ECOUL * revistă de creaţie, opinie şi atitudine culturală

Nebănuite sunt căile de îndreptare, puse în faţa omului. Câteva case mai departe de vila cu etaj şi cu gard din fier forjat, o maşină frână brusc. Din ea coborâ o tânără cu mers nesigur şi cu braţele legănânduse haotic pe lângă corp.

La fereastra casei de vis-a-vis, o doamnă în vârstă, o priveşte cu milă, clătinând dezaprobator din cap. Aurora îi face un semn de salut, ce seamănă mai mult cu un gest de lehamite, apoi intră în curtea lor, lăsând poarta să se închidă singură.

Doamna Georgeta o cunoştea pe fata din vecini, de când era mică. Şi-o amintea ce copil drăgălaş fusese, o revedea sporovăind veselă, când se întorcea cu mama de la plimbare şi ţinea morţis să ducă ea florile, pe care şi le alesese de la florăreasa din colţ. Sau când se întorcea de la şcoală, îi auzea glasul de la câteva case distanţă. Sau când venea de mână cu Octavian, un tânăr care şi muncea şi învăţa. Nu ştia de ce nu mai era Aurora cu el, pe vremea aceea nu se îmbăta şi nu se droga ca acum.

Drăguţă şi plină de viaţă, era mereu în centrul atenţiei colegilor ei. Acum, terminase liceul, facuse un an de facultate, abia trecuse în al doilea, alunecând din ce în ce mai jos. Petrecerile date de noii săi amici, nu erau numai de dragul distracţiei, erau de dragul banilor pe care-i aşteptau de la ea, în momentul în care nu va mai putea sta, fără prafurile lor. Îşi atinseseră scopul, acum era dependentă şi-i căuta ea pe ei, cu disperarea celui ce nu mai vede şi o altă soluţie. Pe doamna Georgeta o cunoscuse şi Cosmin, cu ajutorul avocatului.

Pentru început spusese doar că este medic şi a fost rugat să-i dea fetei o mână de ajutor, să scape din marasmul în care intrase. Văzând că este o doamnă serioasă şi că o compătimeşte sincer pe fată, spusese apoi că ei doi sunt fraţi după tată.

Acesta fusese primul pas pe care-l făcuse Cosmin, pentru a se apropia de cea care-i era soră şi pe care abia acum, urma să o cunoască. Promisese tatălui său, că o va ajuta şi încerca să intuiască, ce anume ar fi ajutat-o cel mai sigur pe fată.

Atunci respectabila doamnă, începu să-i povestească despre Aurora, din copilăria ei lipsită de griji, despre copiii cu care era prietenă. Regreta femeia că fusese lăsată să alunece atât de jos, că mama sa care nu-şi găsea timp pentru unicul ei copil, avea alte preocupări. În timpul unor astfel de discuţii, aflase Cosmin şi despre Octavian, băiatul frumos şi cam timid cu care fusese Aurora prietenă şi de care toţi o credeau îndrăgostită. Toţi credeau că nu vor termina facultatea şi se va face o nuntă cu ei. Numai că situaţia reală era cu totul alta. Avocatul cunoştea adevărul, chiar de la fată. La una din petrecerile date de o prietenă, Aurora întrebase cine era bobocul nou apărut în grup. I se spusese că este student, dar că şi munceşte ca să-şi plătească studiile. Situaţia lui materială, provenit din părinţi modeşti, îl obliga la acest lucru. Mai aflase Aurora că băiatul este foarte serios şi nu are o prietenă numai a lui. Nici una din fete, nu reuşise să-i capteze atenţia. Această remarcă a fost de ajuns, să o provoace pe Aurora.

- Facem pariu că-l fac eu să se îndrăgostească de mine ? spuse ea către amica ei.

- Nu cred că ai vreo şansă, o provocă aceasta în continuare, au mai incercat şi altele, dar el….nimic. Chiar este un băiat serios şi nu se lasă dus de val.

- Asta rămâne de văzut, în seara asta vreau numai să-l cunosc…prezintă-mă.

În zilele ce au urmat Aurora şi-a pus în joc tot arsenalul ei, pentru a-l seduce pe Octavian, zis Tavi. Ambiţia ei depăşea orice limită. Pariase că-l va cuceri şi era hotărâtă să câştige pariul. Din primele discuţii cu el, observă o oarecare timiditate şi rezervă faţă de exuberanţa ei. Atunci încercă să pară la fel ca el, să afle tot ce-i făcea lui plăcere şi să afirme că şi ea avea aceleaşi pasiuni cu el. Renunţase pentru un timp, la plimbările ei favorite prin baruri şi se arăta bucuroasă, să petreacă o seară calmă la bunicii ei, la un grătar în livada acestora. Se amuza când Tavi, lua furtunul cu apă şi stropea întreaga grădină, uşurând munca bunicului ei. Nu era vecin care să nu-l cunoască şi să-l îndrăgească pe Octavian. Deşi era doar în primul an de facultate, Aurora lăsa să se vadă că are ceva experienţă de viaţă. Uneori era greu de suportat atât de părinţii şi chiar de bunicii ei. Cât timp petrecea vacanţele la ei, au făcut ce au putut să-i insufle tinerei fete, mai multă responsabilitate pentru tot ce făcea, dar caracterul ei era deja format şi mai ales format greşit. Minciuna era bine înveşmântată, într-un fel de poleială ieftină, care mai reuşea să inducă în eroare, pe cei ce o cunoşteau prea putin. Frumoasă, bine făcută, ten alb, ochii albaştrii strălucitori, o comoară de păr castaniu ce-i cădea în bucle rebele pe frunte şi pe umeri.

Bronzată cum numai tinerele ca ea ştiau să fie, în orice anotimp, avea o alură sportivă, emanând sănătate şi voioşie.

Nu ezita să-şi etaleze frumuseţea prin cele mai obscure localuri. Doar temperamentul şi comportamentul mai echilibrat, al colegei şi prietenei sale, o ţineau să nu alunece dintr-o extremă în alta. O siguranţă de sine vecină cu îngâmfarea, dată de o stare materială bună, o făcea adesea greu de suportat chiar de către prietenii sau colegii apropiaţi. Era greu să i se impună cea mai mică restricţie, nici bunicii nici părinţii, nu-şi mai băteau capul, să mai facă ceva. Acum majoră fiind, trăia cum se nimerea, iar anturajul frecventat de ea, era foarte pestriţ. I se spusese numai că de acum va trebui să-şi clădească singură viitorul. Din păcate tocmai acest viitor nu o preocupa defel. Primul an de facultate trecuse foarte greu, lipsind la multe cursuri. Abia intrase în anul doi, cu medie foarte mică. Nu o interesa acest aspect, era mulţumită că trecuse. Acum era hotărâtă să-l facă pe Octavian, să nu mai ştie nici cum îl cheamă. Se lăudase că va face asta şi toată energia ei era focalizată, în această direcţie. Surprins la început de câtă atenţie se bucura din partea frumoasei studente, Tavi se simţi flatat la început, apoi din ce în ce mai sigur pe el, crezând că prezintă oarecare interes pentru ea, se lăsă dus de val. Faptul că Aurora era aşa de entuziasmată de planul ei diabolic, îl induse uşor în eroare pe tânărul fără experienţă. Intră în atmosfera creată artificial de fată, se îndrăgosti pentru prima dată în viaţa lui. Simţea că toată fiinţa lui o doreşte pe Aurora, întreaga lui existenţă o situa pe ea în centru. Îşi planifica timpul, după capriciile ei, dar câte nu face un tânăr ca să fie pe placul iubitei sale. Se amuzau toţi prietenii pe seama naivităţii lui. Nu mai avea somn, dimineaţa mergea la cursuri, după amiază la lucru, iar seara găsea resurse să-şi plimbe iubita. Slăbise mult şi surmenajul, pusese pe figura lui de copil adolescent o amprentă, greu de şters. Toată această poveste ţinu câteva luni. La zi aniversară, Tavi a primit un dar, de care avea să-şi amintească şi să-i bulverseze întreaga viaţă. Printre alintările cu care îl obişnuise pe băiat, Aurora spuse aşa ca din întâmplare…

- Ştii tu ce eşti pentru mine ? eşti…eşti un pariu câştigat.

- Un ce ? un pariu ? ce prostie mai este şi asta ? O cascadă de râs batjocoritor umplu încăperea, iar în urechile lui Tavi, răsuna obsedant cuvântul pariu. Ar fi vrut să fugă, să se ascundă undeva unde să nu-l vadă nimeni şi să nu mai vadă pe nimeni. Toţi se uitau la el cu un fel de milă şi ironie, toţi au ştiut de pariu, dar nici unul nu s-a gândit să-l avertizeze pe băiat. Râdeau şi ţopăiau în ritmul muzicii, făcând parcă şi mai dureros efectul celor spuse de Aurora. O furtună de gânduri începuse să-i bântuie mintea lui aşezată şi clară. Se simţea nesigur, se simţea ţinta ironiilor tuturor. El care-i respectase pe toţi, repeta acum în neştire, de ce ? de ce ? de ce ? Se lumina de ziuă şi trenul cu care plecau prietenii veniţi de departe, era foarte devreme. Toţi se grăbiră să prindă trenul, iar dintre ei, unul singur îl bătu pe Tavi pe umăr şi-i spuse…

- Lasă bătrâne…aşa s-a călit oţelul, după care pufneşte în râs şi se îndreaptă spre poartă. Tocmai sosise taxiul care-i ducea la gară.

La despărţire Aurora încercase să mai îndulcească puţin atmosfera, propunând să rămână totuşi prieteni. Doar nu era să se certe, pentru o nimica toată. Fulgerele din privirea lui Octavian, o avertizară că ar fi mai inţelept să plece cât mai repede. Doar mama lui era trează şi-l privea cu multă luare aminte. Auzise discuţia dintre cei doi tineri şi râsetele celorlalti. Simţea fizic, durerea fiului său, rănit aşa de crunt de prima lui dragoste. Tavi s-a retras de la facultate, numai ca să nu se mai întâlnească cu aceea care şi-a bătut joc, de tot ce a avut el mai bun şi mai frumos, de iubirea lui sinceră. O hepatită l-a ţinut un timp în spital apoi acasă, sub atenta îngrijire a părinţilor. Acum se pregăteşte de o nouă admitere, în alt oraş. Din păcate şi-a pierdut, încrederea în fete. Cine ştie ce fată sinceră va avea de suferit, nefiind crezută de el, în urma acestui joc al seducţiei.

FLORICA MĂRGARIT STĂNESCU