DE  IARNĂ

Se netezeşte zarea cu rapsodia iernii

Roşita furcă  a lumii roteşte minutare

Ecouri de romanţă renasc albe poeme

Pe cercurile frânte ard gene arămii.

***********

E o clipă de înviere, e un început de cer

Oglinzile de cântec îşi toarnă zestrea-n cuiburi

Cu  flautul de vârste al arselor cărări

Veghem minunea iernii vestind o lege noua.

***********

Amiezile trecute vând oiştea de brumă

Sărutul roşu al viei se primeneste-n vârste

Rotiţele ecouri prin aburii de fum

Vestesc minunea albă pe sub arcade arse.

***********

…..Ecouri de romanţe trec luminate-n gând

Pe strune mângâiate coboară calendare

Sub treptele de ceară  se limpezesc culori

Potirele de brad îşi caută începutul..

_________________

EXISTENTA

Să ştim să înţelegem rostul  iernilor

Altel,nu am şti ce este zborul

Căderea aripilor dacă n-am pricepe,

Nu am cunoaşte vreun cântec.

A fi  înseamnă a înţelege.

Iată supremă virtute a fiinţei!

***********

Dacă v om şti că stâncă e fulger,

că piatră e rău,

că zborul e punte,

că pacea e cântec din noi,

că noi suntem că noi,

***********

Atunci vom află taină tainelor:

A  înţelege înseamnă întâi chemare !

_________________

FRUMOŞII MEI CAI

Copitele cailor mei ard înnoptate cărări

Fărâmiţează cu trupul lor sunete arse

La cuiburi uitate în iarbă

Flămânde aripi deschid seifuri uitate

***********

Frumoşii căi roşii adulmecă vărul

Căzut în cercuri pe scară

Galopând vitejeşte că oştenii pe front

Caii mei topesc argint în  copită.

***********

Apoi pornesc în trap fierbinte

Într-un mileniu târziu

VASILICHIA SINESCU



Follow

Get every new post delivered to your Inbox.