TENDINŢE DE NUANŢARE

Era o zi senină când…

pe o scară a gândului –

am urcat până la cer…

şi-am început să pictez.

Mai întâi… ochii tăi albaştri –

mai albaştri decât cerul.

Apoi am creionat un nor –

amestecând mai multe nuanţe cenuşii…

O picătură în plus şi… din senin –

a început să – plouă!

Am luat repede un burete argintiu…

şi am şters urmele ploii!

Din zâmbetul tău înseninat…

s-a născut –magic – curcubeul!

Priveam fascinat – sufletu-ţi legănat –

de culorile luminii!

Am întins timid o mână…

pentru a mă convinge…

că nu-i utopie –

Dar gândul –

din prea mare grabă…

s-a prăbuşit de pe scară…

într-un amalgam de culori.

Când va fi vindecat complet…

voi încerca un desen mai simplu –

Poate un… triunghi, pătrat sau cerc –

închizând perfect…

orice tendinţă de – nuanţare!

____________

VIN FECIOARELE DESPLETITE

“Vin fecioarele despletite”

Purtând în ochii întunecaţi…

Urme de soare!

Au părăsit ţărmul amăgitoarelor iubiri,

Înecate –

În valurile vrăjmaşe ale mării.

Cu tălpile goale –strivesc îmbrăţişările –

Lăsate pe nisipul fierbinte.

Scrutând cu privirea…îndepărtate zări…

“Adulmecă” – arse de patimă –

Urmele adânci…ce-au cunoscut

Trădarea!

“Vin fecioarele despletite!”

Feriţi –vă din cale!

Nici o mare nu-i atât de adâncă….

Cum e dorinţa lor de răzbunare.

Trupul fierbinte –

Petală deschisă…fremătând de dorinţă,

Nu poate uita –

Prefăcuta îmbrăţişare – dulce –amară,

A valurilor ce se întorc…

Rostogolindu-se fericite – spre matcă!

____________

MI-AI RĂSUCIT UN CUŢIT ÎN INIMĂ

Mi-ai răsucit un cuţit

în inimă,

dar fapta-ţi în muţenie

a încremenit…

când pe lamă –

nici o picătură de sânge

n-ai găsit!

…Pentru tine…

inima mea,

demult – s-a golit!

multumesc.

cu pretuire,

VALENTINA BECART



Follow

Get every new post delivered to your Inbox.