ECOUL * revistă de creaţie, opinie şi atitudine culturală

In clinica m-am obisnuit sa mananc fara paine,cu scopul de a slabi.In schimb inghit pastile cu nemiluita.Si nu slabesc.Cand vad atatia pacienti,intre 15  si 81 de ani,care sunt imobilizati in carucior,ma conving ca nu este de gluma.De pe terasa de la etajul 6 se deschide o perspetiva de vis. Totusi nu este nimeni acolo.Oamenii se aduna la parter si discuta.
Le-am povestit si eu cum in drumul de la scoala spre casa,ne opream in Gradina Publica si aruncam cu pietre in pomi sa cada castane.O piatra s-a oprit in capul meu si m-am umplut de sange.A trecut un om cumsecade.mi-a pus miez de paine in cap si m-a dus acasa.Mama s-a speriazt si spre norocul nostru trecea pe strada un doctor militar,care mi-a cusut rana cu un ac si ata de cusut.A ramas cicatricea si ,cum a cazut parul intre timp,sunt un om insemnat.
Au ras si au vrut sa vada semnul.Era acolo.
Fiecare avea amintiri si locul,sala intrare intr-un spital,era potrivit pentru depanarea amintirilor si a semnelor de buna purtare.
Cate nu nascocesc copiii.Aveam unporc si am vrut sa-l calaresc.Calul era prea inalt.Porcul a stat cat a stat si a inceput sa alerge.M-a aruncat si am nimerit cu fluierul piciorului in lama unei sape.Si acel semn se pastreaza,ca amintire.
La scoala ne bateam iarna cu zapada.Se faceau doua echipe,care se schimbau.Uneori erau toti cu mine,alteori impotriva mea,cand ramaneam doi-trei.Odata a trebuit sa ma urc intr-un plop,unde nu ma ajungeau bulgarii de zapada ,nici pietrele.Copiii s-au dus in clase.Eu m-am grabit si am pierdut echilibrul,cazand ,de la inaltime,dar tinindu-ma cu bratele de trunchi,pana la pamant.N-am patit nimic.Apoi m-am dus in clasa,ud si murdar,dar nevatamat.
Intr-o zi faceau perchezitie.In pod aveam o damigeana cu tuica.M-am urcat si am aruncat-o de frica sa n-o gaseasca.Disparuse corpul delict.Pentru 10-15 litri de tuica se facea si proces.Odata,la stransul fanului am adormit.Am urcat in caruta ,peste fan si pe drum mi-am amintit de cheile casei.Disparusera.M-am intors si m-a ajutat Dumnezeu si le-am gasit.Se poate gasi si paiul in carul cu fan.Alta data ,la vie am pierdut rozeta care imprastia solutia de sulfat de cupru,din pompa cu care stropeam via.Atunci m-am rugat lui Dumnezeu s-o gasesc si am gasit-o,desi nu stiam in ce directie sarise si era tare mica ca dimensiuni.si mai crescuse si iarba intre randurile de vita de vie.Doream sa ajung om mare
Si am refuzat sa mai merg la gradinita.M-au inscris experimental la scoala si in clasa intaia am fost al doilea din clasa.Am trecut intr-a doua si eram atunci si dupa aceea mult timp cel mai mic din clasa.Peste ani,
Am intalnit colegul care fusese intr-a intaia premiantul intai.era un baiat inteligent,care avusese o viata incurcata.Intrase ,dupa liceu la Maxim Gorki,facultatea de limba rusa si in timpul facultatii,fiindca juca si fotbal,l-au angajat la securitate,de unde mai tarziu ,cand era sef de batalion,a vrut sa scape.cel putin asa povestea.i-au reprosat ca militarii lui ,indoisera tevile pustilor si l-au obligat sa plateasca inlocuirea lor.S-a angajat ll o intreprindere in brasov,la Tractorul anume si a lucrat la freza.era alergic la lichidul de racire si a trebuit sa se mute.A ajuns la un gestionar la un depozit si la un inventar s-a gasit lipsa in gestiune.A fost inchis si a ispasit pedeapsa…Apoi a vrut sa se angajeze.
-Unde ati lucrat ?,l-au intrebat
-La Tractorul.
-Acolo avem locuri.Mergeti la personal.
La personal ,l-au intrebat,
-In ce sectie ati fost?
- La prelucrari.
-Acolo avem liber.
Si acolo l-au dat la freza la care fusese cu ani in urma.
Eu l-am intalnit intamplator in bucuresti ,cautand de lucru.Am mancat impreuna,i-am facut cadou ceva bani si l-am condus la Gara de Nord.
La despartire mi-a spus:
-Stii tu ,de ce eu eram inaintea ta in clasa intaia?
-Nu ,am si uitat.
-Sa-ti spun.Bunica ii ducea din cand in cand ,invatatorului cate o gaina,o prajitura,in sfarsit cadouri.
Mitul invatatorului incoruptibil si drept se ruinase.Mai pierdusem o iluzie,din cele putine pe care le pastrasem.
Si mai interesant este ,ce cauta de lucru colegul meu.Voia sa ajunga om de increderea al unui comunist important.Nu stiu daca  si-a realizat visul
Pe mine nu m-a mai cautat, sa-mi restituie banii imprumutati.Dar aflasem ceva nou .Nu sunt suparat .
Iar metoda cu imprumutul de sume mici,celor care te indoiesti, ca vor sa dea inapoi imprumutul,am aplicat-o cu succes de multe ori.
Mi s-a parut mai civilizata ,decat cea a unui alt coleg,caruia ,cand eu nu aveam servici,ii cerusem 25 de lei imprumut si mi-a raspuns.
-Cum sa-ti dau imprumut ,cand nu ai servici?
Poate avea si  dreptate.Poate nu avea.
Un coleg care ma sprijinise sa fiu angajat,la un santier unde seful,mare activi st,inca din studentie,dadea ordine de preferinta ,cand era beat si beat era mai mereu,iar eu il contraziceam,a facut un referat impotriva mea,la cererea sefului si am fost concediat.Eram in aer.Am gasit un servici mai bun,dar   gustul amar mi-a ramas toata viata.Am lucrat apoi la alt santier,al unei intreprinderi mari,unde trebuia sa beau eu cu muncitorii
-Hai sa bem un molan-asa ii ziceau vinului,nu i-am intrebat de ce-dl.inginer.
Era greu sa-i refuz si atunci,fiindca nu-mi placea sa beau ,am plecat si de acolo.Prima data ,din cauza unui betiv,apoi fiindca nu voiam sa ma apuc de bautura.
Am ajuns la un alt santier,unde eram energetic si aveam electricieni in subordine.Unul voia sa stea numai cu usa incuiata in atelierul lui. Probabil putea sa bea.Am incercat sa-l conving sa num mai incuie si n-am avut succces.A trebuit sa-l dau afara.Pentru un electrician este periculos sa fie betiv.
M-am dus la un alt santier.Acolo lucra si  un arhitect,altfel om fin si educat,care m-a intrebat in ziua de salariu.
-Mergem la braserie dupa programß
Am accceptat.
Acolo ,eu am luat o bere si ceva de mancat.El un coniac.
Cat am mancat a mai baut cateva coniace.
-Nu luati ceva de mancare? ,l-am intrebat
-Mai tarziu.
Mai tarziu nu stiu ce-a mai baut ,ca eu am mers acasa.L-am lasat cu un cunoscut,cu care cand era treaz nu se intelegea.Devenisera prieteni acum.Seara l-am vazut bine facut ,ca mergea  acasa.Ziua urmatoare,l-au gasit dormind in WC-ul intreprinderii.Ceva special a fost , si cand un prieten,din pacate injunghiat cu un cutit dupa 89,a adus un altul cu el in vizita la mine.Dupa un timp acela a plecat.
Eu m-am uitat dupa el si am vazut ,ca urina la usa vecinului.Venise beat.
M-am dus repede sa sterg.
A doua zi ,vecinul m-a intrebat.
-A plecat aseara de la Dvstra cineva,care cauta ceva la usa mea?
Ce era sa zic,decat ca nu stiu.
Odata ,doream sa se angajeze sotia la Editura Academiei.Eu fusesem doctorand bursier al Academiei.Am inteles ca sefului de cadre ii placea sa bea.Ii duceam bautura si stateam la taclale.
Odata mi-a spus.
-Eu m-am imbolnavit de TBC,fiind obligat sa stau ore in sir ,cocotat in pomi, pe frontiera cu Tito.
Sotia n-a fost angajata .Aflasem insa ce facuse seful de cadre.Tot era ceva.Si seful de cadre al institutului unde lucram,fusese colonel de securitate.
In atatia ani, multi au fost calificati si reciclati prin MAI.
Fata de cei care isi beau mintile, am un soi de compasiune,mai ales ca treji par oameni intregi la minte.Si nu stiu cum, unii cunoscuti,aveau “darul betiei”.Poate, viciul era intretinut de vinul de surcele,care nu era scump.Sau de plictiseala genera-
la.Explicatii corecte insa,presupun studii de sociologie.
In clinica se petrec mult mai putineAstazi a nins.Anul acesta vad zapada a doua oara.Aici este o clima mai calda.Cerul are o culoare gri-albicios.In curand vine primavara.A fost zapada mieilor.Doua saptamani tot mai stau aici.Vor veni si zile insorite.

DAN FLORIAN SĂMĂRESCU