POPORUL ROMÂN
Noi vom muri asasinaţi
Într-un apus adânc de soare
Pe ţărmurile unui veac
Gesticulând a disperare !
1970
BRÂNCUŞI
Şi-nvăţătorul neamului cum trece
Înalt ca Dumnezeu prin sate
Şi se lumină curţile de dânsul
Şi zările înnegurate .
DOAMNE, TATĂ CERESC, ADÂNC TE STRIG !
Tată ceresc
Stâlp gros şi nesfârşit, Împărătesc!
De durere şi amărăciune
Îmi e inima neagră ca o noapte nesfârşită
În mine. Că nu-ţi pot spune.
Îmi vine să urlu
Ca un câine a morţiu. Îmi vine ameţeală,
Mă prăbuşesc prin mine.
Ca într-un hău. Îmi vine să nu mai fiu.
Ce-ai avut, Doamne, cu mine ?
Atâta adâncă suferinţă
Mi-ai dat. Şi ruşine.
Am îngenuncheat. M-am înconvoiat.
Şi Te-am rugat. Ştii bine !
Treizeci de ani
Să mă ajuţi.
Îmi sunt plămânii
Uscaţi şi muţi
Gelatinoşi şi noroioşi.
Creierii parcă mi-ar fi
De durere, venin.
Doamne, Tată ceresc
Dacă îmi eşti Tată şi nu altceva.
Nu mai pot.
M-aş spânzura.
Aş jeli o mie de ani
Şi aş urla
Ca un câine la lună.
De ce mi-ai dat, Tată, atâta durere
Parc-ar fi munţi, Oceane.
Şi ere !
Că se scurge carnea pe mine.
Îmi crapă oasele
Ca varul. Ştii bine.
Se încheagă negru
Sângele în mine.
Să loveşti în părinţi.
De durere îmi crapă
Mineralul din oase
Smalţul din dinţi.
Nu mai pot.
Hohotesc !
Nu mai pot ! Înţelege-mă.
Mai bine nu mă năşteai
Părinte Împărătesc.
Umilit. Ud tot.
Risipit şi netot.
Un urlet sunt.
Nu mai poooot !
Doamne, Tatăl meu ceresc
Mileşte-Te de mine,
Mireasmă de afine !
Turlă de mângâiere
Şi lumine.
Iartă-mă !
M-ai pedepsit destul.
Sunt chisăliţă
Şi sânge,
Mi-e sufletul strivit.
Un strat de cioburi
Ca un sul.
Nu mai pot, Tată, Tată !
Mai iartă-mă încă o dată!
Treacă şi paharul acesta
De la Tine.
Cum trec turmele pe dealuri.
Şi luna printre nouri,
Şi roiurile de albine,
Şi gândurile, atunci când mori !
Auzi-mă, Tată ceresc,
Cum mă frâng
Cum îmi pierd minţile.
Şi înnebunesc,
Cum urlu
Şi cum hohotesc !
VIS CU MIHAELA
Şi mergeam pe pământul acela atât
de pustiu şi de straniu de parcă
mergeam printr-un vis printr-un cosmos ţipând
printr-un fel de ninsoare tot mai săracă
Şi strigam de pe-un Munte antic
femeia aceea ce-n zări se ducea
printr-un vis ca şi cum o lumină
o lumină ce fuge nebună de ea
Şi strigam si plângeam şi treceam bubuind
prin vântul acelui univers prăbuşit
vântul se lua însuşi pe sine spre-adâncul
lumii aceleia din care-a venit
Doamnă, strigam, si vântul mă lua
eu pluteam ca un aer sinistru pe lume
după Doamna aceea ce-n zare pierea
pe-o câmpie ce n-avea nici formă nici nume
Şi strigam tot mai stins şi mai stins
şi pierdut prin ninsoarea străină
ieşeau morţii lumii la porţi
cu sufletu-n mâini ca un fel de lumină
Şi-auzeam un suflet ţipând
tinere palid te-ntoarce din drum
femeia aceea e-o umbră din veci
şi-n veci ea nu este nicicând şi nicicum .
NAŞTEREA POETULUI
tatălui meu , Nicolae !
Venea sufletul de departe
Doamne, să mă opresc la această casă
cu mâinile arătă pântecul
mă aşteaptă sânge şi miere pe masă
Ieşi o femeie frumoasă la poartă
Doamnă, venim de pe drum obosiţi
adăpostiţi-ne pentru o noapte
şi cu lumină binecuvântată să fiţi
Şi doamna-i purtă pe o stradă
întunecată şi luminată
cântau pietrele-n ziduri şi acoperişurile
şi plutea un miros de carne arsă de fată
Trecură apoi printr-un parc
fiare flămânde îi luminau cu ochii din cuşti
acum trebuie din fiecare
suflete câte o gură să muşti
După ce se îndestulă sufletul porniră
mergeau pe o câmpie îmbrăcată în zale
trebuie acum să ari această câmpie
şi s-o semeni cu lacrimile tale
Începu sufletul să are şi să semene
pe întuneric pe ploi şi pe vânt
îşi punea sufletul mâna la gură
Doamne, cum miroase a carne de om acest pământ
După ce sfârşi munca se făcu lumină
însă o noapte mare mergea înaintea lor
ajunseră sub un tei înflorit
Doamnă, de atâta trudă eu am să mor
Şi se întinse jos să se culce
Însă Doamna îl zori mai departe
treceau acum peste un pod
care marea în două câmpii o împarte
Acum trebuie să pritoceşti marea
plângând sufletul se apucă de pritocit
o lumină mare era în văzduh
abia termină munca la asfinţit
Doamnă, nu mai ajungem o dată
acum ziua mergea în faţa lor
să ajungem o dată acasă
îmi e dor de tine, Doamnă , mi-e dor
Şi mergeau pe un câmp de zăpadă
sufletul tremura şi plângea
trebuie acum să topeşti întinderea
de zăpadă cu răsuflarea ta
Doamnă, gheaţa e până-n adâncul pământului
cu cât o topesc cu atât coborâm
în timp ce deasupra noastră aburii îngheaţă din nou
în curând în centrul pământului o să fim
Stinge acest foc cu picioarele porunci
când ajunseră în adâncul pământului
dansând îşi turna cenuşă în păr
şi cânta în lumina vântului
Sufletul adormi greu istovit
în timp ce Doamna cânta şi dansa
dar Doamna-l văzu şi-l strigă
s-o vadă cum cânta şi dansa
Doamnă, nu mai ajungem o dată
trebuia să fiu a doua zi într-un loc
mă grăbesc şi de aceea te rog
opreşte-ţi trupul din acest joc
Doamna se opri şi-l privi cu uimire
o, tu eşti, dragul meu, o, tu eşti
sânt obosită mă voi culca în cenuşă
cât o să dorm tu să mă iubeşti
Se trezi frumoasa doamnă din somn luminată
el tot o mai iubea î neştire
îl bătu cu mâna pe umeri şi-l stropi
cu două lacrimi să-şi vină în fire
Doamnă, unde suntem strigă
şi ce-i în jurul nostru cu această ceaţă
doamna îi puse palma pe gură
acum trebuie să rozi pământul până la suprafaţă
Obosit mergea sufletul urmat de femeie
Doamnă, pământul acesta pe care-l mănânc
e carne de om dau de oase
cu cât înaintez din adânc în adânc
Iată acolo lacuri de sânge
pe care plutesc corăbii de oase
încărcate cu grădini suspendate
prin care se plimbă femei frumoase
Ajunse sufletul la un mormânt
şi deschizând mormântul ieşi afară
în zare se vedeau sate-nflorite
Şi cântau păsări a primăvară
Doamnă, ce lume e aceasta frumoasă
Să stăm puţin şi să ne odihnim
Dar doamna-i făcu semn din privire
Să pornim dragul meu să pornim
Mergeau plângând pe această lume
doamnă, nu mai pot îmi e greu
de cât timp călătorim noi aşa
de miliarde de ani dragul meu
Păsări treceau întruna pe cer
o cetate părăsită se vedea la răsărit
sufletul o privi cu uimire şi zise
doamnă, dar acesta e drumul pe care-am venit.
An VI, Nr. 9 /2011
ISSN 1844 – 0592 __________________________
__________________________
Adrese de corespondenţă:
- texte despre Artur Silvestri: mariana.braescu.silvestri@gmail.com
- alte texte pentru publicat în revistele online: publicatiile.arp@gmail.com ___________________________Revista ECOUL este o publicaţie de creaţie, opinie şi dezbatere culturală cu caracter alternativ, creată în cadrul unui proiect experimental rezultat din colaborarea dintre ARP - ASOCIAŢIA ROMÂNĂ PENTRU PATRIMONIU şi ASOCIAŢIA SCRIITORILOR CREŞTINI DIN ROMÂNIA. Revista conţine opinii şi propune dezbateri pe teme diverse din domeniul cultural, atitudini surprinzătoare şi iniţiative mai puţin sau deloc cunoscute prin publicaţiile curente. >>detalii aici >>>
__________________________„DINTRE SUTE DE CATARGE“
Cine putea să ştie că atelierul lui Brâncuşi, din Paris, va deveni "Atelierul lui Brâncuşi"?
_______________________
EDITORIAL de ANASTASIA DUMITRU: „Modernitate versus postmodernitate“ >>>>
_______________________
_______________________
Responsabilitatea asupra textelor publicate aparţine autorilor. Opiniile acestora nu sunt întotdeauna şi opiniile redacţiei.
_______________________
CONTACTE
MESAJE SI COLABORARI >>>aici >>>> __________________________
BISERICA DE LANGA MUNTELE SFANT
~Mariana Gurza -”Rar poţi întâlni oameni care pot să-ţi lumineze viaţa chiar în nevoi…”>>>
__________________________
REVISTA „ECOUL“- NR. 9/2011 noiembrie 28, 2011 ARP
- Al. Stănciulescu-Bârda: „Din sfaturile Părintelui Arsenie Boca“ noiembrie 28, 2011 ARP
- Gh. Nistoroiu: „Rugăciunea postului“ noiembrie 28, 2011 ARP
- Ioana Stuparu: „Poezii de închinăciune“ noiembrie 28, 2011 ARP
- Aurel Anghel: „Scara de nisip“ (selecţie de poeme) noiembrie 28, 2011 ARP
- Dimitrie-Sorin Pană: „Mesaj întârziat“ noiembrie 28, 2011 ARP
- In memoriam preotul Ciprian Zaharia noiembrie 28, 2011 ARP
- Nicolae Nicoară Horia: „Crizanteme“ noiembrie 28, 2011 ARP
- Ion Machidon despre Ion Untaru – Poetul fluturilor cu aripile multicolor de frumoase noiembrie 28, 2011 ARP
- George Petrovai: „Stihuri din lumină“ noiembrie 28, 2011 ARP
ARTUR SILVESTRI Director Fondator ECOUL
ARTUR SILVESTRI ŞI CĂRŢILE LUI - emisiune TV
_________________________Despre recuperarea patrimoniului cu Mariana Brăescu - emisiune TV
_________________________ATENŢIE! NOU! EMISIUNE DOCUMENTAR TV - „Asociaţia Română pentru Patrimonium - o creaţie a lui Artur Silvestri“ >>>>>
_________________________ARTUR SILVESTRI în lumina eternităţii - film documentar
_________________________Remember Artur Silvestri – Noi suntem România tainică>>>>
_________________________
„Aşa cum l-am cunoscut“.pdf>>>>
_________________________
_________________________
Artur Silvestri - „Fapta_culturală“.pdf>>>>
_________________________
Revolta fondului neconsumat>>>>.pdf
_________________________
Radiografia spiritului creol>>>>.pdf
_________________________
Artur Silvestri - „Apocalypsis cum figuris“.pdf>>>>
Artur Silvestri - „Perpetuum mobile“.pdf>>>>
_________________________
_________________________
Sper din tot sufletul ca această carte să-şi împlinească menirea, să apropie cititorul de cărţile şi ideile sale. Să-l ajute să înţeleagă câte ceva din personalitatea, din „modelul Silvestri“ şi nu în ultimul rând, aşa cum spunea el însuşi, să-i înţeleagă „cerul sufletesc“.
Mariana Brăescu Silvestri
_________________________ >>>„Artur Silvestri – Vocaţia căii singuratice“.pdf>>> _________________________Cele mai noi apariţii editoriale ARTUR SILVESTRI
______________________
• Cartea In memoriam ARTUR SILVESTRI- mărturii tulburătoare, prima din colecţia In memoriam Artur Silvestri. Este o carte emoţionantă, pentru că ea cuprinde sentimentele, regretele şi amintirile dumneavoastră şi ale altor oameni care l-au cunoscut, apreciat, iubit... >>>>
______________________
>>>In memoriam ARTUR SILVESTRI - mărturii tulburătoare.pdf>>>
____________________
ECOURI
____________________
____________________
• Albumul FRUMUSEŢEA LUMII CUNOSCUTE - de ARTUR SILVESTRI. Este o carte unica, ce cuprinde ultimele texte scrise de Artur Silvestri, adevărate bijuterii literare despre lumea vazută, tulburătoare prin frumuseţea sufletească şi sensibilitatea autorului lor. Albumul este ilustrat de artistul plastic Vasile Cercel.
____________________ >>>>Vizualizati aici ARTUR SILVESTRI: ,,Frumusetea lumii cunoscute”. pdf>>>>> ______________________„ACTUALITATEA PRIN ECOURI“ ŞI „CĂRŢI ÎN SERIAL“
„Privirile în realitate“ fiind la ECOUL complet diferite de superficialitatea jurnaliştilor de azi, rezultă că înţelegerea actualităţii se face prin perspectiva largă şi, mai mult decât atât, cu instrumente scriitoriceşti. Cei ce dau tonul sunt nu comentatori ai clipei ci examinatori ai desfăşurărilor heteroclite a căror înţelegere porneşte din principii dobândite prin experienţă, reflecţie şi convingeri desluşite. Între ei se află incisivul gazetar POMPILIU COMŞA, creatorul „Realităţii“ gălăţene, deopotrivă un prozator abil şi cu formulă tăioasă şi memorabilă din categoria autorilor de „fiziologii“, ale cărui „cartuşe“ ilustrează atitudinea neîntâmplătoare şi opinia cu rost. Însemnările de „Fapt divers“ înşiruite de
NICOLAE ROTARU cu o vivacitate pe măsura marelui său talent gâlgâitor sunt, de fapt, note de jurnal ale prozatorului care desprinde din lumea înconjurătoare scene şi caractere ce se „scriu“ de la sine, într-o manieră ce aminteşte „Momentele“ caragialiene.
_________________________________
În anul 2008, revista ECOUL a publicat în serial (integral sau parţial) câteva cărţi aflate în pregătire, creaţii aparţinând unor autori de stiluri, experienţă literară şi îndemânări diferite; împrejurarea că am atras atenţia asupra lor întăreşte ideea că publicaţiile ARP susţin orice producţii care ar putea avea o şansă în viitor. Cine are curiozitatea de a citi câteva pagini din cărţile semnalate, o poate face acum:
- ~Dimitrie Grama : ” Magul ” _________________________________
SCRIITORI DE LA „ECOUL“
Autor afirmat târziu însă de o acuitate extraordinară şi de un „modernism arhaic“ surprinzător, Aurel Anghel constituie una din mizele estetice ale ECOULUI, care şi-a făcut din susţinerea scriitorilor şi cărturarilor români „din tot locul“ un element fundamental de program cultural ___________________
„Poemele în proză“ ale Anei Moldovan, stranii, senzuale, de fapt fragmente dintr-un jurnal completat capricios, sunt o etapă din constituirea operei unei autoare care, cu cât va înainta în scrisul direct şi emoţional, va putea ajunge la producţii ce îi definesc opera.
___________________
„Însemnările de jurnal“ ale Angelei Bârsan impresionează prin precizie în a comunica stări de spirit de „strat tradiţional“. Scriitoarea pare a-şi aminti din nucleul genetic atitudini, concluzii şi îndrumări ce fac parte din peceţile care sunt anterioare omului trecător şi îi supravieţuiesc.
___________________
Poeziile lui Dumitru Andrei, a cărui creaţie se manifestă cu accese torenţiale, conţin şi ele interesante probe de aptitudine lirică pe care ochiul expert şi binevoitor le extrage cu uşurinţă din materialul didactic unde stau drept modele Tudor Arghezi, Bacovia ori Francois Villon.
___________________
Combinaţie de jurnalism şi de reflecţie socială fără prejudecăţi, proza Mihaelei Stinga impresionează prin umorul cu fond amar şi printr-o putere neobişnuită de a traduce necazul de moment într-o filosofie a reacţiei sceptice într-o lume unde „ideile prefabricate“ încep să predomine.
_______________________ REFERINŢE / click pentru tema preferată
___________________________
____________________________
____________________________
____________________________
________________________
_________________________
