ECOUL * revistă de creaţie, opinie şi atitudine culturală

A devenit clar pentru mine,ca intr-o clinica,in care se urmareste micsorarea suferintelor provocate de boala si insanatosirea pacientilor,au loc activitati legate de boala si in favoarea bolnavilor.Neprevazutul joaca un rol secundar.Viata este reglata cu precizie de ceasornic si se desfasoara dupa programe stabilite de doctori si pe care cei in cauza le afla ,prin planuri de tratament aduse de surorile medicale in camere seara ,odata cu medicamentele.Cu toata stricta desfasurare a activitatilor,cei internati pot avea si alte preocupari,daca le ajunge timpul. Este altfel decat afara ,in libertate.O parte din raspunderea pentru viata fiecaruia ,este preluata de personalul medical.Cei internati sunt convinsi ,ca tot ceea ce se face ,este spre binele lor.Si asa si este,chiar daca uneori ,rezultatele nu sunt pe masura asteptarilor sau dorintelor fiecaruia. Progrese spre vindecare se vad,de multe ori.Chiar daca sunt minime. In lumea comunista ,totul era hotarat de partid,partidul hotara ceea ce aveau de facut oamenii,dar de fapt,hotara unul singur,o persoana care se erija in conducator absolut,care avea mereu dreptate,care nu putea sa fie contrazis.Nu era tolerata pozitia.Cum ajungea acel om “conducator” si de ce era ascultat de cei din jurul lui,nu stia nimeni.Hotararile veneau “de sus” si tot ce se intampla “jos” ,era determinat de acele hotarari.Un sistem bine rodat de trepadusi profitori,asigura indeplinirea sarcinilor.directia,era din rau,spre mai rau.Mereu inainte,nu-i asa?

Serviciile de cadre si organele de represiune,ca si cele de partid si de stat,preluau rolul personalului medical,si obligau oamenii sa aduca “sarcinile”-asa se si zicea-la indeplinire.Sarcina se executa,nu se discuta.Aceasta era deviza partidului si era trasata membrilor de partid.Toti eram “condusi” ,ca vitele la taiere.Dar societatea era tot mai bolnava,mai deceptionata,mai vlaguita.Atunci cum sa ne mire ,ca in 89 trezirea la realitate, confruntarea cu viata in afara spitalului, punerea la incercare a fortelor fiecaruia, angajarea vointei si raspunderii pentru rezultate, controlul si corectarea traiectoriei desfasurarii proceselor, au fost stanjenite si manipulate,spre avantajul “noilor profitori”,care se identifica tot mai accentuat ,cu cei vechi..La noi s-a zis,”noi muncim ,nu gandim”.La fel ca si pana in 89,cand munceam fortat ,fara sa ne gandim ce si de ce ,nu rezulta ce doream.Cum ziceau oamenii,”ceea ce auzeam ,nu se potrivea cu ceea ce vedeam”.De vina nu putea sa fie doar Ceausescu.Vinovat era sistemul si cei care-l serveau.Sistemul “pcr”,pile ,cunostinte,relatii s-a perpetuat in ” democratia originala”.Din nefericire,viata de spital nu s-a incheiat.Nu ne-am vindecat de trecut.
Karl Marx,care a inventat sistemul,imi ajunge in camera prin ziarul local.Era fiul unui avocat din Trier si mostenise ceva avere.A inceput sa studieze dreptul si nu l-a terminet.Ii placea vinul si a vandut via mostenita.S-a casatorit cu o aristocrata si a facut un copil cu o servitoare,obligandu-l pe prietenul Engels,sa recunoasca el copilul.A trait in Anglia din mostenirea sotiei.N-a cunoscut viata in fabrica,dar s-a considerat specialist in problemele muncitoresti.”Opera” lui a stricat mult mai mult,de cat a folosit si concluziile au fost infirmate de evolutia sociala.Nici macar socialistii nu mai sunt marxisti.La Trier doar turistii din China au interes pentru casa, in care s-a nascut,dascalul proletariatului. Este locul lor preferat pentru a se fotografia.Si Trierul are ruine istorice bine conservate din timpul romanilor.Imparatul Constantin il voia a doua Roma.Porta Negri este renumita in toata lumea. Posibil ca din “invatatura marxista” sa se conserve doar pozele cu turistii chinezi. Romanii,prin eroii si martirii din munti,au continuat rezistenta armata la invazia comunista pana in 1962. Societatea,prin protejarea celor prigoniti de activistii de partid,a rezistat pasiv pana la sfarsitul tragediei. Cunostintele despre viata lui Marx ,nu se datoreaza interesului pentru persoana acestuia ,ci plictiselii din spital si faptului ca se implineau in timpl internarii 125 de ani de la moartea sa si apareau in presa locala ,unele articole.Marxismul va ajunge la “lada de gunoi a istoriei”,asa cum se cuvine.
Viata nu se compune doar din observatii si opinii politice.Traiam in realitatea vietii studentesti,cu preocuparile unui tanar la inceput de orientare.Mersesem la facultatea de electrotehnica,fiindca modelul meu de atunci,Marius Iosifescu se inscrisese acolo,un an inainte.In plus ,ceea ce doream sa fac,adica sa inteleg cum este construita societatea ,adica sa urmez dreptul,imi parea o iluzie. Ca fiu de preot nu aveam atunci ,in 1955 sanse la drept.Chiar daca m-ar fi primit,tot nu puteam profesa In justitia comunista, represiva si nedreapta,arbitrara si partinica,nu voiam sa lucrez.Iar ca aparator,eram convins ca sentintele,cand inculpatii ajungeau la tribunal,erau in multe cazuri deja ordonate de securitate ,sau partid.In perioada anilor 55-60 ,majoritatea celor judecati erau sau chiaburi,sau comercianti,sau intelectuali,fosti politicieni,fosti ofiteri in armata regala ,preoti,tarani instariti,oameni carora le erau masluite dosarele la securitate ,dupa luni sau ani de tortura.Procesele politice erau judecate de tribunale militare,in general cu aparatori din oficiu,care nici nu aparau inculpatii,de frica represaliilor.Cam ca in timpul lui Hitler ,in Germania nazista.Am intalnit aici un om de 82 de ani acum,care in timpul razboiului,in armata ,a ajuns in Rusia si a invatat si ruseste ,fiind la transmisiuni si anume la interceptarea comunicatiilor inamice.Era fiul unui profesor si director de liceu.Tatal sau,intr-o conversatie ,prin anul 1943,spusese ca razboiul este pierdut si fusese denuntat.A fost incarcerat de gestapou si apoi trimis in judecata.Fiul a primit permisiune sa vina la proces.Ca militar nu i-a fost admis accesul in sala de judecata,dar a auzit prin usa intredeschisa,cum procurorul cerea condamnarea la moarte a tatalui sau.Sentinta a fost numai pedeapsa cu inchisoarea, fiindca tatal facuse parte din acele echpaje de aviatori,cu care se mandrisera guvernantii,inainte de razboi. Cam la fel era si cu procesele politice in Romania.Multi oameni au suferit crunt ,au fost chiar morati,fiindca se gasisera la ei manifeste,fiindca ascultau posturi de radio straine ,sau vorbisera ceva ce nu trebuia sa vorbeasca cu prietenii,care numai prieteni nu erau.Se intampla de multe ori, sa fie inchisi oamenii,pentru a li se confisca locuinta ,care-i facuse cu ochiul unui “mare mahar” comunist ,sau securist. Pe tata l-au inchis in 59, sub pretext ca ajutase material familii de fosti liberali;a fost invinovatit ca formase Ajutorul Liberal.Pe fostul minstru liberal ,seful de Arges al PNL Constantin Zamfirescu Cateasca,l-au condamnat in proces cu tata,preotul Florian Samarescu,fiindca  din domiciliul fortat fixat la Mazareni,scrisese ca se roaga la Dumnezeu sa-si imbratiseze fiica,in anul urmator,in casa lor de la Cateasca. Anul urmator,dupa ancheta de peste 9 luni la securitate,s-au revazut,ultima oara la proces. Toti traiam sub teroare,cu toate ca intre studenti,cu exceptii,relatiile erau colegiale.A existat o anumita solidaritate intre studenti,atunci in majoritate anticomunisti,dar pasivi..Ce se putea face? Regimul se intarise ,frica domina si eu cred ca orice incercare de a schimba ceva era sortita esecului. Principiul de viata si de supravietuire,era “vom trai si vom vedea”..devenise si el pasiv. Dupa ce tata a fost inchis ,supravietuirea era la ordinea zilei.Totusi facusem in politehnica,fapt neobisnuit,impreuna cu cativa colegi ,un cenaclu literar si ,se intelege,eram supravegheati cu atentie, Ne numisera conducator pe Gheorghe Achitei,revenit atunci din URSS.Nu ne facea greutati,dar asigura orientarea partinica. Imi amintesc cum scrisesem o poezie ,despre un pui care cazuse din cuib si a fost nevoit sa invete singur sa zboare .Nu i-a placut.Un coleg mi-a spus ca el trebuia sa raporteze ce spun ,dar ca n-o face.Acum este in SUA,profesor universitar.Acolo a ajuns cu o bursa ,avand dosar bun. Am trait cu frica de mai rau si exmatricularile de studenti,absolut nemotivate,fiindca nu facusera nimic,din anii urmatori.La noi,adunati in sala de sport de la caminul din Cotroceni,a condus sedinta foarte agresiv Florian Danalache.Voiau sa ne inspaimanteze.Atunci l-au dat afara pe profesorul de pedagogie Nicolau,omul care ne spunea ca ne pregateste sa devenim conducatori.Pe acela il acuza asistentul sau ,care i-a luat locul.Noi n-am mai frecventat seminarul lui facultativ. Dupa arestarea tatei pe 3 august 1959,am intarziat cateva zile inscrierea ,fiindca nu ma hotarasem daca sa le spun sau nu ,ca tata era arestat.Pana la urma am decis ,ca nu se poate ascunde,ca tot vor afla si m-am dus la comitetul UTC ,sa le spun. Secretarul Homos,altfel un om de care ne temeam,m-a intrebat:

-De ce ai venit asa tarziu, sa ne spui.
Am baiguit un raspuns neutru
-Acum am venit de acasa,de la Pitesti.
M-a intrebat atunci:
-Este arestat in legatura cu cei din munti?
In muntii Muscelului mai erau partizani.Ca si la Salatruc si Suici.
-Nu stiu,am raspuns..
Nu m-au dat afara ,dar mi-a trecut pe la ureche,ca voiau sa ma exmatriculeze,dar o calega de treaba ,mi-a luat apararea,spunand ca nu deranjez pe nimeni. Asa era…ma feream ca “dracul de tamaie”, sa ma fac remarcat.Nici nu era greu…fiindca eram prea ocupat sa gasesc de mancare,sa-mi astampar foamea.Era activitatea cea mai serioasa.Scoala trecuse pe locul doi.Am avut noroc,imprejurari pe care le voi aminti m-au ajutat.Si mama,care din putinul de acasa ,imi trimetea lunar o suma de bani.Ne confiscasera jumatate de casa ,dupa arestarea tatei si mama a fost nevoita sa rascumpere si mobila pe care o primise zestre la casatorie.Imi amintesc ca aveam o junica,pe care mama voia s-o salveze de confiscare,fiindca ne luasera tot,sau aproape.A trimis junica in gradina vecinului,la pascut.Au gasit-o si au luat-o.Se intelege ca au facut si perchezitii si au luat acte si notite ale tatei,cred ca si actele noastre de proprietate,care au disparut de atunci. Luau tot,puneau mana pe orice si tot ce luau distrugeau cu timpul,ca la Valea Mare si Samara. Casa din Pitesti au daramat-o mai tarziu.Numai ei stiu de ce au distrus atata. In casa de la Samara ,in timpul razboiului si dupa aceea ,a lasat tata sa locuiasca,ca solidaritate cu romanii din Basarabia,familii de refugiati.Ei n-au distrus,dar dupa confiscare s-au mutat.Probabil le era frica,ca stau in casa unui detinut politic.Era chiar periculos.Biata mama suferea cand,in acel timp,oameni care inainte fusesera invitati in casa noastra,ca sa nu fie nevoiti s-o salute,treceau pe cealalta parte a strazii,cand o intalneau.Asa se construia socialismul.Cu sacrificii,dar numai ale unora.Altii profitau. Cand vad ca atatia din familiile acelor profitori,sau chiar tradatori,oricum slugi comuniste,au ramas “agatati” dupa 1989,nu pot sa nu fiu ingrijorat in legatura cu viitorul Romaniei.Ma tot intreb,de ce se schimba atat de lent,ceea ce se cuvenea depasit de mult. Dar cand vad ce greu se restabileste sanatatea pierduta,astept,fara sa pierd speranta in viitor. Procesul de insanatorire este indelungat si greu.Dar se va intampla. Si mai am o dovada, ca o sa fie mai bine….
Dupa eliberarea din inchisoare,au urmat in continuare ani grei,mai cu seama ca biserica in care urma sa se reincadreze,a continuat sa-l considere pe tata ,vinovat si fata de biserica,fiindca fusese condamnat politic.In
97,am aflat de curand,procesul Dlui Zamfirescu si al tatei, a fost rejudecat.Au fost achitati. Cand va face si biserica reabilitarea ,preotilor fosti condamnat politic?Cand va condamna biserica ,justitia comunista ,care pedepsise pe nedrept?Si la fel ar trebui sa procedeze si armata,cu cei deblocati ,si adiministratia,cu fiunctionarii concediati ,din motive politice sau de origine,si justitia ,din care multi au fost atunci liminati,daca nu au infundat puscariile. O solutie ar fi ,ca pensiile “profitorilor”sa fie atribuite celor napastuiti de comunisti.Asa ar fi drept. Insa constat cu durere.,ca rudele fostilor opresori,activisti sau securisti,sunt considerate democrati”,fara vina si prihana” in democratia ,in continuare ramasa “originala” …si plina de corupti. Preotul Florian Samarescu, dupa ce a fost reacceptat in biserica, a ajutat restaurarea sau intretinerea multor biserici si manastiri din Romania.A refacut si biserica la care era din nou paroh,pana cand Patriarhul Justin Moisescu l-a concediat din oficiul parohial si la pensionare, a ramas  o suma
apreciabila de bani in casa de bani a parohiei.Acei bani au fost repede risipiti de parohul actual,si el cu rude securiste,care intre timp este si protopop.De fapt este cel,care cand m-am dus sa solicit cartea de munca a tatei,n-a vrut sa inscrie si perioada de detentie,pana cand n-am cerut sprijin la mitropolie. Cu toate cererile mele repetate,fosta Catedrala a orasului Pitesti,biserica Sfantul Nicolae si Sfantul Pantelimon,monument istoric de importanta nationala,in care in prezenta viitorului Rege Carol I ,la intoarcerea din Razboiul de Independenta,s-a oficiat prmul Te-Deum de recunostinta,o biserica legata de monarhie si familia ratianu,un monument cultural daruit de Rege si pictat de Gheorghe Tatarascu,ramane demolata.Este o situatie inaccceptabila pentru oras si Romania.Istoria cere respectul cuvenit.Iar istoria fostei catedrale a orasului este zguduitoare.Aceasta biserica,cu o vechime de peste 300 deani,a fost arsa,daramata de cutremure,a avut stricaciuni considerabile la bombardament,dar a fost mereu refacuta de pitesteni,pe care prin existenta sa i-a aparat pana la demolare,cand a fost facut una cu pamantul,tot centrul istoric al orasului medieval.O tragedie care cere indreptarea. Cum stm cu totii:comunismul a vrut sa intre in istorie si a lasat urme in geografie.Multe orase au fost mutilate iresponsabil.

DAN FLORIAN SĂMĂRESCU