~Dan Florian Sămărescu: „Spitalul“ (XIII)

La innot m-am intalnit cu un coleg de masa.
-Pareti sanatos ,i-am zis.
-In apa,da.Am facut operatie pe inima.Mi-a fost inlocui-ta o valva,cu una de plastic.Cand muncesc n-o simt.
-Ce lucrati?
-Sunt zidar.De 37 de ani.Am inceput sa lucrez la 14 ani.
-Si puteti lucra afara,iarna si vara?
-De ce nu?Sunt solid.Dupa operatie,recuperarea a durat un an.Acum sunt in forma.Am nevoie si de bani.Daca ies la pensie acum,primesc cam 600 de euro.Cu 600 de euro se poate trai acum.Dar cu inflatia,maine cine stie?
Avea dreptate.Se gandea la viitor.
La viitorul sau se gandea si secretarul de partid al institutului,cand urcat pe niste butoaie,comanda repetitia pentru defilarea de 23 august,in curte.
Dupa 89,a ramas tot acolo.
Odata mi-a spus:
-Intotdeauna am fost cu comunistii.Numai cu comunistii.
Era inainte de caderea regimului.M-am mirat,dar n-am zis nimic.
Dupa aceea a schimbat putin placa.
-Au cam exagerat,zicea atunci.
Nu mai avea rost sa-l intreb ce insemna asta.El profitase de pe urma regimului.
Sau un altul ,devenit profesor de facultate ,fara sa faca liceul si cu facultatea terminata in timp ce facea pe profesorul de marxism,fost mult timp director si sef de catedra,pana cand fiul s-a casatorit in strainatate,zicea dupa 89,putin diferit,anume.
-Am crezut ca o sa fie altfel.
In realitate minteau.Stiau prea bine ce faceau si de ce.Pentru avantaje materiale si pozitie sociala.
Acum acestia au pensii mari,in “democratia originala”,fiindca au avut si salarii mari.Chiar daca au facut rau societatii.
La proiectul de diploma,cand tata era in puscarie ,voia sa ma pice.Am avut noroc cu profesorul Alexandru Popescu,un om integru si respectat,care n-a vrut sa semneze procesul verbal al comisiei,daca ma pica.
Ce nu le placuse,era ca scrisesem in lucrarea de diploma,ca din ecuatiile de functionare ale motorului ,deducem functionarea.Era dupa ei “o formulare idealista”.Am avut mult noroc atunci in 61,cand tata era in puscarie,de doi ani,condamnat in proces cu fostul ministru liberal Constantin Zamfirescu Cateasca.
Mama era mutata la 1oo Km.de casa,sora mea Irina nu primise diploma de bacalaureat,desi daduse examenul si-l promovase si bunica era paralizata.
Si ei ziceau mai apoi,ca “au exagerat putin”.Erau infrac-
tori autentici.Stiau ce fac.Sunt responsabili.Dar sunt si inconstienti,fiindca pun in joc ,in continuare viitorul.
Au puterea sa refuze schimbarea,prin urmasii lor.
In fabrica unde am lucrat dupa terminarea facultatii,am vazut muncitori adevarati,oameni cu simtul datoriei,care nu erau interesati de propaganda partidului,ci de ceea ce faceau.
Directorul de atunci,activist inrait,nu facea nimic.Din cand in cand se plimba prin fabrica .treaba o facea inginerul sef,om cu scaun la cap si bun organizator,pe care mai apoi,l-au dat jos,gasindu-i bube la dosar.
Era perioada cand Ceausescu descoperise ca partidul trebuie sa conduca si statul si activistii de partid erau pusi in fata.
Despre activitatea profesionala voi avea ocazia sa mai spun cateva cuvinte,fiindca in cele din urma,orice societate traieste din ce produce,nu facand planuri fantasmagorice mincinoase.
Este inca frig in martie aici,M-am imbracat si merg la plimbare ,pana la masa de seara.Am gasit o poteca fara noroi ,prin padurea care se pregatea sa infrunzeasca.Pana la castelul din departare n-am ajuns ,fiindca se intuneca devreme.
A mai trecut o zi de tratament.O zi mai putin,pana la revenirea in lumea normala.Pastilele ma vor insoti,insa.

DAN FLORIAN SĂMĂRESCU