1.
***
Noapte bună,Ţară,înflorit-au merii
Şi-n zori temnicerii te-or îmbrăţişa.
Cântecul din tine va fi doar suspine
Şi noi altă ţară nu vom mai avea.

Noapte bună,Ţară,noapte bună,Ţară,
Veşnicul tău nume a-nceput să doară.
_______________
2.
***
Se turcizează,Doamne,România,
Numai plictisurile-o înfioară,
La geamul ei vine ades pustia
Şi îi repetă în zadar Mesia
Că a rămas o aşchie de ţară.

Să ne-ngropăm pe rând sub ghiocei,
Să fim o Patrie rodind misterul,
Pe care să-l culeagă nobili zei,
Pe tăvi ducându-l Domnului,stingherul

Şi păsări mari de pradă-n ochii mei
S-aplaude cu aripile cerul.
_______________
3.
LIMBA ROMÂNA ÎN ROMÂNIA ISTORICĂ
Pentru Ion Mărgineanu
O mai vorbesc copiii.Ai tăcerii.
Şi cât n-o tac aceştia—-va trăi.
E-o dulce suferinţă a-nvierii
Şi-n ea,fără să ştim,vom poposi

Ca într-o casă ce-a-nfiat-o vântul,
Să nu se piardă-n timp nedesluşit,
De când,scriind cu deznădejdi pământul,
Poporul lacrimii am devenit.
_______________

4.
CÂNTEC POPULAR

A venit un vânt de vară
Şi ne-a dus în altă ţară.
Patrie de împrumut
Mai avem,mai am avut,
Numai ţara noastră nu-i
Şi-am rămas ai vîntului.
_______________
5.
COLUMNA INIMILOR NOASTRE
Voi,cei care sunteţi astăzi fruntea lumii
Şi gândiţi planeta,nu uitaţi că-n noi
Mai trăieşte dacul,zimbrul şi gorunii,
N-am pierdut cu totul ginta la război.

Ţară sub pleoape,Dacia răsare,
Căutându-şi fiii,ce-au luat chip de maci.
N-am murit pe viaţă,n-a murit sub soare
Neamul nostru veşnic,neam de geto-daci.

Nu se vinde ţara dac-o ai în tine
Şi o porţi columnă şi-o ridici spre cer,
S-o brăzdeze-n ceruri ploile divine,
Să-i picteze-un nume vechi de giuvaier.
_______________
6.
***
În anul 2008,
Ţara mea ,de nevoie,
Trăia un timp comunist,
În care orele erau schilodite
De călăii secundelor roşii.

Uitînd sigiliul meu
Pe retina ochilor lumii
Scandam:”Lăsaţi-mi pământul
Crescut în inima mea!”
Şi nu observam primăvara
Răsărindu-mi în cale
Cu buchete de iluzii în mâini.
_______________

7.
POEM DE TEAMĂ
Popor comod,rudă cu pustiirea,
Nici nu observi că prinde-a se sfârşi
Eternitatea-n tine şi iubirea,
Iar România moare-n orice zi.

Popor vândut,popor străin de tine,
Ţi-i silă de sigiliul Domnesc,
Ce ţi l-a pus Christos ,nu-ţi mai convine
Şi mori încet,popor ex-românesc.

Sinucigaş popor,fără ruşine,
Sfărâmi cu pumnul cerul de ne-nvins,
Uitând că numai moartea te conţine
Spuză din focul cântecului stins.
_______________
8.
POEM-ISTORIE CE DOARE
La Vârşeţ şi copacii sunt români,
La Gyula şi tăcerile cuvântă
Fără sfârşit aceeaşi limbă sfântă.

Strămoşii trec,pe veşnicii stăpâni,
Duc floarea nesfârşirii lor în mâini
Şi lacrima-n priviri nu se mai zvântă.
_______________

9.
ÎNTÂISTĂTĂTORUL
E huma veciei în cer şi sub cer,
Tăcerile noastre sub stele-s stăpâne,
Le-a dat nume drag Eminescu stingher,
Întâistătătorul limbii române.

El a izvodit al doinirilor grai,
Tăcerile noastre-s sub soare stăpâne.
Le-a dat umbra lui,Eminescu Mihai,
Întâistătătorul limbii române.

Să-i fim umbră-aleasă,copile al meu,
Tăcerile noastre-s pe veacuri stăpâne.
Le-a dat chipul lui,Eminescu mereu,
Întâistătătorul limbii române.
_______________

10.
STARE DE POEZIE CU ŢARĂ
Încerc să cânt,dar nu mai pot de tine,
Ţară a mea,de care nu mă las.
Peste istorii viscolul se-aţine
Şi pân”la moartea vieţii e un pas.

Numai cu mine însumi am rămas,
Suprem străin fiindu-mi trec pe vale
Strigându-te,chemându-te cu glas
Muiat într-un potir preaplin de jale.

Şi doar în visul meu,ca-ntr-o cetate,
Te pot găsi ca să te pierd în toate.
_______________
11.
CÂNTECUL LACRIMII
Lacrimă,apă română,
Pe inima mea stăpână,
Cin”te ştie—-te îngână
Să mai fii,să mai rămână.

Neauă—tu din îngeri ninsă
Pe tăcerea mea nestinsă.
_______________
12.
RĂSTIGNIREA ROMÂNIEI
Pentru Luca Novac
Ţara mea răs-împărţită,
Căuta-te-aş—nu te am,
Şi ciocoii ca strigoii
Hohotesc la orice geam.

Ţara mea răs-ocupată,
Striga-te-aş ca un nebun,
Şi-aş da veşnicia-mi toată
Lăcrimând,să pot să-ţi spun:

“Românie răstignită
De  maturii tăi copii,
Stai cu mine,nu te teme,
Şi de poţi—să ne mai fii”.
_______________

13.
CÂNTEC PENTRU DACII NOŞTRI
Lui Anatol Stati
Dacii nu se dau pe bonuri,dacii noştri nu se vând,
Nu-i mai prognozaţi în roluri,astăzi şi nicicând.
Dacii nu se dau valută,nici pe lei nu se mai dau,
Sunt o stirpe absolută,cum cândva erau.

Dacii nu-mblânzesc oraşe,ei numai în sate mor,
Cu trecut bolnav în oase,mai au viitor.
Dacii merg spre niciodată,dacii plăng în nicăieri,
Să mai nască înc-odată ţara lor de ieri.

Dacii noştri-şi sorb tăria din pahare şi mereu
Dau în leagăn România ca pe-un Dumnezeu.
În zadar voiţi a-i smulge,în zadar mitraliaţi,
Dacii nu pot fi din ţara lor concediaţi.

Dacii nu se dau pe pâine,nici pe vin cu prea mult rost,
Dar sunt încă convertibili,precum au mai fost,
Niciodată-n tron suspuşii şi nicicând fiind barbari,
Dacii noştri sunt Iisuşii României Mari.

Dacii nu se dau credite,pentru ei nici bănci n-avem,
Dacii noştri n-au probleme,ştiu că mai suntem.
Dacii sunt doar dacii noştri şi numai astfel vor fi,
Visul lor rămâne visul nostru-n orice zi.

O,doar ei ni-s grea valută,şi-s valuta cea mai grea,
Neam din loc să nu-i strămute sub o altă stea.
De la daci să-nveţi trăirea,de la daci să-nveţi să mori.
Vai de ţara fără dacii ei nemuritori!
_______________
14.
INVOCAŢIA COLINDULUI
Pentru Sterian Vicol
La Anul Nou vom pune vis pe mese,
Speranţe în pahare,zări în ceşti
Şi întreba-vom,goi de interese:
“Ţară a lacrimii în noi mai eşti”

Oricare iarnă e o poezie,
De cerbi în coarne-adusă de din cer,
Iisus la geamuri cânte:”leru-i ler,
Ţară a lacrimii eşti,Românie,

Şi cântecele care dorm în tine
Sunt de tăcerea visurilor pline”.

TRAIANUS


  1. 1 Traianus: Poeme dedicate zilei Unirii - 1 decembrie 2008 « ECOUL * revistă de creaţie, opinie şi atitudine culturală

    [...] Să ne-ngropăm pe rând sub ghiocei, Să fim o Patrie rodind misterul, Pe care să-l culeagă nobili zei, Pe tăvi ducându-l Domnului,stingherul >>>> [...]