ECOUL * revistă de creaţie, opinie şi atitudine culturală

Traiam cu frica zilei de maine.Nu stiam ce va urma.Moartea lui Stalin in 53,n-a adus schimbarea climatului social si politic in Romania.Dadeau mereu noi decrete,hotarari de guvern,chiar legi,schimbau componenta CC ,se mai certau intre ei comunistii ,cei de sus si cei mai de jos si chiar se omorau,dar opresiunea populatiei se accentua,saracia crestea,pietele erau goale,incepusera demolarile.”Lupta de clasa se ascutea” continuu in Romania,cu toate ca in URSS era la putere Hrusciov,care condamnase crimele staliniste si la noi se schimbase seful guvernului si-l pusesera pe Maurer.Acela intarise puterea guvernului,dar au fost “evenimentele din Ungaria” ,arestari si exmatriculari de studenti si in 55 dadusera un decret conform caruia ,cei care aveau copii de varsta studentiei si aveau si ceva pamant la sat,dar locuiau la oras,erau obligati sa “cedeze” statului proprietatile,daca voiau sa inscrie copiii la facultati.Asa a facut si tata.A “cedat” la Samara.La Valea Mare se luase de mult.In anul precedent ,eu fusesem acela care organizase stransul prunelor,ultima data.Magiun nu mai faceam de doi ani.

La facultati erau locuri putine si candidati multi.Nu inscriau inca “studentii muncitori”, decat in numar mic si fara examen de admitere.Eu aveam diploma de merit-numai nota zece ,in toti anii liceului-si am fost admis in 55 cu “discutie stiintifica”, la o concurenta de numai trei candidati, pe un loc.

In 55 ,se stie acum,conditiile de origine,in mod curios ,au fost mai putin stricte.

Devenisem student si a inceput epopeea locuintelor cu chirie,care a durat 15 ani…pana in 1971,cand am reusit sa locuiesc in apartamentul cumparat cu zeci de ani in urma de tata pentru copii,”cand vor fi studenti”

In 59, stateam cu chirie la o ruda mai indepartata.Era vara si aveam practica.Mama era cu mine,fiind trimisa la niste cursuri “de perfectionare”.

In seara zilei de duminica,3 august 1959,ne-a telefonat sora mea Irina,de la Pitesti ca tata nu s-a mai intors acasa, de la slujba de duminica .In schimb au venit securistii ,au facut perchezitie si au luat acte ,printre care cele de proprietate,care au disparut,carnetul negru,de notite din biroul tatei si alte cateva lucruri.In aceeasi zi,alta echipa,a perchezitionat biserica si cancelaria.

Preotul Florian I.Samarescu se astepta de mult timp sa fie arestat.Toate persoanele care reprezentau ceva intre intelectualii Pitestiului,erau in pericol.Ridicasera pe rand,preoti,profesori,avocati,judecatori,

farmacisti,doctori,functionari.Lumea se obisnuise cu arestarile aproape zilnice.Auzeam si noi copiii .adesea..Numai tradatorii erau crutati.

-L-au ridicat pe Dl-Constantinescu,l-au luat la securitate pe Dl.profesor Ghinea,l-au omorat pe preotul Postelnicescu. De fata de noi,cei mari nu vorbeau…dar daca eram acolo mai auzeam.Nu intelegeam toata grozavia si nenorocirea ,care se abatusera peste atatia oameni nevinovati,dar frica de ce li se putea intampla parintilor, sau cunoscutilor aveam si noi.Ne temeam de ceva neclar si amenintator.

Intre colegii de clasa fusesera doi ,trei care activau la UTC,dar nu aveau autoritate .

Aveam un coleg cu un an mai mare.Il chema Mandruta.Stiam noi ca tatal sau lucra la puscarie.

Era “prostul clasei”.Il treceau cred ,de frica securitatii.Am aflat de curand ,ca devenise director intr-o intreprindere de comert exterior si ca era fiul criminalului Mandruta,de la odioasa puscarie a Pitestiului.

Si la liceu si la facultate, am avut profesori ,care trecusera prin “reciclarea puscariilor”.

Cel de constitutie,eliberat de putin timp,ne povestea ca in socialism,drepturile sunt garantate.El traise garantarea drepturilor.

Acum ,dupa atata amar de vreme,aflat in clinica,am inceput sa readuc in memorie, intamplari de neuitat,petrecute cu ani in urma.La care nu ma gandisem de mult.Destinul multora dintre romani a fost scris in anii teroarei comuniste.Pentru a reda ceva din atmosfera acelor zile,se cuvine sa relatez,cum percepeam viata in copilaria scurta si plina de griji nemeritate.Atunci nu puteam vorbi.Ar fi fost prea periculos.

Este ca” o cronica de familie”,cum spunea tata,cu mult timp in urma,cand imi adusese niste carje,ca sa pot merge cu piciorul in gips,in urma unei fracturi.carjele statusera in pod .Fusesera cumparate si folosite de mult.Prin 72 nu se mai gaseau usor carje.

Am trait instalarea comunistilor.Pentru noi nu este istorie…Este viata noastra,zidita in ruina prezentului postcomunist al Romaniei.Eu voi reciti cu interes cele aici scrise,desi le cunosc.

Nu este obisnuit acum, sa auzi despre oameni ridicati de pe strada si disparuti fara urma, fara proces,chiar omorati in “anchete”,siliti sa “marturiseasca ” ce li se cerea ,fapte inventate de tortionari,ca sa scape de tortura,apoi sa fie “judecati” de judecatori,care stiau in ce conditii s-au obtinut probele si care-i condamnau la moarte, sau la ani grei si multi de puscarie,din care nu mai reveneau, sau dupa care se intorceu bolnavi si imbatraniti inainte de vreme,intr-o societate ramasa ostila si neprimitoare.

Nu este normal ca oamenii sa fie deposedati arbitrar de tot ce aveau,sa fie goniti din casele lor,sa fie surghiuniti sau siliti sa se ascunda ,sa le fie distrus viitorul.Si toate ,in numele unei societati descrise ca mai drepte si mai bune.Numai dupa prabusirea comunismului au putut apare la iveala crimele comunistilor si poate putini din cei de azi ,cred ca noi am trait acel timp,ca totul s-a petrecut in realitate.

Viata parintilor mei se cuvenea sa se desfasoare omeneste.

Tatal meu,preotul Florian I.Samarescu,fiul institutorului Ioan I.Samarescu,din comuna Samara Arges,venea dintr-o familie de preoti de tara.Strabunicul ,preotul Preda Samarescu si el fiul preotului din dealul Viilor,Stan Samarescu ,mutase si construise biserica in sat…Bunicul facuse apoi in regatul Romania,prima scoala a satului,in casa proprie.Asa fusesera liberalii bratienisti,interesati de educatia poporului.Atunci,in timpul Regilor nostri si liberalilor bratienisti s-au pus bazele Romaniei moderne.Au existat romani care au avut grija tarii lor.Care s-au gandit la viitorul Romaniei.Ei nu erau comunisti.

Cei trei fii ai preotului Preda ,s-au facut preot,institutor si notar si au ramas oameni ai satului,gospodari iubiti si stimati de consateni.

Cei 4 copii ai bunicului au suferit toti represiunea comunista.Este ca si cum,comunistii au urmarit cu incapatanare ,distrugerea anumitor familii.Poate asa a si fost.Familii intregi au disparut.

Tata,Florian I.Samarescu,nascut la 16 august 1910,in Samara,dupa terminarea scolii in sat si dupa decesul mamei sale,s-a inscris la seminarul din Curtea de Arges si apoi la Facultatea de Teologie a Universitatii Bucuresti.

Acolo a intalnit-o pe mama,Maria Darie,de origine de langa Sibiu,din satul Cuciulata si au fost colegi.Mama era din prima generatie de profesoare de religie si studia si istoria.Nascuta in Bucuresti la 7 martie 1914,facuse liceul la Ramnicul Valcea,dupa care revenise la Bucuresti

Imi imaginez cate visuri frumoase si-au facut parintii mei in timpul studentiei.Am avut in mana fotografii din acea perioada fericita a vietii lor-Dintr-un oras frumos,cum zicea mama,in special primavara..cand era plin de flori.Au intemeiat o familie ,s-au mutat la Pitesti si au construit o casa in

care voiau sa-si creasca cei doi copii.Pentru a fi aproape de comuna natala Samara,tata a renuntat la postul de vicar la Episcopia Curtea de Arges,in timpul Episcopului Grigore Leu si s-a mutat la Catedrala orasului Pitesti,Biserica Sfantul Nicolae si Sfantul Pantelimon,daramata de comunisti.Era monumentul istoric si cultural cel mai insemnat al orasului.Parintii mei s-au casatorit pe 10 mai 1937.Multe familii de romani se intemeiau in Ziua Nationala a ROMANIEI..

Viata ar fi urmat cursul normal fara razboi si comunism.N-a fost sa fie asa.

Tocmai primesc vizita familiei.S-au bucurat sa ma vada aproape insanatosit.M-am bucurat si eu.

Ma imbolnavisem la Trier,in vizita la Coca.Era pe 7 martie,ziua de nastere a mamei.Salvarea chemata de Coca a venit foarte repede si tratamentul administrat a avut efect puternic.Imi pierdeam cunostinta.I-am spus medicului.

-Acum,am sa mor.

Mi-au schimbat medicamentul si m-au dus la spital.

Suntem toti in camera la mine.Este si fetita de 7 luni a Soranei.Zambeste deja.Si cand zambeste Tamina Florina Maria,care poarta si numele mamei, imi amintesc cat a suferit mama.

Mama era profesoara de religie,istorie si geografie,la liceul de fete.Si era iubita de eleve.Extemporalele le corecta acasa si noi o asistam.Era o activitate care noua ne placea .Mama citea cele scrise si dadea note.Noi ,pe langa dansa.Cred ca inca nu eram la scoala.Mama aprecia cu dreptate , intelegere si seriozitate cele scrise.

Cate odata dadea si note mici.

Atunci,noi interveneam,fara sa cunoastem autoarea extemporalului.

-Da-i mama,o nota mai buna.Vezi ce mult a scris.Si ce frumos.

Nu-mi amintesc ,daca interventia avea efect.

Eram convins insa,ca notele se dadeau dupa merit.Timpurile erau pline de nedreptati.Noi insa aveam dovada ,ca exista dreptate.

Curand ,ne-am convins de contrariu.

Pe mama,asa erau vremurile..o convinsese tata ,sa se inscrie la social democrati,partidul lui Titel Petrescu.In 48,au dat-o afara.Se astepta.

Ce-a necajit-o mai tare a fost ,ca la “adunarea de excludere” ,desi era iubita si stimata de colegi,numai profesorul Adamesteanu,tatal scriitoarei si vechi social -democrat,i-a luat apararea si a zis:

-Ce aveti cu doamna Samarescu?Este o profesoara buna care-si face datoria.

Au exclus-o in unanimitate,cu o abtinere.Democratia “originala” actiona partinic.

Si era numai un inceput marunt.”Unirea”PSDR si PMR,nu era departe.Si ce a urmat.

DAN FLORIAN SAMARESCU