ASTEPTARE

Dezmat e intreaga lume ce-o traim
Cu rele cit cuprinde,uneori cu bune
Si parca nu vrea nimeni a ne spune
Ce inseamna,necuprinsul,sa iubim.

Stau adunate lungi zile,gramada
Iar stralucirea lor parc-a apus
Privind in urma vremea ce s-a dus
Nu mai e nimeni,unul,sa o vada.

Trec vremi,iar alte vremi se norocesc
Scaldate intr-o lumina prea confuza,
Prezent este momentul ce ne scuza
Petrecerii prin spatial lumesc.

Trec vremile,copiii nostrii cresc
N-au timp sa ne inteleaga intristarea,
Noi girboviti,ne mai urmam cararea
Alunecind,pe rind,in pamintesc.

Trec zilele tacute rind pe rind
Iar taina lor se pierde-n departare-
Umil asteapta clipa de impacare
Iisus cu gestul inca blind.

RADU BOTIŞ

______________

SE AUD COLINDĂTORII

Ce clipe înalţătoare ne cercetează iar
Ca un fior prea tainic de sfânta resemnare,
Aici unde cerescul şi preacuratul har
Simţim cum ne umbreşte adânc, pe fiecare .

Suntem părtaşii unei naşteri sfinte
De peste vremuri ca un ecou în timp,
Spre ceruri înaltind ruga fierbinte
Colindul nostru -preacuratul nimb.

Vestim azi naşterea fără pereche
Se aud colindătorii lui Hristos,
Şi-n sfânta noastră patrie străveche,
Colindele sunt praznic luminos.

Voi glasuri minunate de copii
Purtaţi iar faima craiului ferice,
Şi voi părinţi, din inimile vii,
Al vostru imn spre cer să se ridice.

Daţi lui Iisus toţi slava cuvenită,
Colindul păcii ca o rugăciune
Precum lumina ce nicicând n-apune ;
O taină a împăcării dăruită.

Pr. BOTIS RADU

_________________

ŞTIU

Sub a zilei pleoapă,pe genunchi de rugă
Răsăritu-mi pare iaraşi binecuvântat

Stiu că din înalturi Tatăl ne-a iertat;

Dragostea Lui sfîntă pururi să ne ajungă.


Stiu că peste toate sorţii de izbîndă

Împăcări vor cerne pe înguste cărări,

Însusi Fiul slavei din înalte zări

Scoborî-va pacea grijitoare,blândă.


Ştiu,o Doamne sfinte,voia-Ţi mă împresoară

Bucuria-n ceruri va cunoaşte sens,

Fericiri de taină răsplătind intens

Pămîntesc tumultul către odinioară.

………………………………………………..

Ştiu,calea e îngustă înspre împăcare

Din cer sfinte raze aduc luminare.

VORBEŞTE-CLIPELE SE SCURG
Vorbeşte Doamne,clipele se scurg

Şi cerul parcă-i mai sărac de stele,

Par zilele adeseori mai grele

Cînd totul se înveşmîntă în amurg.


Vorbeşte Doamne,vremea e puţină

Cărarea se îngustează tot mai mult-

Aş vrea cît mai e timp s-ascult

Cereasca simfonie în surdină.


Şi de-aş mai vrea să mă răsfăţ o vreme

Cu lumea pironită-n pămîntesc,

Adu-mi aminte de-un tărîm ceresc

Lipsit de înguste,sumbre teoreme.


Nu înceta Prea Bune să-mi vorbeşti

În astă lume atît de trecătoare,

Cuprinsă-n cea din urmă încercare

Pierzaniei,în lucruri nefireşti.


Preot stavrofor, RADU BOTIŞ



Follow

Get every new post delivered to your Inbox.