De când nu mai port mătreaţă,

Nici frizer ca să mă tundă,

Am ajuns iarăşi în viaţă

Ca să fac cifră rotundă,

***

Şi…precum distinse doamne

Suferind de modestie,

Vârsta mea, cu-atâtea toamne,

Nici nevasta nu mi-o ştie,

***

Auzind-o cum se plânge

Azi, în zori, cu migăleală,

Că, mai greu parcă ajunge

Ca să dea de socoteală,

***

Fi’nd acuma o etate

Schimbătoare, ca şi clima,

Când în zori, să nu zic toate,

Soaţa-i de se scoală prima,

***

Dar cum nu-i o vârstă mică…

Pe la mijlocul ulucii…

Sunt fălos că-mi poarte pică

Toţi ce-şi mai stropesc papucii,

***

Însă-i vârsta potrivită

Când copii-s pe picioare

Şi doar când n-au recuzită,

Te mai cată …la boznare…

***

E momentul din răscruci,

Între cârcă, pensionare,

Când te-ntrebi de mai apuci

La birou vreo avansare,

***

Este vârsta când, pe dos

Îţi mai iei ciorapii-n pripă,

Şi nu simţi că au miros

Chiar de sar în sus şi ţipă,

***

Când te-mbeţi şi-adormi cuminte

Doar dintr-un pahar anost,

Făr să-ţi mai aduci aminte

Cam al câtelea a fost…

***

Este vremea când uităm,

De gâlcevi, de dandanale,

Iar pe duşmani îi iertăm,

Suferind de boli normale,

***

Însă e şi minunată,

Când, la fuste de priveşti,

Parc-ai mai trăi o dată

Să n-ajungi să te căieşti (!)

***

Este trecerea-n revistă

Amintindu-ţi anii toţi,

Contemplând o nouă listă

Cu nepoate şi nepoţi….

***

Este vârsta, cum am spus,

Precum Terra de rotundă,

Însă cu un pol în plus,

Gata de o nouă rundă,

***

C-o să-mi vină neamul tot,

Pentru performanţa asta

Şi pentru…ce bine-arăt,

…să-mi felicite nevasta !

VALERIU CERCEL