~Dan Florian Sămărescu: „Spitalul“ (XVII)

Ce li s-a intamplat,Dlui.Zamfirescu si preotului Samarescu,reprezinta o dovada convingatoare pentru  modului “umanist” de comportament comunist si corectitudinea justitiei si aparatului lor represiv si pentru ntelesul “partinic” al expresiei “om de omenie”,folosita cu precadere in “epoca lumina” si cea a “agatatilor”.
Prin urmare ,dupa mai mult de 15 ani de prigoana
salbatica,timp in care a fost tinut aproape contiuu in puscarie si domiciliu fortat,dupa ce fusese deposedat de toate bunurile,un patriot adevarat ,ma refer la Dnul.Zamfirescu,fost ministru liberal si adjunct al lui Dinu Bratianu,un om care spre sfarsitul razboiului ,impreuna cu reprezentanti ai Partidului national taranesc,al socialistilor –Stefan Voitec-si comunistilor-Constantinescu Iasi-pregatise in clandestinitate si punandu-si viata in pericol-ne gaseam inca in razboi-
iesirea Romaniei din razboi,a fost arestat si anchetat la securitate.A declarat repede,pentru a scapa de tortura unde la Cateasca, se gasea ascuns aurul lor.De regula celor care spuneau unde este ascuns si se gasea aurul,li se dadea atunci drumul, sau primeau pedepse usoare.
Dlui.Zamfirescu i s-a aplicat alt tratament .S-au gandit probabil,ca daca tot il aveau in mana,de data aceasta cu posibilitatea unei invinuiri,dupa ani de detentie fara sa fie nici inculpat, nici judecat,era oportun sa nu lase ocazia nefolosita si sa “inventeze” un proces politic de
complot.Multi “complotisti” ,cu pedepse de zeci de ani
fiecare ,se aflau inca in inchisori in 59.Desigur se gaseau  in inchisori, foarte multi fosti oameni politici,dintre aceia care facusera Romania mare,sau ramasesera cu Regele Mihai I,dupa invadarea tarii,colegi de partid si guvern cu inculpatul.
In 59, in Romania, criminalul Gheorghiu Dej si liota  de
tradatori,in frunte cu Draghici si altii de teapa lui,au
declansat ultimul val de arestari ai „dusmanilor poporu-
lui,caruia i-au cazut  din nou victime multi oameni . Scopul preventiv al valului de represiune,ultimul cu asa anvergura,era intimidarea si lichidarea oricarei urme de rezistenta,chiar pasiva,la puterea deslantuita a apara-
tului de partid si securitate,care astfel puteau actiona
in voie,absolut arbitrar.Teroarea,a carui victima poporul nostru fusese deja de 15 ani,servea regimului de dictatura al “democratiei populare”,cum era denumit.
Deci hotarasera ,partidul hotarase,ca Dl.Zamfirescu sa devina un exemplu si o victima.Foarte probabil,ca trebuiau sa aiba si alti liberali ,sau simpatizanti liberali in lot ,fiindca asa era atunci..arestau si condamnau in loturi,tot asa cum oile se conduc in turma.
Cu Dl. Zamfirescu singur,nu puteau sa aiba un lot.Atunci ,fiindca gasisera,la perchezitia domiciliului sotiei Dlui.Zamfirescu,la Bucuresti,scrisori si in ele era amintit numele tatei,preotul Florian Samarescu,drept unul care ajutase familia sa supravietuiasca si poate si fiindca la orizont nu prea indepartat, se profila maturarea de pe fata pamantului a fostei,Catedrale
monument istoric,al orasului Pitesti,Biserica Sfantul Nicolae si Sfantul Pantelimon,la care tata era paroh si a intregului centru medieval,au procedat la ridicarea tatei de pe strada ,in drum spre casa,si anchetarea celor doi.
I-au torturat mai mult de un an,cautand sa-i forteze sa dea declaratii ca organizasera un complot contra ordinei de stat si sa numeasca si alte victime .
N-au reusit,datorita rezistentei la tortura a celor doi.
Pe Dna.Zamfirescu o arestasera si au tinut-o doi ani fara proces in puscarie.Aveau  si scrisorile.
Dna Zamfirescu a fost pusa sa declare, sub arest si in  procesul masluit,ca solicitase sprijin material,din partea “prietenilor politici” ai sotului sau.Declaratia nu a avut desigur mare importanta,fiindca condamnarea era deja hotarata …De cine ,nu stiu.S-ar fi cuvenit sa cerceteze Curtea de justitie in 95,cand au casat sentinta din 60.N-au facut-o.Probabil trebuiau sa condamne justitia comunista,careia judecatorii ii apartinusera.
Securistii au inventat atunci si martori ai acuzarii..si anume patru martori mincinosi,cum se va vedea.
Stefanescu Stan,nu stiu cine este.Dumitru Ionescu ,era un enorias al parohiei,de profesie dentist,pe care-l prinsesera cu aur.Foarte probabil, l-au santajat sa declare ,ca daduse tatei cu ani in urma sume modeste de bani, pentru Ajutorul Liberal.Avocatul Radu Nicolae,o ruda mai indepartata,a declarat la fel si a ramas avocat
Se cuvenea sa stie ,ce face.Iar al patrulea martor,Ion Popescu,fusese coleg cu tata,dar cu el tata nu mai vorbise de ani de zile.Nu am vazut declaratiile martori- lor, fiindca nu am mai fost de 18 ani acasa,de cand “oamenii de bine” au invadat Bucurestiul,dar stiu ca asa a fost .Nu este nici de mirare ,fiindca atunci toti traiam cu frica,toti oamenii,nu doar cei care aveau membrii de familie in puscarie.Asa s-a faurit “comunismul”…cu victime.Si cu nedreptati.
Dupa atatia ani,relatarea pare mai putin impresionanta. Dar ce au trait cei intemnitati,ani grei de recluziune totala,in conditii neomenesti de inchisoare corectionala din care Dl.Zamfirescu n-a mai revenit, iar tata s-a regasit dupa patru ani,intr-o lume ramasa ostila si necazurile familiilor lor,sunt tipice pentru un regim opresor .
Nu ma mir,ca regasirea normalitatii dureaza.Prea mari au fost pierderile.Candva ..totusi..ne vom redresa…

DAN FLORIAN SĂMĂRESCU