ECOUL * revistă de creaţie, opinie şi atitudine culturală

M-am trezit la ora 6 si am deschis aparatul de radio.
Vorbeau despre neamul Samaritenilor,o populatie de cam 700 de membri acum,care in timpul Mantuitorului se ridica la aproape un milion de suflete.Ei sunt comunitatea ce mai mica din lume ,vorbesc si ebraica si araba, au relatii convenabile cu ambele popoare si vietuiesc in nordul Israelului.Familia noastra,urmasii bunicului,era si ea numeroasa ,dar a fost decimata de comunisti.
Intr-o tara democratica …dar astea sunt visuri..altfel s-ar fi desfasurat existenta noastra.Am constatat ca tinerii au aici mai multe posibilitati,decat aveam noi.Trebuie sa invete si sa aiba rezultate.
Pare ca acesta sa fie efectul economiei de piata libera, care echilibreaza cererea si oferta.Interventia statului ramane necesara,pentru crearea cadrului legislativ necesar Oferta este factorul dominant si urmarea este crearea si satisfacerea necesitatilor societatii.magazinele sunt pline ,cu produse variate,chiar daca acum majorarea preturilor supara pe cumparatori.Piata,acea “mana invizibila” ,rea-
lizeaza  echilibrul,intre cere si oferta si vanzatorii cauta prin serviciu corespunzator sa capete si sa pastreze cumparatorii.Am constatat cum amabilitatea lor ,a crescut in ultimul timp.Este adevarat ,au crescut si preturile.
Concurenta,motiveaza eforturile de imbunatatirea calitatii produselor,fiindca clientul se gandeste cand plateste si asteapta sa fie servit omeneste. Familia,venita intre timp, admira Valea Moselei,acum insorita .I-am, dus prin padure,pe o poteca,lunga de 3 Km.,pe care  se afla din loc in loc arbori si plante descri se pe panouri apropiate.Exista o gradinita de plante mirositoare,un elesteu,cu plante de zona umeda,niste trepte din felurite materiale ,o plantatie cu arborii anului –intre 1989 si 1999, si desigur padurea si pasarelele care acum sunt vesele si guralive.Din timpin timp apar calareti sau grupuri de turisti,care fac plimbarea obisnuita de Pasti.
Apoi am calatorit cu vaporasul pe raul crescut ,in urma ploilor dupa care am fost sa vedem caii,care concurau intr-un turneu hipic,calariti de baieti si fete de scoala.
-Cati ani are calul ?
-Am fost al unsprezecele ,mi-a raspuns el.Era mandru de locul ocupat.
-Am invatat singur sa calaresc si calul il ingrijesc tot eu,  a continuat tanarul.Se intelegeau bine.
Mi-am amintit timpurile copilariei ,cand calaream si eu fara sa, se intelege.Aveam o iapa frumoasa cu care mergeam la pascut si care odata m-a lovit cu copita in burta.Se zice:sa nu stai la spatele calului.Invatasem sa incalec din saritura,fara ajutor.Aveam cred 13 ani.
Ce mult timp a trecut, de cand nu mai vazusem cai.
Muzica ,vesela si saltareata ,a unei capele cu instru-
mente de suflat,ne-a intampinat la revenirea in clinica.
Venisera sa cante pentru pacienti,care-i rasplateau cu aplauze.In clinica veneau multi vizitatori .Era o atmos-fera sarbatoreasca.Uita oamenii,boala si medicamentele.
Fiecare incearca in sinea sa sa reziste la necaz.Detasarea de trista realitate ii intareste sa invinga suferinta.
Imi amintesc ce zicea mama ,cand cu copiii inca neter-
minati, cu sotul in puscarie,cu mama bolnava si fara
siguranta zilei de maine,ca dorea sa auda si de bine.
Binele era atunci aproape inexistent ,pentru noi.
Nu s-a facut inventarul pierderilor provocate poporului nostru de comunisti.Ma intreb ,daca se va face candva?
A reinceput ninsoarea.S-a asezat zapada.Este groasa de doua palme.Noaptea devina mai luminoasa datorita stra-
tului alb.Este placut sa privesti afara,dintr-o camera calda.Chiar daca este dintr-o clinica.
La masa de dimineata avem un nou vecin.Are deficiente de echilibru.Altfel pare sanatos si comunicativ.
-In lumea de azi conteaza bogatia,banii,a zis el.-
-Ideile misca lumea,nu banii.a venit replica
-Realizarea noului,este totusi conditionata de bani.
-Nu totdeauna.Multi oameni mari..n-au fost bogati.
Noi,avem un proverb,”bogatia,pierde omenia”.
-Astazi mi-au luat iar sange.Trei eprubete.Am intrebat-o pe sora medicala
-Va place sa luati sange?
-Este meseria mea,a venit raspunsul.
-In Romania a domnit un vampir.
-Este doar o poveste.Va referiti la Vlad Tepes,probabil.
Sighisoara orasul lui natal este o cetate medievala,tran- silvaneana.Frumoase locuri.Din apropiere venea bunica.
-Romania,nu este prea atragatoare acum,pentru turisti din occident,din cauza situatiei economice.
-Comunismul a lasat urme.Uitati-va si la fosta RDG.
Astfel de discutii,sunt ceva nou .Ma reintorc in camera.
La spital vazusem ce greu este sa locuiesti intr-un salon comun.Aici am singur o camera.Mi-am amintit de studentie si de aventurile cu cautarea unei camere mobilate
_______________
SPITALUL(XXII)
Cu chiu cu vai,mai mult preocupat sa gasesc de mancare decat de invatatura,ajunsesem in practica pentru proiec-
tul de diploma,la Electroputere-Craiova,atunci in 1961,o intreprindere in care lucrau peste 20000 de oameni.
In timpul practicii primeam cazarea intr-un camin stu-
dentesc si mancarea la cantina.Pentru mine era raiul pe pamant.Aveam casa si masa asigurate 6 saptamani .Si
inca trei mese pe zi.De ani de zile nu mai avusesem asa ceva.Eu voiam un proiect de masini electrice si primi- sem unul de aparate electrice.astfel incat practica am facut-o dar proiectul nu,vrand sa astept un proiect de
masini in anul urmator.Dup  practica urmau repartitiile si eu am primit la Hunedoara.Apoi am facut stagiul militar de doua luni si la revenire,am constatat ca colegii de camera,vandusera la talcioc hainele putine,pe care le aveam.M-am suparat eu,fiinca ramasesem cu o pereche de pantaloni pe mine si doua camasi,dar cum se zice,tot raul spre bine.Hunedoara era departe de Pitesti,asa ca
mi-am incercat norocul,cu o schimbare de repartitie si am reusit sa primesc repartitia la Electroprecizia Sacele, la 20 de Km.de Brasov ,fiindca colegul care avusese primul loc,fusese angajat asistent la facultate.El merita locul,pe care nu-l primise  la inceput,din cauza originii si dl.profesor Remus Radulet ,reusise apoi sa-l ia la ca-tedra.Asa ca locul unuia cu origine proasta,fusese dat altuia cu origine si mai proasta. M-am urcat in tren si am plecat spre Brasov,unde nu cunosteam decat pe cei trei colegi ,care primisera tot acolo repartitia.Nu era prima data cand norocul ma ajuta De la fabrica ,am primit toti 4 locuinta intr-o camera cam de 40 de metri patrati,in care se gasea o masa si 4 paturi de fier asezate in cele 4 colturi ale camerei patrate Era totusi ceva,fiindca mai apoi aveam sa aflu,ca la Brasov camerele mobilate se gaseau greu si erau scumpe, pretul chiriei lunare mancand cam jumatate din salariul de inginer stagiar  de 1100 de lei.Deci pentru mancare si cele necesare traiului ,ramaneau cam 600  de lei.Nu se poate spune ca erau bani multi.este adevarat cam odata la 3 luni ,primeam prime,cam 600 de lei.Mancam masa de pranz la cantina fabricii si chiria nu era mare.Eram invatat sa traiesc cu putin.
Baietii cu care locuiam s-au mutat pe rand la Brasov si ramasesem singur in hardughia aia de camera,caminului pentru nefamilisti,in care se spunea ca administratorul era informator,ceea ce se putea,fiindca si directorul administrativ fusese ofiter de securitate.Invatasem sa-mi tin gura,astfel incat ,desi tata era inca in puscarie,stiam sa ma feresc de necazuri.S-a intamplat astfel ca seful de sectie in care eram repartizat sa fie tot fiu de preot ,iar inginerul sef,sa fie un om cu cap si se pare tot cu probleme de origine,fiindca mai tarziu l-au indepartat. Nici fabrica n-a mai mers la fel dupa aceea.Adusesera si un director nou,de la regionala de partid.
In camera aceea mare si goala,nu prea ma simteam bine si dupa lucru,ma urcam in autobuz si plecam la Brasov.
Ce era sa fac ,in campul in care era caminul?
Imprejurarea m-a ajutat sa iau decizia sa ma mut in oras,impreuna cu un coleg si sa impartim chiria.
Mi-au trimis in camera un om mai in varsta,care a zis ca are repartitie sa stea cu mine in camera.Nu mi-a placut,dar ce era sa fac.Am acceptat.
Noul vecin avea o meteahna…era permanent beat crita.
Veneau colegii sa-i ia bautura,o gaseau ascunsa,pana si in bocanci si i-o luau,dar cand se mai trezea se ducea si cumpara din nou.Asa a dus-o 6 -7 zile si cand cadea din pat,eu trebuia sa-l ridic.
Ma saturasem de asa vecin,care mai avea si o arma de vanatoare si atunci m-am mutat in Brasov.Lucruri nu aveam,asa ca transferul era simplu.
Colegul meu,altfel un baiat cumsecade avea o prietena,
care intamplator,era chiar fata gazdei.Amandoi aveam cam 20 de ani,dar el avea  mai multi bani.A decis sa locuiasca singur si eu am revenit la caminul de nefamilisti,in aceeasi camera,goala din nou ,dupa ce betivul plecase,nu stiu unde.Revenisem la prima resedinta,dar intre timp mergeam si la antrenamente de rugby, joc frumos,care m-a insotit multi ani la rand.
Dar tot n-a fost sa raman singur in camera.M-au chemat la serviciul administrativ si mi-au prezentat un nou coleg de camera,de data aceasta un om inalt,cu mustata carunta.Acela s-a mutat cu mine  si dupa un timp am vazut ca avea alte obiceiuri bizare.Se credea scriitor si se plimba pana noaptea tarziu prin camera recitand “versuri” scrise de el insusi.De multe ori repeta aceleasi fraze…de exemplu:”il iubim pe Camilar,ca ne-a dat aceasta carte”.Eu nu ma omoram dupa Eusebiu Camilar
dar eram nevoit sa-l ascult.Nu-l intrebam nici despre ce carte vorbeste.Omul voia sa se auda pe el insusi.
Lucrurile au evoluat si dupa un timp,vecinul a impartit camera in 4,cu cearceafuri intinse pe sarme si eu mai aveam un sfert de camera.
Atunci a decis:
-Imi aduc familia.Aici dorm eu cu sotia.Aici fata mea si aici facem bucataria.
Venise timpul sa ma mut…dar unde?
Intamplarea a facut, sa am un coleg care lucra la intreprinderea de electricitate si primise locuinta de santier cu 3 camere,dar nemobilata.
M-am dus la niste cunostinte sa iau un pat pliant cu imprumut si seara tarziu,cand il duceam la noua locuinta ,m-a oprit un militian si m-a dus la sectia de politie, voind sa verifice ca nu furasem patul.Am lasat patul la sectie si am sculat,dupa miezul noptii pe cei care-mi dadusera patul,sa confirme ca era patul lor.
Ne-am intors la sectie,am luat patul si am plecat direct la fabrica,fiindca se facuse dimineata….
M-am mutat apoi la colegul din Brasov si in fiecare dimineata ma trezeam cu dureri grozave de cap.Mai tarziu ne-am lamurit.Incalzirea se facea cu gaze si instalatia pierdea gaze pe la robinet.Astfel incat m-am mutat iar.De data aceasta la recomandarea unui coleg,la o famile cumsecade,care avea insa si o fata de maritat si eu nu voiam sa ma insor,astfel incat am plecat si de acolo.
Intre timp ma hotarasem sa ma mut la Bucuresti.Zis si facut,dar usor nu era.M-am mutat totusi,dar m-au trimis dupa 2 luni iar la Sacele,din cauza dosarului de cadre.
Cei de acolo m-au bagat la vopsitorie,unde nu avem prea multe de facut,dar era toxicitate.Am gasit o masa,am pus-o langa use,unde aerul era mai curat si acolo mi-am calculat motorul.,cu rorot conic,pentru proiectul de diploma.Conducatorul de proiect l-am cunoscut numai dupa referatul sau,care incepea cu o critica,si anume ca formularea din proiect”din ecuatii deducem functionarea motorului” era idealista.Erau gata gata sa ma pice la examen,daca dl.profesor Alexandru
Popescu,nu refuza sa semneze procesul verbal ,cu mine picat.Asa am luat  examenul.Mai apoi am aflat ca conducatorul meu de proiect era cumnatul criminalului Alexandru Draghici.Tata era inca in puscarie.
Am ramas un timp la Sacele si apoi am incercat iar, sa revin la Bucuresti,angajindu-ma la o intreprindere cu sediul in Bucuresti si cu santiere in tara.Pana la sfarsit, dupa multe peripetii,care m-au dus temporar si la Pitesti, am ajuns la I.C.P.E.,unde am lucrat pana la venirea oamenilor de “bine” in Bucuresti,in iunie 90.

DAN FLORIAN SĂMĂRESCU