Aţi văzut ce rău e când

Un bărbat nu vine-acas’
Şi-l găsiţi la crâşmă bând
Înspre ziuă plin de fas ?!
****
Şi de mai ai şi noroc
De-ăl mai bun din ăi mai răi,
Dimineaţa, pe cojoc,
Te scoli şi cu vânătăi,
****
Dar să fie şi curvar,
Câte-o lună să nu-l vezi,
Ţi se pare chiar bizar
Măritată să te crezi,
****
Nu mai zic de bani, halal !
Cât ţi-ar fi soţul de drag,
Şi cafteală şi scandal,
Toate de la ei se trag,
****
Doar Lenuţa, mândră-n sat,
Cu ochi negri, diafani,
Nu s-a plâns de-al ei bărbat
Niciodat’ în şapte ani,
****
N-a avut vorbe, scandal,
Că Ion, cum am dedus,
Era soţul ideal
Şi chiar foarte bine pus,
****
N-a sosit o noapte beat,
Fără bani, şi-apoi, atins,
Ca oricare urecheat,
S-o mai ia şi la încins,
****
Nici pe zi, el umblăreţ,
Nu s-a agăţat, haihui,
De vreo fustă prin judeţ,
Stând în pătrăţica lui,
****
Până ieri, să vezi necaz !
Calculând după venit,
A făcut Lenuţa caz
Cât de scump a devenit,
****
C-a sărit, tot de la bani (!)
Leana,-n sus, aproape-un ceas…
Ştiţi cum fac, la şapte ani,
Ale noastre…parastas !

___________

VREMURI NOI

 S-au schimbat atâtea-n lume, oamenii, la fel, şi ei,

Mi-amintesc, şi nu sunt glume, când eram noi tinerei,

Un flăcău, un oarecare, când la vatră s-a lăsat, 

Era copt, om pe picioare…ce să mai ! era bărbat ;

 ****

Prima toamnă cum găta de cules la razachie,

Omul se căpătuia cu vreo Leană sau Mărie,

Ca apoi, bun amorez, în micuţul lor cătun,

Era gata de botez chiar în postul de Crăciun,

 ****

Şi cu Leana, ori Măria, făcea casă şi copii,

N-avea treabă cu chiria, sau, la Visa, datorii,

Ajungând la patruş’cinci, vârsta când aproape toţi

Cumpărau din târg opinci la nepoate şi nepoţi….

 ****

S-au schimbat atâtea-n lume, oamenii, şi ei, la fel

Un flăcău, şi nu dau nume, fiind mulţi astăzi ca el,

Nu ştie ce-i căsnicie, de copii nu vă mai spui,

Când, o zi, la cătănie, nu a fost în viaţa lui,

 ****

În schimb, şade cu chirie, singurel, ani după ani,

Având doar o datorie…dar, nu pomenim de bani,

Nici de Leni, nici Mărioare, căci o frază e destul,

Un flăcău la vârstă mare nu-i bărbat, dar e mascul,

 ****

Şi de-abia când e sătul de spălat, gătit, călcat,

Şi prin casă, de fudul, zi de zi făcând curat,

Socotind că nu e drept slugă-n casa lui să fie,

Se decide, înţelept, să-şi găsească o soţie,

 ****

Însă după cununie, pân’ să se acomodeze,

I se scoală pe chelie, sictirit, să divorţeze,

Căutând la disperare ca să scape de năpastă, 

Şi tot din motive care…l-au făcut să-şi ia nevastă.
VALERIU CERCEL


  1. 1 Valeriu Cercel: „Necazuri familiare“ « ECOUL * revistă de creaţie, opinie şi atitudine culturală

    [...] Aţi văzut ce rău e când Un bărbat nu vine-acas’ Şi-l găsiţi la crâşmă bând Înspre ziuă plin de fas ?! **** Şi de mai ai şi noroc De-ăl mai bun din ăi mai răi, Dimineaţa, pe cojoc, Te scoli şi cu vânătăi, >>>> [...]