UN EŞAFOD PENTRU BOGAŢI

Să-mpodobim eşafodul

cu florile reginei, cele mai alese

s-aşternem covoare de scrisori

de la flămânzi şi orbi …

securile s-aştepte blând

pe albe mese

şi invitat în primul rând

un cor de corbi …

***********

Să adunăm mulţimea renegată

la marea sărbătoare

veştile să umble triumfale

bătând la  poartă „vinovată” …

Voi suflete uitate!

nemângâiaţii viselor fugare …

***********

Veniţi cât mai aproape!

***********

Şi martorii aleşi veţi fi

tăcerii răzvrătite

ce se-ascute -

de stânca greu urcată

şi-acea fărădelege

ce n-a fost judecată …

***********

Se va însera curând!

şi corbii vor ieşi din rând

să ciugulească mâini pătate

… securile vor fi spălate

şi strânse-n mare grabă

şi mesele însângerate

în veghea lunii vor rămâne

poate

poate …

din ciclul (poeme becartiene)

1 septembrie 2009

_______________

ŞI SÂNGELE A STRIGAT …

Un glas profan devine insistent:

„cine asmute tăcerea nopţii

şi tulbură somnul

muritorilor de rând

strigând!?…”

***********

Cine-i tânărul „impertinent”?

***********

E cumva vreun rege

sau prinţ renegat

ce-a jinduit – ca-n mare taină

să fie încoronat?

***********

E doar…

poetul

cu sufletu-i zbuciumat

născut din flăcări şi cenuşă

ce adună

în nopţi dezlânate

şi-n mâini visătoare

poeme peticite

şi leacuri de lună

***********

E cruciatul …

prins în smârcul artei

urmărit de ochii timpului

cuprins de febra toamnei

şi-ncolţit de umbre perfide

ce-n târgul de vechituri

unui fals Dumnezeu – îl vinde …

***********

Şi sugrumat de teamă

sângele a strigat:

”diabolic joc!”

nefericirea mi-a rodit în carne

aprig foc …

***********

… sunt un damnat

un culegător de semne

ce-a hotărât să rămână

tânărul „impertinent”

ce tulbură somnul steril

şi liniştea muritorilor de rând

urlând

urlând …

din ciclul (poeme becartiene)

26 august 2009

VALENTINA BECART



Follow

Get every new post delivered to your Inbox.