~Dan Florian Sămărescu: „Spitalul“ (XVIII)

Intalnesc pacienti cu care am fost impreuna in spital,la tratamentul intensiv.Cei care ajung aici,au sanse de restabilire,cel putin partiala.A venit si “pilotul”,cu care ne propusesem sa culegem ciuperci.Pare ca a regasit simtul orientarii.Nu i s-a prescris dieta.Gaseste fara ajutor masa, care i-a fost repartizata.La spital trebuia asistat si cand se ducea la baie.Pentru el atunci,dreapta era la stanga si invers.Probabil ca va pierde permisul de pilot, dar foarte probabil redevine normal.
A venit si cel care avusese patul langa al meu.El nu indrazneste inca, sa stea pe propriile picioare,dar se misca, sprijinindu-se de carucior.Cu timpul va reusi sa mearga.
Aici,pacientii sunt  psihic-aparent normali,cu dificultati motorice insa ,motiv pentru care,exercitiile fizice predomina.Prin exercitiile de coordonare, se cauta imbunatatirea vitezei de reactie,prin cele de echilibru se urmareste recastigarea posibilitatilor de a sta in diferite pozitii,cu ochii inchisi sau deschisi.Am vazut ce diferenta este intre, a sta intr-un picior cu ochii inchisi, sau cu ei deschisi.Toti pacientii,se straduiesc  sa execute cat mai corect miscarile,de altfel simple pentru cei sanatosi.
Pierderea unor deprinderi invatate de mult, se recastiga cu dificultate.Procesul de vindecare costa timp si energie.Sanatatea se pierde usor si se recastiga greu.
Societatea in care am trait pana in 89,ne obisnuise sa vegetam.Eram obligati sa ne comportam intr-un mod prescris,de morala socialista,dar nu erau incurajate initiativa, sau spiritul de intreprindere.Selectia si promovarea cadrelor se facea dupa criterii politice.
Cand au inceput distrugerea structurilor capitaliste si inlocuirea lor cu cele de model sovietic,au luptat pentru introducerea de noi institutii.Au adus, dupa criterii de partid,oameni necompetenti dar de incredere ,in posturile de conducere.Directorii de intreprinderi ,erau numiti arbitrar de “organele de partid” si rolul lor se limita la a asigura, ca  oamenii partidului conduc .
Imediat dupa razboi,partidul lor nu avea decat cateva mii de membri.Aceia au ocupat posturile de conducere fara sa stie ce au de facut,in noua calitate.Imi amintesc,eram proaspat inginer si incepeam activitatea in anul 1961,intr-o intreprindere,Electroprecizia Sacele, in care se fabricau motoare electrice si in special echipament auto. Fabrica nu mergea rau,produsele erau solicitate,se impuneau si noi produse,fabricate dupa licenta.Inginerii din intreprindere faceau ore suplimentare,uneori ii apuca noaptea in fabrica si erau datori sa raporteze rezultatele comitetului de partid.Inginerul sef,pe care mai tarziu l-au schimbat,pe motive de dosar,era un bun organizator.El si adjunctul sau ,erau creierul intreprinderii.Directorul,nu aparea decat uneori, ca sa se plimbe prin fabrica.Nu se pricepea la nimic,dar era omul partidului.Invatase sa nu-i deranjeze pe adevaratii conducatori.Si treaba mergea .Era multumit si comitetul de partid,fiindca aveau rezultate corespunzatoare.Nimeni de la partid,nu parea sa se intereseze cine conduce de fapt.Selectia cadrelor in functie de aptitudini dadea rezultate in cadrul intreprinderii. Intre timp,au hotarat ca partidul trebuie sa devina conducatorul in fapt,nu doar sa afirme.Atunci cei calificati si competenti au fost schimbati cu altii noi,fideli partidului ,dar incompetenti….Si au inceput necazurile.Cand am intrat in institut,promotia de cercetatori,care se afla in activitate ,era cea care fusese cu un an sau doi,inaintea mea ,la facultate.La ei nu se pomenisera “studentii muncitori”.Fusesera studenti normali.Atmosfera in institut era creatoare si serioasa.
Intre timp au fost adusi absolventii cu origine potrivita,care au capatat influenta si treburile nu mai mergeau ca inainte.Asa hotarase partidul.
Stiau ei ceva ,comunistii,cand afirmau ,peste tot, ”cadrele hotarasc totul”..Asa este.Cadrele lor erau complet nepotrivite ,insa. Dupa razboi,traisem deja o astfel de experienta.Fusesera aduse la suprafata,toate gunoaiele societatii,care se considerau “persecutati ai fostului regim”si aceia erau numiti conducatori. Ii faceau primari,prefecti,ofiteri, secretari de partid si le dadeau tot soiul de avantaje,iar ei incurcau pe cei care ar fi putut face ceva ca lumea. Asa au facut “omul nou”,constructor al socialismului. Dupa 89,in ipostaza de “agatati”,”zambitori” , sau “oameni de bine”,conduc,in mare parte, destinele Romaniei.Se vede cum. Constat la masa de pranz,discutand despre religie , fiindca astazi este Sarbatoarea Pastelui la crestinii catolici,ca parerile diferite ,nu duc la conflicte personale
Este o atmosfera de Pasti.
-Speranta nu trebuie sa fie pierduta,a spus unul
-Credinta,speranta si iubirea sunt valori esentiale.
-Fara speranta este omul insingurat.Daca pierde speranta,este pierdut.
-Existenta noastra are un rost.Nu-mi pot imagina ca traiesc degeaba.
-Si,apoi dupa moarte,ramane ceva din noi.Sufletul,adica
-De ce oare exista in lume,atata nedreptate?
-Nedreptatea vine de la oameni,nu de la Dumnezeu.
-Oamenii cred in Dumnezeu,chiar daca nu,cu atata tarie,cat s-ar cuveni.
Erau opinii de pacienti,care asteapta vindecarea. Cum vor fi gandind cei sanatosi? Anda si Sorana vor veni in vizita.Ne putem plimba. Vremea s-a incalzit.

DAN FLORIAN SĂMĂRESCU