ECOUL * revistă de creaţie, opinie şi atitudine culturală

Merg la antrenamentul ergonomic.Asta inseamna sa dai din pedale,urcat pe o bicicleta fixa,pana cand  aparatul care masoara puterea dezvoltata ,arata valoarea prescrisa de medic.Acolo sunt multi pacienti si fiecare asteapta cu rabdare sa-i vina randul .Exista si biciclete la care ,in loc de pedale ,sunt niste manivele rotite cu mainile,pentru cei paralizati.Si nu sunt putini.Aparitia unui astfel de bolnav,intr-un salon de fitness,ar parea neobisnuita.Aici insa nu este nimic special.Devine normalitate.
Cata dreptate avea Platon,cand vorbea desprea cei aflai intr-o pestera,care considerau umrele celor care treceau prin fata pesterii,drept realitate.Nu doar somnul ratiunii, naste monstri.Obisnuinta este a doua natura.
Noi am vegetat in conditii impuse de regimul comunist si trezirea la viata reala este dureroasa.Cu timpul ne vom reveni.
Mi-am amintit cum anul trecut,mergeam cu bicicleta si doream sa cotesc la dreapta,cand m-am trezit cu o masina pe partea mea.Omul a franat,dar surpriza a fost mare si am cazut cu bicicleta.Am crezut, ca nu s-a intamplat nimic,asa ca si soferul si eu ,ne-am vazut de treburile noastre.Doua saptamani dupa aceea, a aparut o umflatura la cotul mainii drepte.Doctorul a facut o injectie,care s-a infectat.Tocmai plecam la un seminar de 5 zile,despre legislatia europeana,la Tübingen,un orasel universitar,cu populatie in majoritate studenteasca si cu aerul tineresc dat de acestia.Acolo este si fundatia la care a fost profesor Hegel-tatal dialecticii, preluata apoi ,ca metoda de Marx.In treacat,acum dialectica nu mai este la moda in filozofia,devenita pragmatica si aplicand cu succes logica.
La intoarcere aveam  febra.M-am dus la alt doctor,care mi-a facut alte injectii.
L-am intrebat.
-Dupa ce se retrage umflatura,mai tarziu va reaparea?
-Nu stiu,corpul dvstra.reactioneaza ,asa sau asa.Eu am tratat multe cazuri.Se intampla frecvent la jucatorii de handbal.
Pana la urma,dupa alt sir de injectii,voiam sa ma operez.
M-am dus la doctorul Radu,un doctor roman renumit in Frankfurt.Acela m-a intrebat ce s-a intamplat si i-am povestit.
-Vreti sa va operati?
-Nu vreau,dar daca trebuie.
-Aveti rabdare.Se va resorbi lichidul cu timpul.
Si asa a fost,dupa doua –trei saptamani,umflatura dispa-
ruse.Am aflat dupa un timp,ca in urma cazaturilor cu bicicleta,de multe ori,urmarile  apar dupa saptamani.
Langa mine,pe alta bicicleta,pedala o fata cam de 20-25 de ani.Suferise tot o comotie cerebrala,dar la ea tensiu-
nea maxima,era de 110,mult sub cea normala de 140.
-Dvstra ,luati medicamente sa va creasca tensiunea,eu sa scada.
-Eu nu iau medicamente.N-am voie sa fac nici sport.
Tensiunea la mine,este mica in permanenta.Nimeni nu stie cauza. Trebuia sa dau locul altor pacienti.Am plecat in camera. Cu bicicleta mergeam si acasa. Riscul face parte din existenta.Ne insoteste ,ca umbra. Si cu cat lumina este mai puternica,este si umbra mai vizibila. Probabil de aceea acum, se observa mai clar greselile. Incepe sa se lumineze.Este insa numai un inceput. Intunericul nu s-a ridicat definitiv.Schimbarea se lasa asteptata.
Cand s-a terminat razboiul aveam 6 ani.Nu intelegeam prea multe.In razboi fusesem in refugiu ,la Samara.
Vazusem ca revista noastra agreata,Universul Copiilor editata de Mos Nae,pseudonimul lui Nicolae Batzaria, capatase alt format,care nu ne placea si avea un nou redactor,pe Mihil Gafita,dar nu stiam ca Mos Nae era in puscarie,unde ,de altfel a si decedat.Revista nu era aceeasi ca inainte.Devenise mult mai proasta.Haplea si prietenii lui,fusesera exilati. Vedeam noi,ca pe piata se scumpea totul vazad cu ochii, Vedeam ca lozincile comuniste inundau orasul,ca aparusera drapele rosii la institutii si ca oamenii erau ingrijorati.Ne bucurasem cand M.S.Regele Mihai I se intorsese de la casatoria viitoarei Regine Elisabeta si totusi de ingrijorare nu scapam .Prea multe se spuneau, despre ce va urma.Comunisti nu cunoscusenm pana atunci.Nici nu stiusem ca exista.Si de fapt nici nu existau.Erau probabil cateva sute,cine stie prin ce locuri.La Pitesti, am auzit apoi ,ca fusesera doi ,sau trei.Niste social democrati erau pe ici, pe colo.Dar Argesul era bratienist.Argesenii erau liberali in majoritate si printre ei,unii taranisti,de-ai lui Mihalache.Comunistii,erau “hotii de comunisti”.
In clasa ,dimineata se spunea inca rugaciunea si cantam cu avant,Traiasca Regele,al carui portret de om tanar si frumos,credeam ca ne protejeaza,Regele Mihai era iubit de poporul sau.Abdicarea ne-a indurerat si nelinistit.
Locul gol ,de deasupra catedrei ne apasa.Curand au ars multe carti din biblioteca,in curtea scolii si nu intelegeam de ce.Primeam  lapte de la americani si ne jucam cu mingea de ciorap,umpluta ce carpe,cu penite si bile.In razboi,asteptasem salvarea tot de la anglo-americani.Lumea era plina de speranta si dupa 45.
Credeam in libertate si democratie.N-a fost sa fie asa.
Comunistii s-au ales conducatori,desi alegerile dadusera alte rezultate.Armata Rosie ocupa Romania .Jumatate din casa ne era rechizitionata de serviciul de informatii sovietic.Era strict interzis sa mai intram in casa noastra  care era de rosu-fara tencuita.Cand prin 59 fusese terminata,l-au arestat pe tata. Incepusera sa dispara  profesori.Se zicea ca sunt inchisi. Lumea  se temea sa intre in biserica.Se faceau liste cu cei credinciosi.Primarul fusese schimbase si el.Numise- ra un necunoscut.Au inceput comprimarile.Militarii de cariera fusesera deblocati.In locul lor ne bagasera in casa ofiteri de tip nou,care spargeau lemne in hol si tot acolo,reparau motocicletele.Tata se mai ducea sa reclame,dar ramaneam pe cap cu ei.De chirie nici nu era vorba.Aveau “repartitie” de la comandament.
Curand au inceput perchezitiile.Veneau noaptea si-l cautau pe tata.Tata se acundea in podul casei.Bunica lesina si venea un sanitar,chemat de noi,sa-I faca injectie.Cand strainii plecau,tata cobora in casa….
Ne-au gonit de la Valea Mare,ne-au confiscat masina.Apoi si calul si caruta,cu care transportam borhot,pentru porc.Noi nu aveam cartela si aprovizionarea cu paine la negru si cu suprapret,era periculoasa,pentru cei mari..astfel ca painea o aduceam noi,copiii.Lumea se schimbase.Nu atat pe strada noastra,cat in oras.Libraria Staicu se inchisese,cofetaria Boranescu,nu mai avea ce sa vanda.In schimb aparuse cofetaria Violeta,de stat,ale carei prajituri nu erau gustoase.Inghetata se scumpise si ea.Era foamete in Romania.Mai ales in Moldova.Ne pusesera difuzoare in casa,fiindca ascultatul radioului,era prohibit si faceau propaganda ,sa ne lamureasca ce bine o sa fie ,in socialism.Nimeni nu-i credea…fiindca era tot mai greu de trait.Procesele politice se tineau lant,dar cei mai multi arestati, zaceau in puscarii,fara proces.
Dusmanii de clasa trebuiau exterminati.Dupa modelul sovietic.Am auzit mai tarziu, ca existau consilieri sovietici in ministere,care supravegheau indeplinirea planului de arestari.
Prefectura,tribunalul,teatrul,restaurantul Splendid,vechi desute deani,si hotelul se inchisesera.
Aparuse regionala de partid.Intelegeam ca institutia cea mai puternica era securitatea.Ei administrau lupta de clasa.Cu noua structurare a puterii de stat,au aparut si cei care doreau sa profite.Ei se inscriau PMR si aveau  multe avantaje.Primeau salarii bune,primeau case ,din care fusesera izgoniti proprietarii,erau sefi.Doar nu din convingere,ci pentru profit se facusera membrii.
Desigur nu erau nici competenti ,nici integri.Aveau nevoie si de oameni capabili,care sa le faca treaba.Se gaseau si dintre aceia,dispusi sa-i serveasca….Incet, incet,notiunile de valoare,de dreptate,de adevar,de demnitate,devenisera partinice.Ce spunea partidul era totdeauna corect,partidul avea totdeauna dreptate si sarcinile se executau,nu se discutau…
Numai, cine era acel infailibil si atotputernic partid,care avea totdeauna dreptate si trasa sarcini nu intelegeam.Partidul avea drept de viata si de moarte asupra noastra,a muritorilor de rand.
Nici nu era nevoie sa intelegem.Noi trebuia sa ascultam.
In perioada numita “stalinista”,sau “a dictaturii proletariatului”,care a durat pana la eliberarea din puscarii,la insistenta vestului,a celor care ramasesera in viata pana in 63,deci care s-a prelungit in Romania mult timp dupa moartea lui Stalin si a inclus cam tot timpul cand Dej a fost prim-secretar al partidului comunist,au distrus in mod criminal ,toate personalitatile politice,intelectuale si din economie,care se formasera pana in 45,cu exceptia tradatorilor,care au acceptat sa serveasca proti-
pendada comunista.Prin propaganda mincinoasa se urmarea indoctrinarea oamenilor in spiritul ideologiei marxist –leninist-staliniste,intr-o tara care pana in 65 nu reproducea ,de la un an la altul,produsul economic brut.
Prin minciuna,furt  si teroare,s-au mentinut la putere si au acumulat bogatii,in timp ce poporul traia tot mai prost.Cultura,scoala,nivelul de sanatate,dezvoltarea tehnologica,economia,au regresat in toata aceasta perioada tragica.Comunismul dogmatic proletcultist facea ravagii. Bazele existentei, economia tarii erau compromise.Cei care apartineau sistemului stiau ce fac, dar acceptau minciuna,teroarea si hotia,fie de frica,fie fiindca erau criminali,fie fiindca se vandusera.
Astfel progresam ca racul. Se daramase vechea societate cladita pe unca,economie,responsabilitate.
Dupa 1965,in perioada in care a condus Nicolae Ceausescu,dictatura partidului unic a continuat sa existe si a evoluat spre cultul personalitatii.Ce fusese Stalin,mult timp,se credea Ceausescu-“cel mai iubit fiu al poporului marele carmaci si eroul Romaniei.Intre 1965 si 69 tara a luat imprumuturi externe,a cumparat licente si s-au construit fabrici,cu asistenta lumii capitaliste.

Cureaua,cum se zicea,n-a mai fost asa stransa
A urmat o anumita relaxare a teroarei directe,securitatea a preluat sarcina de prevenire a actelor de opozitie si neutralizare a posibilelor activitati anticomuniste.
Opozitia la socialism fusese anihilata.Industria nu putea sa functioneze optim,intr-un sistem economic fara concurenta si piata libera,dar cu planificare centralizata si selectarea conducatorilor,dupa criterii partinice.Produsele industriale nu se fabricau rentabil si nu erau nici calitativ, la nivelul celor din vest.Pierderile erau ascunse si dupa prima criza a pretului petrolului,au condus la scaderea continua a nivelului de viata al populatiei.
Perioada de relativa dezvoltare a durat pana prin 70-71,cand dupa vizita in China lui Mao,Ceausescu a decis ca se cuvenea sa preluam modelul maoist,al cultului personalitatii si conducerii directe a vietii,in toate domeniile,de catre oamenii partidului unic.Conducatorii intreprinderilor,ai administratiei,justitiei,culturii ,erau toti numiti de partid,adica de familia Ceausescu.
Starea economiei se inrautatea mereu.Demolarile ,mai cu seama in Bucuresti,luasera proportii catastrofale.
Lipsaurile de alimente si tot ce era necesar devenisera cronice si de nesuportat.Umblam nauci,dupa mancare.
Gorbaciov incerca sa reformeze comunismul in U.R.SS, -cu perestroica si glaznosti-si in Romania se intareau dictatura si cultul personalitatii.Cei din aparatul de partid si securitate devenisera intre timp bisnitari.Coruptia se generalizase.PCR insemna pentru popor,pile,cunostinte ,relatii.Ridicarea din decembrie,ne-a eliberat de Ceausescu,dar nu si de nomenclatura.
Cand au aparut ,comunistii au jefuit de la cei care posedau ceva ,pana i-au adus in sapa de lemn , iar dupa 89,urmasii lor,agatatii,au furat statul si s-au imbogatit.
Vindecarea definitiva ramane o perspectiva,un ideal.
Sarbatoarea Pastelui catolic,am petrecut-o in clinica.Am vazut la televizor cum la Roma,credinciosii cu umbrele si totusi uzi leorca, participau la procesiunea ingroparii Domnului nostru Isus hristos.Amintirile din copilarie ,cand deniile si Pastele,le sarbatoream ,alaturi de familie in frumoasa catedrala a Pitestiului,unde ocolirea biseri-cii si apoi invierea tata le oficia in aer liber,exprimand si astfel opozitia fata de ingradirea religiei de catre regimul ateu,m-au transpus in dispozitie sufletesca de sarbatoare,cu toate ca noi,ortodocsii ,avemPastele luna urmatoare.
Am avut ghinionul sa ma aflu pentru a treia oara de Craciun ,sau de Pasti in spital si sa fiu repetat impresio-nat de corurile sau executiile orchestrale,pe care oameni cu inima le ofera pacientilor cu astfel de ocazii. Se adunau bolnavii ,veniti multi in carucior si se bucurau ,ascultand piesele muzicale interpretate.Uitau pentru un timp necazurile bolilor si traiau bucuria Invierii. Masa de pranz era aranjata festiv dar sala de mese era pe jumatate goala.Multi pacienti plecau la familii.
Cred ca Anda,Sorana si Daniel sunt pe drum spre platoul Bernkastel Cues,unde se afla clinica.Timpul este cald si insorit ne vom putea plimba.Natura isi schimba infatisarea de iarna.Primavara este aproape.
Cand au sosit,ne-am urcat pe terasa clinicii,de unde se vede pana departe.Se vede si castelul din padure,vizitat saptamana trecuta .Din senin, a inceput sa ninga.Ramanem pe terasa si totul apare intr-o alta perspectiva,colo-rat in alb imaculat.Este frumos. Asteptam sa se linisteasca ninsoarea si sa facem calatoria proiectata pe Mosel.Ei vor dormi la Trier ,unde ma vor duce si pe mine,de Inviere.
Se pare ca in preajma sarbatorilor,mai ales gospodinele, au multe de facut.asa se explica poate,de ce se zice ca atunci oamenii se cearta mai mult. Au venit sa ma ia ,sa mergem la Trier ,la cam 100 Km.
distanta de Pasti.Eu urma dupa slujba sa revin in clinica de unde se poate pleca numai cu aprobarea medicului Am ajuns la Coca si ne-am asezat la masa. La vremea slujbei religioase,m-am dus la biserica. Slujba Invierii acea alta desfasurare decat in biserica  ortodoxa si se facea si un botez.
Dupa slujba m-am intors la Coca,dar n-am mai avut timp de masa,fiindca trebuia sa revin la clinica.
M-a dus sotul lui Coca si cand am ajuns,usa era incuiata.A venit sora de noapte ,a deschis si am intrat

Cand Sebastian voia sa plece,n-am mai gasit pe nimeni sa descuie usa.Spre norocul nostru am dascoperit o use, care se putea deschide numai din interior si am iesit.
Bine ca am observat,fiindca altfel ramaneam afara.
Nu l-am mai condus pe Sebastian,dar n-am putut nici sa ajung la telefonul public,sa intreb cum a ajuns.In clinica telefoanele ,dupa ora 10 seara ,sunt intrerupte.Pacientii au nevoie de liniste.
A doua zi m-au vizitat din nou si am facut excursia cu vaporasul.Zona este pitoreasca si timpul era frumos.
Mai trecuse o zi de spital.Se apropia eliberarea.

DAN FLORIAN SĂMĂRESCU