bine, am exclamat nervos. Acesta e un caleidoscop normal. Eu vreau să văd sufletele!
-Apasă pe butoane şi învârte rotiţele! a spus calm vânzătorul.
Am apăsat pe butoane şi am învârtit rotiţele. Nervos, vânzătorul mi-a dat peste degete:
-Vrei să-l strici? Aşa se apasă?
Este adevărat că nu mai butonasem un caleidoscop cu suflete. Am rămas cu gura căscată când l-am văzut pe vânzător cum îl butona. Ce delicat apăsa!… Ce fineţe!… Câtă eleganţă!… Atunci au apărut sufletele în caleidoscop. Veneau aşa… în vârtejuri. Rotocoale, rotocoale. L-am întrebat surprins:
-Ce sunt alea?
-Cicluri de suflete, mi-a răspuns calm, cu aere de savant, Apeşi o dată, dai de un ciclu de suflete. Priveşti la ele cum se zvârcolesc, se răsucesc, cum explodează şi umplu câmpul caleidoscopului cu formele şi culorile lor. Te uimeşti, filozofezi şi mai butonezi o dată. Dai peste alt ciclu, cu altă explozie de suflete şi iar,,,
-Te uimeşti, zic eu, filozofezi…
-Vezi că ai învăţat? a constatat, zâmbind, vânzătorul. Asta ridică preţul. Trenind-ul costă.
-Ce…costă? am bâiguit eu nedumerit.
-Da, mă tataie! Ce cauţi aici, dacă ţi s-a prelins mintea pe drum? Dai atât!
Şi a dublat suma şoptită iniţial. Eu am amuţit, dar el a continuat.
A, plecat la Bancă împleticindu-mă. Şi am retras toate economiile mele de-o viaţă… Dar, a meritat. Odată are omu’ caleidoscop cu suflete.
Am plecat dintre rafturi răsuflând uşurat şi fericit că m-am procopsit cu o jucărie magică. În definitiv, eram foarte mulţumit de jucăria asta. Toată ziua priveam la suflete prin tubul ei fermecat. Mă minunam şi…butonam. Alt vârtej, alt ciclu (vorba vânzătorului savant), alte suflete colorate. Ca nişte balonaşe de săpun. Cum se mai zvârcoleau!… Cum mai săreau în sus!… Ca în maşinăria aia de la Loto… Zburau…zburau ca nebunele spre un câmp luminos… Când ajungeau acolo, pluteau liniştite… Şi, în lumina ceea puternică, străluceau ca nişte curcubeie zâmbitoare… Până când se repezea vârtejul în ele, le răsucea, le ameţea şi le arunca în jos. În hăuri de beznă, unde Marele Întuneric, stăpânul Haosului le murdărea cu duhori infecte. Bietele suflete!…Cum se mai răsuceau acolo, ca animalele în cuşcă. Încercau disperate să se ridice din nou spre Lumina salvatoare, în speranţa să le cureţe de pete. Unele reuşeau să se ridice şi să strălucească din nou în câmpul cel luminos. Dar altele, îngreunate de cele pete, se zbuciumau în zadar şi cădeau tot mai jos în prăpastia Întunericului, unde probabil, se spărgeau. Tot ca nişte balonaşe de săpun. Şi tot aşa, vârtej după vârtej…
Când vedeau că mă uit în tubul meu fermecat, unii trecători curioşi mă întrebau:
-Ce vezi, tataie, acolo, de te uiţi toată ziua în tubul acela?
Eu le spuneam poveştile sufletelor din acele vârtejuri. Unii râdeau de mine şi ziceau să mă duc la balamuc. Alţii, mormăiau nepăsători: fleacuri! Însă alţii, foarte curioşi, îmi cereau tubul să privească şi ei la sufletele din Vârtejul Vieţii. Unii se minunau ca mine. Alţii mă priveau cu milă:
-Ne cam plictiseşti, tataie! Astea sunt poveştile voastre răsuflate. În loc să alergi ca noi după pâinea cea de toate zilele, te ţii de prostioare.
Eu nu mă supăr. Strig într-una după ei:
-Oameni buni, oameni buni! Opriţi-vă şi priviţi în caleidoscopul cu suflete! Să vedeţi Vârtejul care să răsuceşte, vă ameţeşte şi nu vă permite să plutiţi cu sufletul liniştit în câmpul Luminii. Acea Lumină care vă dă culoare şi strălucire.
Galaţi, 25 octombrie 2008
NĂSTASE MARIN
An VI, Nr. 9 /2011
ISSN 1844 – 0592 __________________________
__________________________
Adrese de corespondenţă:
- texte despre Artur Silvestri: mariana.braescu.silvestri@gmail.com
- alte texte pentru publicat în revistele online: publicatiile.arp@gmail.com ___________________________Revista ECOUL este o publicaţie de creaţie, opinie şi dezbatere culturală cu caracter alternativ, creată în cadrul unui proiect experimental rezultat din colaborarea dintre ARP - ASOCIAŢIA ROMÂNĂ PENTRU PATRIMONIU şi ASOCIAŢIA SCRIITORILOR CREŞTINI DIN ROMÂNIA. Revista conţine opinii şi propune dezbateri pe teme diverse din domeniul cultural, atitudini surprinzătoare şi iniţiative mai puţin sau deloc cunoscute prin publicaţiile curente. >>detalii aici >>>
__________________________„DINTRE SUTE DE CATARGE“
Cine putea să ştie că atelierul lui Brâncuşi, din Paris, va deveni "Atelierul lui Brâncuşi"?
_______________________
EDITORIAL de ANASTASIA DUMITRU: „Modernitate versus postmodernitate“ >>>>
_______________________
_______________________
Responsabilitatea asupra textelor publicate aparţine autorilor. Opiniile acestora nu sunt întotdeauna şi opiniile redacţiei.
_______________________
CONTACTE
MESAJE SI COLABORARI >>>aici >>>> __________________________
BISERICA DE LANGA MUNTELE SFANT
~Mariana Gurza -”Rar poţi întâlni oameni care pot să-ţi lumineze viaţa chiar în nevoi…”>>>
__________________________
REVISTA „ECOUL“- NR. 9/2011 noiembrie 28, 2011 ARP
- Al. Stănciulescu-Bârda: „Din sfaturile Părintelui Arsenie Boca“ noiembrie 28, 2011 ARP
- Gh. Nistoroiu: „Rugăciunea postului“ noiembrie 28, 2011 ARP
- Ioana Stuparu: „Poezii de închinăciune“ noiembrie 28, 2011 ARP
- Aurel Anghel: „Scara de nisip“ (selecţie de poeme) noiembrie 28, 2011 ARP
- Dimitrie-Sorin Pană: „Mesaj întârziat“ noiembrie 28, 2011 ARP
- In memoriam preotul Ciprian Zaharia noiembrie 28, 2011 ARP
- Nicolae Nicoară Horia: „Crizanteme“ noiembrie 28, 2011 ARP
- Ion Machidon despre Ion Untaru – Poetul fluturilor cu aripile multicolor de frumoase noiembrie 28, 2011 ARP
- George Petrovai: „Stihuri din lumină“ noiembrie 28, 2011 ARP
ARTUR SILVESTRI Director Fondator ECOUL
ARTUR SILVESTRI ŞI CĂRŢILE LUI - emisiune TV
_________________________Despre recuperarea patrimoniului cu Mariana Brăescu - emisiune TV
_________________________ATENŢIE! NOU! EMISIUNE DOCUMENTAR TV - „Asociaţia Română pentru Patrimonium - o creaţie a lui Artur Silvestri“ >>>>>
_________________________ARTUR SILVESTRI în lumina eternităţii - film documentar
_________________________Remember Artur Silvestri – Noi suntem România tainică>>>>
_________________________
„Aşa cum l-am cunoscut“.pdf>>>>
_________________________
_________________________
Artur Silvestri - „Fapta_culturală“.pdf>>>>
_________________________
Revolta fondului neconsumat>>>>.pdf
_________________________
Radiografia spiritului creol>>>>.pdf
_________________________
Artur Silvestri - „Apocalypsis cum figuris“.pdf>>>>
Artur Silvestri - „Perpetuum mobile“.pdf>>>>
_________________________
_________________________
Sper din tot sufletul ca această carte să-şi împlinească menirea, să apropie cititorul de cărţile şi ideile sale. Să-l ajute să înţeleagă câte ceva din personalitatea, din „modelul Silvestri“ şi nu în ultimul rând, aşa cum spunea el însuşi, să-i înţeleagă „cerul sufletesc“.
Mariana Brăescu Silvestri
_________________________ >>>„Artur Silvestri – Vocaţia căii singuratice“.pdf>>> _________________________Cele mai noi apariţii editoriale ARTUR SILVESTRI
______________________
• Cartea In memoriam ARTUR SILVESTRI- mărturii tulburătoare, prima din colecţia In memoriam Artur Silvestri. Este o carte emoţionantă, pentru că ea cuprinde sentimentele, regretele şi amintirile dumneavoastră şi ale altor oameni care l-au cunoscut, apreciat, iubit... >>>>
______________________
>>>In memoriam ARTUR SILVESTRI - mărturii tulburătoare.pdf>>>
____________________
ECOURI
____________________
____________________
• Albumul FRUMUSEŢEA LUMII CUNOSCUTE - de ARTUR SILVESTRI. Este o carte unica, ce cuprinde ultimele texte scrise de Artur Silvestri, adevărate bijuterii literare despre lumea vazută, tulburătoare prin frumuseţea sufletească şi sensibilitatea autorului lor. Albumul este ilustrat de artistul plastic Vasile Cercel.
____________________ >>>>Vizualizati aici ARTUR SILVESTRI: ,,Frumusetea lumii cunoscute”. pdf>>>>> ______________________„ACTUALITATEA PRIN ECOURI“ ŞI „CĂRŢI ÎN SERIAL“
„Privirile în realitate“ fiind la ECOUL complet diferite de superficialitatea jurnaliştilor de azi, rezultă că înţelegerea actualităţii se face prin perspectiva largă şi, mai mult decât atât, cu instrumente scriitoriceşti. Cei ce dau tonul sunt nu comentatori ai clipei ci examinatori ai desfăşurărilor heteroclite a căror înţelegere porneşte din principii dobândite prin experienţă, reflecţie şi convingeri desluşite. Între ei se află incisivul gazetar POMPILIU COMŞA, creatorul „Realităţii“ gălăţene, deopotrivă un prozator abil şi cu formulă tăioasă şi memorabilă din categoria autorilor de „fiziologii“, ale cărui „cartuşe“ ilustrează atitudinea neîntâmplătoare şi opinia cu rost. Însemnările de „Fapt divers“ înşiruite de
NICOLAE ROTARU cu o vivacitate pe măsura marelui său talent gâlgâitor sunt, de fapt, note de jurnal ale prozatorului care desprinde din lumea înconjurătoare scene şi caractere ce se „scriu“ de la sine, într-o manieră ce aminteşte „Momentele“ caragialiene.
_________________________________
În anul 2008, revista ECOUL a publicat în serial (integral sau parţial) câteva cărţi aflate în pregătire, creaţii aparţinând unor autori de stiluri, experienţă literară şi îndemânări diferite; împrejurarea că am atras atenţia asupra lor întăreşte ideea că publicaţiile ARP susţin orice producţii care ar putea avea o şansă în viitor. Cine are curiozitatea de a citi câteva pagini din cărţile semnalate, o poate face acum:
- ~Dimitrie Grama : ” Magul ” _________________________________
SCRIITORI DE LA „ECOUL“
Autor afirmat târziu însă de o acuitate extraordinară şi de un „modernism arhaic“ surprinzător, Aurel Anghel constituie una din mizele estetice ale ECOULUI, care şi-a făcut din susţinerea scriitorilor şi cărturarilor români „din tot locul“ un element fundamental de program cultural ___________________
„Poemele în proză“ ale Anei Moldovan, stranii, senzuale, de fapt fragmente dintr-un jurnal completat capricios, sunt o etapă din constituirea operei unei autoare care, cu cât va înainta în scrisul direct şi emoţional, va putea ajunge la producţii ce îi definesc opera.
___________________
„Însemnările de jurnal“ ale Angelei Bârsan impresionează prin precizie în a comunica stări de spirit de „strat tradiţional“. Scriitoarea pare a-şi aminti din nucleul genetic atitudini, concluzii şi îndrumări ce fac parte din peceţile care sunt anterioare omului trecător şi îi supravieţuiesc.
___________________
Poeziile lui Dumitru Andrei, a cărui creaţie se manifestă cu accese torenţiale, conţin şi ele interesante probe de aptitudine lirică pe care ochiul expert şi binevoitor le extrage cu uşurinţă din materialul didactic unde stau drept modele Tudor Arghezi, Bacovia ori Francois Villon.
___________________
Combinaţie de jurnalism şi de reflecţie socială fără prejudecăţi, proza Mihaelei Stinga impresionează prin umorul cu fond amar şi printr-o putere neobişnuită de a traduce necazul de moment într-o filosofie a reacţiei sceptice într-o lume unde „ideile prefabricate“ încep să predomine.
_______________________ REFERINŢE / click pentru tema preferată
___________________________
____________________________
____________________________
____________________________
________________________
_________________________
Un răspuns
[...] -A-haaa! Am să trăiesc şi eu…bine. >>>> [...]