~Dan Florian Sămărescu: „Spitalul“ (X)

Se profilau noi preocupari ,cu noi necazuri si bucurii.
Asa este viata…o permanenta schimbare de drum.Ca la mersul cu bicicleta,un mic dezichilibru,duca la accident.
In clinica ,incepe o zi insorita.Prin ferastra larg deschisa patrund aerul proaspat de munte si lumina abundenta.
Timp de plimbare prin padurea apropiata,daca n-ar fi exercitiile prescrise de medic. Plimbarea se amana dupa amiaza.Tratamentul are prioritate.
Tensiunea nu este prea ridicata.Poate sunt unul din cei sensibili la schimbarile de vreme.Pana la ora 15,pro-gramul cotidian pentru un pacient,vizita medicala,exercitii de coordonare in grupa,bicicleta ergometrica,masaj,grupa de lucru-eu fac o casuta pentru pasari,la traforaj,ca in copilarie,la lucru manual,cand insa nu aveam nevoie de ochelari.In rest cam la fel.Inca n-am uitat cum se tine traforajul si se schimba panza.Program complet repetat zilnic.Ma gandesc la cei care stau kuni sau chiar ani in clinica si repeta acelasi program.

Crestinii catolici au duminica sarbatoarea Pastelui.La noi s-a pastrat numele sarbatorii eliberarii evreilor din Egipt ,”Passahfest”,desigur cu alt inteles,cel de Inviere. Invierea este tot o eliberare,eliberarea de moarte. Dieta mea este de 1200 de calorii.Am o greutate aproape dubla decat atunci cand rabdam de foame si o varsta cam de trei ori mai mare. Si altii au greutati cu “greutatea proprie”. Vecinul de masa,unde se respecta dieta,spune:
-La mine acasa ,sotia simte schimbarea vremii .Cand este innorat ,creste tensiunea.
-Si eu cred la fel.Inseamna ca sotia este bolnava.
-Si eu si ea.La mine congestia m-a lovit cand eram la servici.Dimineata,cu totul pe neasteptate.M-am dus singur la doctor si am ajuns la spital.
-Si eu am patit cam la fel.Doar ca m-a adus salvarea.
-Joi ,merg acasa.
-Ce bine.Faceti Pastele cu familia.Sper ca voi fi si eu acasa de Pasti.Noi avem Pastele luna urmatoare.
-Cu bolile este ca si cu criza financiara grava de acum.A inceput de un an,costa multe sute de miliarde de dolar si nu se stie cand se termina.
Pot sa sustin conversatia in limba germana,dupa 18 ani de viata in exil.De cand oamenii “zambitorului2 au invadat Bucurestiul.Eram in drum spre Paris,pentru treburile C.R.E.-ului,cand la Praga m-a ajuns vestea.Seara plecasem la Gara de Nord,direct de la Piata Universitatii.Stiau ca urma sa fie batuti…
In decembrie 89,in drum de la televiziune,vazusem cum simultan cu scoaterea stelutei de pe sapca militianului sugubet de acolo,care tinea lumea de vorba,o masina cu civili,trecea pe la ambasadele din apropiere si probabil pe la toate institutiile pazite si ordona seciuristilor sa scoata si ei steluta de pe sepci.
Cand oamenii vorbesc in dialect nu-I mai inteleg.Copiii invata mai repede sa vorbeasca.
Pana la vizita medicala,citesc ziarul.Aflu ca in urma cu 1000 de ani in zana erau personalitati,care influentau destinul Europei si alegerea papei.
Trecutul se reflecta in prezent.Ma uit in enciclopedie si constat ca nu multe popoare in Europa au radacini cu varsta de 4-5000 de ani.
Imi amintesc de cei doi stejari,din ograda bunicului la Samara,grosi ca doi oameni nu-i puteau inconjura cu bratele si inalti de peste 50 metri si crescuti drepti,ca lumanarile.Erau simbolul satului,impreuna cu Monumentul unde se facea pe timpuri hora.Si-mi amintesc satenii si satencele,in costume populare ,plini de viata si tineri,cum jucau sarba si alte jocuri populare
Nici stejarii ,nici hora nu mai sunt.Nici casa ce cerdac si vita de vie a bunicului,unde in camera de oaspet era razboiul de tesut matasea,din care se faceau iile .
Bunicul era imbracat cu camase taraneasca alba ,cu pantaloni de panza groasa neagra,totdeauna cu haina si palarie,tot negre.Asa se purtau taranii pe timpuri.
In curtea bunicilor,crestea un dud falnic,in care mama vitrega a tatei se urca si culegea frunza de dud pentru viermii de matase.Mama tatei  Tudora,decedase cand tata,copilul cel mai mare al familiei,avea varsta de 16 ani si bunicul ,un barbat falnic si mandru,s-a recasatorit
Avea si patru copii de crescut.Toti au suferit crunt din cauza comunistilor.
Curtea bunicului era organizata sistematic.Casa nu era prea mare,dar mai era si casa mica ,in care stateau de obicei.acareturile erau impresionanta.Magazii de lemn,de zid si de piatra si beton,incapatoare si solide.
Polati pentru linuri si grajduri pentru animale.Bucataria de vara in care era si cazanul alambic.Bazinul de peste side apa pentru cazan.dealul plantat cu salcami,care cres repede si dadeau lemnul necesar…Toate au fost distruse,dupa confiscarea de catre comunisti.Cine poate sa priceapa de ce ,dupa ce luasera totul au si distrus.O gaospodarie crescuta in sute de ani.Tot satul ,necolectivizat,nici dupa ce le-a fost luat pamantul taranilor,a fost pedepsit. N-am mai fost de zeci de ani la Samara.
O comuna mare si bogata,a devenit sat la comunisti.Si sat a ramas si la postcomunisti.Pe timpuri avea scoala,primarie,post de jandarmi,biserica si cimitir ingrijite,notar si perceptor,case frumoase si animale multe,peste in iazuri si pomi fructiferi,animale de tractiune si inventar agricol, paduri si izlazuri,,sateni si satence ,frumosi si buni.De ce trebuiau toate distruse?
Comuna era pomenita din timpul lui Mircea cel Batran,care in drum spre bataliile cu turcii,a trecut prin acele locuri,imi spunea tata.
La Pitesti,casa construita de parintii mei,inainte de razboi,a fost si ea daramata.Toata strada Exercitiu,una din strazile vechi ale orasului,a avut de suferit.
La Valea Mare,s-a ales praful de proprietatea noastra.
Casa a devenit o ruina brancoveneasca.
Copilaria si amintirile ne-au fost intunecate.Am umblat cu picioarele goale,ne-am jucat cu mingea de carpa,incrpoita dintr-un ciorap vechi,umplut cu zdrente,am stat la cozi interminabile,toata viata,am rabdat de foame si am suferit de frig…dar ,mai ales  ne-au fost rapite perspectivele,eram constienti ca limitele erau impuse,ca libertatea era controlata si ca fara frica si prudenta nu se putea trai.Copilaria ne-a fost ocrotita de parinti buni,aveam prieteni si linistea de a invata,a unui oras de provincie,in care toti se cunosteau.Viata se desfasura pana la venirea comunistilor,fara framantari.Duminica in Gradina Publica,canta fanfara militara,care defila si canta tot drumul,de la cazarma pana la locul concerztului.acolo se adunau pitestenii iar noua copiilor,ne era permis sa ajungem si pe scena.
Inainte de concert mergeam la biserica si participam la liturghie.Uneori mergeam  ,aliniati,copiii inainte,apoi parintii,sa ne plimbam in Trivale,unde era si un schit frumos si un restaurant alb,din treunchiuri de mesteacan,care apoi a ars,si un parc cu flori si o grota in care ne puteam ascunde .Intimpul jocurilor noastre,parintii stateau pe banci si faceau conversatie.
Pitestenii aveau traditii si civilizatie.
La venirea comunistilor nu stiam ca Pitestiul avea si o puscarie,probabil mai mult goala.Romanii nu erau nici talhari,nici criminali,nici hoti.Erau oameni gospodari si cu scaun la cap.Erau cativa betivi,dar de scandaluri nu am auzit.Se mai fura cate o gaina,sau ceva din curte ,dar foarte rar.
Puscariile s-au umplut dupa razboi,cu oameni de treaba,care nu sufereau nedreptatea si incercau sa-si apere drepturile.Puscaria din Pitesti a devenit odioasa si de crimele petrecute acolo sunt responsabili securitatea, partidul si tortionarii.Ca sa stearga urmele in timpul lui Ceausescu vechea puscarie,a fost daramata.Orasul a fost zeci de ani terorizat ,dupa model sovietic.Linistea de odinioara devenise cosmar.
In provincie nu se putea omul ascunde ca la Bucuresti.
Noi copiii nu aveam imaginea tragediei care se desfasura langa noi,intre cei mari.
In clasele de scoala nu patrunsese lupta de clasa.
UTC-ul nu-si arata scopurile si profilul real.Cautau sa ne indoctrineze,la cor cantam numai cantece de glorie partidului si U.R.S.S.Dar influenta lor era redusa.
Nu ceream sa ma fac utc-ist si in ultima clasa,m-a chemat dirigintele si mi-a zis .ca este mai bine pentru viitor sa fac cerere de membru.Asa am facut,ce se putea face?
Imi amintesc ca se facuse la Bucuresti,o expozitie in Herastrau,ca sa ne prezinte realizarile maretei tari a socialismului.A fost al doilea drum la Bucuresti.Primul il facusem ca particupant la olimpiada de matematrica pe tara,organizata de Grigore Moisil,unde am si fost premiat.La expozitie,am stat mai mult la cozi,sa duc acasa ciocolata amaruie si icre rosii de Manciuria.Nu mancasem inca asemenea produse.Nici cafea nu bausem.Din cand in cand,bunica isi facea cate o cafea neagra,care se bea din acele cesti mici,de portelan,nu ca acum din cana de ceai.Am auzit ca azi se bea mai multa cafea decat bere.Atunci era probabil cu totul invers.
Cu invatarea marxism leninismului,pe timpul nostru ,marxism –leninism –sralinismului,fiindca Marx descoperise lupta de clasa,Lenin,ca se poate face revolutia intr-o singura tara si Stalin,descoperise si el ceva,el era marele conducator si generalisim,ce va fi insemnind asta,Stalin descoperise,ca lupta de clasa se tot ascutea,am pierdut mult timp.Cu asemenea prostii au justificat crimele comise in numele “socialismului victorios”,cea mai dreapta si buna oranduire sociala. De la comunism nu asteptam decat rau si raul se vedea.

DAN FLORIAN SĂMĂRESCU