~Dan Florian Sămărescu: „Spitalul“ (XII)

Cu trecera timpului,intalnesc colegi cu care am fost in spital la Trier.Timpul a trecut repede.
Cel cu care am impartit salonul de tratament intensiv,a venit astazi.Pe amandoi ,atunci ne deranjau noaptea zgomotele facute de aparatura de masurare continua a tensiunii.Fiecare era preocupat de starea sa de sanatate
Colegul,era in aparenta sanatos tun. Uita insa,ceea ce voia sa spuna si se intrerupea in mijlocul frazei si se intreba .
-Ce voiam sa spun?
Cand i se reamintea ,continua de unde ramasese.
Se mira de ce este in spital.Repeta mereu unele lucruri
De exemplu intelegerea noastra sa mergem ,dupa iesire ,sa culegem ciuperci.
Cand venea sora,ii spunea mereu.
-Pacat ca timpul este ploios.Noi doream sa mergem la cules ciuperci astazi.
Sau,alta data:
-Dupa ce mancam,mergem la cules ciuperci.
Asta tinea minte.Si faptul ca zbura cu planorul.Povestea frumos ,ce placut este sa te lasi dus de vant  la distante de zeci de Km.Era inscris intr-un club aviatic si conducea chiar turisti.Pe unii ii invata planorismul.
Ca pacient,pierduse simtul orientarii.Nu stia unde este dreapta si unde este stanga.La dusul spre baie ,sau venitul inapoi,trebuia sustinut.
Il intrebau:
-In ce parte este dreapta?
Si arata la stanga.
Ne-am salutat.Ma recunoscuse.Si a intrebat.
-Cand mergem la cules ciuperci?
-Cand iesim de aici.
A ramas in clinica si dupa plecarea mea.Nu cred ca-l vor mai lasa sa zboare.Dar cine stie….
Am intalnit si un altul.Acela avusese noaptea accidentul,nu voise sa-si deranjeze sotia din somn,crezuse ca este ceva trecator si asteptase pana dimineata cu chemarea salvarii.Nu se putea tine pe picioare.Era neobisnuit cu noua situatie si nervos.Mereu
chema surorile in camera si le facea reprosuri,ba ca ceaiul nu este dulce,ba ca perna este tare sau, ca nu i-au adus medicamentele,care se gaseau pe masa.
I-am acordat atentie,il duceam afara cu caruciorul si ne-am acomodat.Era vecinul meu de pat.
Mi-a povestit ca unul dintre cei mai bogati oameni din Trier,acum cam de 82 de ani,si-a facut averea,din vanzarea vinului facut de el si de altii,in sticle de fabricatie proprie,care au devenit o marca solicitata.
Mai tarziu,am vizitat o fosta manastire de maici,veche de sute de ani,asezata intr-un loc feeric si care fusese parasita si cumparata de negustor.
A refacut cladirea,a pastrat biserica, cu picturi vechi si obiecte de cult,in care de cateva ori pe an ,inca se slujeste si cateva Sali,printre care cea de mese a calugaritelor.Acolo am vazut ca fusese candva stareta ,o maica din familia princiara von Metternich.Klement von Metternich,nascut la Koblenz,a devenit ministru de externe al Austriei si dupa caderea lui Napoleon in 1815,la Congresul de la Viena,a fixat impartirea Europei la acea vreme,in calitate de arbitru al Europei.
In fosta manastire,noul proprietar a deschis o berarie,un hotel,o cofetarie si un magazin de delicteturi de productie locala,care constituie o atractie turistica.
Biserica este insa pastrata intacta. L-am intrebat pe vecin.
-Vad ca va puteti misca piciorele ,cand sunteti in pat.De ce nu incercati sa mergeti sprijinit?
Cand a primit vizita sotiei a iesit din salon,ajutat de aceasta,pe propriile picioare.
La iesirea mea  din clinica,a promis ca o sa mearga fara sprijin.Avea 52 de ani.I-a aniversat in clinica.Erau acolo si oameni tineri,de 20 sau 30 de ani.Am vazut si copii. Congestiile cerebrale distrug vieti .Si cauza lor nu se cunoaste cu precizie.Ca multe in lume.Aparente sunt urmarile.
N-a fost asa si cu comunismul?
Ma gandesc adesea.Ce persista dupa disparitia ideologiei ?
Si raspunsul este vizibil.
Doar pierderile.
Fabricile construite in acei ani, au devenit in parte ruine sau sunt reprofilate,prin investitii straine,dupa ce au fost „vandute”, pe preturi de nimic.Ca sa scape de ele.Agricultura este distrusa,cu toata productia buna de cereale din anul acesta.Romania produce putin.Datoria externa creste.Ca si inflatia.Si nu realizeaza schimbarea
Capitalismul cu concurenta merge inainte.Depaseste si crize grave,ca cea financiara ,de acum.
Unde exista diversitate, sunt si sanse de dezvoltare.
Multi bolnavi,chiat daca pot merge ,stau in camere.Sau pe hol,la intrare.Timpul ,este adevarat,nu este favorabil pentru plimbari,acum la sfarsitul iernii.Miscarea este indicata totusi.Este si o parte a tratamentului de exercitii fizice.
Dimineata ma scol ,ca si acasa,la ora 6.Ma culc  seara mai devreme.La micul dejun sunt felurite bunatati,de care n-am voie sa ma ating.Asa s-a ordonat
La ora fixa trebuie sa fac exercitiile prescrise in grupa.
Femeile, care fac ordine in camera,vin din Altai,din Siberia.Ce aproape este Siberia de clinica.
Mi-au spus ca le place cum canta un roman Filip Grigorov,de care n-am auzit.Are nume rusesc.Ele stiu insa ca este roman.Imi pot reaminti cunostintele de rusa.Incepusem rusa din clasa doua de scoala primara.
Apoi am avut profesor un fost preot basarabean,refu-
giat, care ,ca multi dupa razboi,s-a facut profesor.Era
mai sigur.Profesorii de rusa gaseau posturi bune.Cei de latina devenisera profesori de romana.Latina fusese scoasa din programul scolilor.Mama ,pe timpuri ,invata 4 limbi straine la liceu.Noi ramasesem cu rusa si o ora sau doua de franceza ,pe saptamana.Rusa faceam de 4 ori.Rezultatul,franceza vorbesc,rusa…inteleg cate ceva.
Merg la tratament.Aflu cate se pot face cu o simpla saltea de gimnastica.Exercitii de echilibru,cu ochii deschisi si inchisi,mers pe marginea saltelei,statul intr-un picior,mai usor cu ochii deschisi,decat cu ei inchisi.
Unii pot mai bine decat altii.O lume de bolnavi.
Daca nu era clinica,nu incepeam relatarea de acum.Nu
gaseam timpul necesar.Tot raul,spre bine,nu-i asa?
Pe balcon apar pasarele,mereu mai des.Le dau mancare
Nu stiu daca sunt aceleasi.Primavara este aproape.
Am pauza pana la masa de pranz.S-a ivit soarele.
Dealurile ,in departare,au aceeasi inaltime .
Ma gandesc,ce rezistenta la raul cazut din senin, au avut parintii mei.Grijile pentru ziua de maine ,intaresc  sufletele oamenilor.Sau, poate speranta ca mai binele asteptat va veni.
La masaj,infirmierul,caruia i-am vorbit de criza financi-
ara,a replicat.
-Si capitalismul ,si socialismul sunt la fel.Peste tot,cine are bani,…are.Cine nu,..nu.
-Nu este chiar asa.In capitalism oamenii au voie sa critice.In socialism faceau puscarie ,pentru asa ceva.
Democratia este mai buna.
-De unde veniti?
Asta ma intreaba multi.
-Din Romania,am raspuns.
-A,de la Ceausescu.El a facut toata nebunia.Este adevarat ca a fost linsat?
-Nu putea sa faca totul,Ceausescu singur.Pana prin 63 a fost teroare adevarata.Cred ca l-au omorat ca sa stearga urmele si sa ramana la putere.Si au ramas.Scade tensiunea cu masajul?
-Cine stie?Poate scade.
-Sper si eu.Va multumesc.
-Pe maine.La aceeasi ora.
Si am plecat la urmatoarea activitate ,lucru manual,sa tai cu traforajul,o casuta de pasarele.Apoi la innot.
Ce bine ar fi sa am un bazin de innot acasa.Dar nu-l am
Am avut o copilarie normala,in timp de criza profunda.
Eram prea mici sa percepem grozavia razboiului.O singura data,la Samara au cazut bombe,aruncate de un avion el insusi lovit si au omorat o femeie si o vaca.
Cand se anunta alarma plecam toti intr-o vale impadurita sau in adapostul din dealul casei.De unde ,numaram avioanele.

DAN FLORIAN SĂMĂRESCU