DE  TOAMNĂ

Se  netezeşte zarea cu rapsodia toamnei

Rosita furca lumii roteşte minutare

Ecouri  de romanţe  renasc albe poeme

Pe cercurile frânte ard gene arămii.

****

E-o clipă de-nviere,e un început de Dor,

Oglinzile de cântec îşi urca zestrea –n ciuburi.

Cu flautul de sânge al arselor cărări

Veghezi tâmplele toamnei, vestind o lege nouă.

****

Amiezile  scăldate vând oiştea de brumă

Sărutul roşu al viei sw limpezeste-n vârste

Aprinsele ecouri prin aburii de huma

Vestesc mirarea toamnei sub arsele marame.

****

… Ecouri de romanţă trec luminate-n zbor,

Pe strune mângâiate se lasă calendarul ;

Spre treptele de cer se plămădesc culori,

Vestalele Luminii îşi cauta Începutul.

________________

TOAMNA CÂNTA O MANDOLINĂ

-Dati-mi  ulciorul albastru ,

Strigau crăiesele nopţii /

Şi se făcea lumină

Şi mare,- şi intuneric-

Blestemele uitate

Se rătăceau în frunze, pe ape răvăşite

Se răsuceau  sub pietre.

****

O aripă a Lunii se  legăna în vinuri

Nedesluşite cete de flăcări neîmblânzite

Cerneau păcatul lumii

Pe-o margine de toamnă.

Într-un colţ de apă lina

Se aude încet o mandolină.

****

Lină,lână toamna lina

Inima tu mi-o alină…

VASILICA    SINESCU