In memoriam Artur Silvestri

- Partea I -

_________________

1. CRIZĂ ÎN PRIZĂ

La treizeci şi trei de ani

Mă clatin printre platani

Din morţi acum mă scoală

O colică renală:

Pietricele mii

Şi stele făclii

Bat în schimbul trei,

Noaptea de Andrei

Noiembrie sfârşit

Crize a unit.

*****

Pe umeri grei de ţară

Durerea n-o să moară

Şi-i tot înfig, golit,

Apusu’ -n  Răsărit.

Aşa aflăm subit

Că am îmbătrânit

De secera din glie,

De chin şi sărăcie.

*****

O, ţară de ruşine,

Cu lacrimile pline

Sunt iar bolnav de tine…

__________________

2. DIN NOU ABSENŢI  LA  CLASĂ

România.

Blestemată

cu temperaturi criminale şi inundaţii.

Mai rău decât în Asia.

Cred că Dumnezeu vrea să ne omoare.

De prea multe ori ne-a arătat

infinita sa Putere

şi n-am învăţat lecţia.

*****

Primarii-şi fac vile

Din banii pentru inundaţii.

Reporterii transmit live

Show-ul verii:

„Stau doar cu minciuna-n gură

Şi-au promis… infrastructură!”

*****

Munţii noştri aur poartă,

Nu ne-ajunge nici de-o moartă…

*****

La noi se fac donaţii pentru Haiti

(se cruceşte mintea !)

iar casele românilor o iau la vale…

*****

Oamenii stau cu mâinile-n sân

şi cu picioarele

în Apa Sâmbetei…

20 iulie 2010

________________

3. FABULA ŢĂRANULUI DIN ROŞIORI

Tot umbla ariciu’, vere,

După mere, după pere;

Găsi, însă, -o gâscă grasă

Pentru felul de acasă.

*****

Şi o invită la masă

Pe vulpiţa cea mieroasă

Care-i spuse, după ce

Roase gâsca un-doi-tre’:

*****

-Am de la  parlamentari,

Uite-aşa, senzaţii tari !

Asta  e-n democraţie:

Carnea mie, fulgii ţie!…

________________

4. SĂ ŞTII…

Să ştii că suntem fire de nisip târziu

Păzind talazul istovit de elocinţă

Prin trupul nostru firav tremură-n pustiu

Un lanţ bătrân ce scapă-n nefiinţă…

__________________

5. SUICID ŞI PROTEST

Suicid

speranţe devorând

şi credinţe

iulie de foc balansează

între ziua naţională a Franţei

şi pesticidul din criza morală

*****

Fata dragă nu mai cântă

decât umbrelor şuşotind

despre zodia Destinului

la o poartă de rai

*****

Nu-ncercaţi a-nţelege Racii:

capricioşi, copii răsfăţaţi,

dar fideli şi dăruiţi unui vis

(nu spun mereu femeile

că bărbaţii-s mitocani?…)

*****

Gesturi largi, semne extreme

din iubire-n moarte;

mereu în căutarea Iubirii Absolute,

nu dau doi bani pe viaţă,

dacă ajunge de netrăit…

*****

Teroarea sincerităţii

sugrumă dictatura disimulării:

o ţară devenită cloaca manelelor

nu mai are dreptul la linişte !

Lacrimile vor fi arme…

*****

Dacă foarte puţini au curajul

să sufle contra vântului corupt

şi mai puţini se-mpotrivesc Sistemului.

*****

La ce vă uitaţi, scrutări alogene?…

Îmbătaţi-vă porceşte de fericire:

aţi distrus sufletul neamului nostru !…

*****

Iar Mădăline, Crainicu sau Manole,

de la Rebreanu sau Cântec citire,

zidite-n mormânt

au găsit Adevărul!

*****

În grabă, scârbit de Ţara Disimulării,

Dumnezeu îşi cheamă îngerii

la serviciul de gardă…

14-21 iulie 2010

_________________

6. OAMENILOR LE E FRICĂ…

Aproape nimeni nu cârâie,

Aproape nimeni…

Clasa de mijloc, o dată-nstărită,

Nu mai emite nemulţumiri.

*****

O fostă angajată

în serviciul administrativ al statului

se răţoieşte la primul ministru

DOAR după ce şi-a pierdut slujba,

deşi ştia că putregaiul „dansează” în sistem de mult timp.

În toţi aceşti ani a tăcut mâlc…

De ce nu l-a luat de gât pe primul ministru

când ţara era muribundă ?

Acum cadavrul a intrat în putrefacţie,

pute şi umbra umbrei…

Ne-am complăcut în „Merge şi-aşa…”

Acum, dragă doamnă, vine nota de plată !

Şi aţi luat de gât

un pion micuţ

în angrenaju-ăsta-mpuţit, conceput de alogeni,

malaxor nenorocit…

*****

Primul ministru nu este vinovat.

Degradarea noastră morală, constantă,

ne-a dus la pieire,

frica de-a pierde locul călduţ,

serviciul, maşina, contul bancar,

casa de la ţară, proprietăţile…

*****

Această libidinoasă

şi ruşinoasă

cocoloşire a guvernelor

îşi va cere drepturile.

Când Răul nu-i tăiat de la rădăcină,

infecţia dă-n cangrenă.

*****

Oamenilor le e frică,

pentru că încă au ce pierde,

de aceea acceptă:

disoluţia integrităţii,

sila compromisului,

dispariţia sângelui

„curat”

de român…

_________________

7. BASARABIA, DRAGOSTEA MEA!…

Cine ni te-a furat, frumoaso,

Ne-a îmbrăcat iubirea-n bernă;

Hain şi hulpav n-a-nţeles

Că-n somn dormim pe-aceeaşi pernă…

*****

Ne-a împlântat o inimă de ceară;

Dacă plângea, părea că ne topim,

Bieţi peregrini cu arma o chitară

Şi-amarul chinuit în stropi de vin.

*****

Nu doare dorul de merinde

Cum doare sângele din slovă

Noi te rugăm, cu gene aburinde,

Să nu ne părăseşti, Moldovă!…

_________________

- Partea a doua -

1. SICRIUL PATRIEI

Au picat toate

previziunile optimiste

de redresare a ţării.

Ce ni se-aruncă

prin mass-media

la plezneală

e doar praf în ochi.

*****

Deşi nu este ieftin,

toată lumea respiră:

bogaţii rarefierile

de pe Chomolungma,

săracii crima

şi pauza restantelor

plăţi.

*****

Specialiştii pleacă-afară,

hoţii pleacă-n rutină,

gândul pleacă să renegocieze

povestea cu capul plecat.

*****

Dogarul oferă conducătorilor

mai multe doage,

să nu creadă poporul altceva…

Ultima oară

l-au declarat „trădător de ţară”.

Conducătorii vânează dogarul:

li se pare suspect

că nu i-a lăsat

într-o singură doagă.

Mulţi jurnalişti închid ochii.

„La vorba a-servită” e-un restaurant

unde-n pahare zvâcnesc

pusee de forţă:

puţini au primit

paşaport spre eşafod.

Uniunea Disimulării

a-nceput repetiţiile.

Se pune-n scenă spectacolul

„Oficierea înmormântării”.

*****

Marii Preoţi ai Finanţelor

au scenarii de rezervă.

*****

Poate chiar înainte

de falimentul nostru

vor declara război !

Oricum, ies în câştig.

*****

Nu mă-ndoiesc de Tine, Doamne!

Merităm

cu vârf şi-ndesat

ce ni se-ntâmplă.

*****

Apropo, au venit cumva ieri

să negocieze comisionul

pentru lemnul de coşciug?…

_________________

2. BILET PENTRU LIBERTATE

Grădina casei, libertate, zburdă

Şi-aşteaptă oaspeţi în descătuşări

La care ea se face că e surdă,

Instinct de conservare, blânde stări.

*****

Sălbăticii aduc în herghelii

Furtuna fără adieri de stimă,

Care împarte lumea-n morţi şi vii

Ţesând scenariul sângeriu din crimă.

*****

Iar noi, cobaii, des pictăm fantasme

Pe sticla închisorii cu fitil

Când bombe reci se infiltrează-n basme

Prin detunări sub talpa de copil…

Timişu-de-Jos – Baghdad – Bucureşti

2000-2010

____________________

3. DALI ŞI „NAŞUL” COLUMNEI

În anul 53

în municipiul Italica

din apropierea Sevillei

(cu un sânge diferit de cel roman)

s-a născut Marcus Ulpius Traianus,

„naşul” de mai târziu al Columnei.

*****

Acest „botez” de foc şi sânge

ulterior

a interferat cu iuţimea

hoardelor asiatice…

*****

În anii 69-70 ai secolului trecut

Dali a ţinut multe conferinţe

relevând un aspect

„ascuns” de istorie:

măreţia cuceririlor

imperiale romane

nu era, de fapt, opera unui italic, ci unui iberic,

„maestrul” conchistadorilor de mai târziu.

De aceea Dali voia un remake

după aproape două milenii:

restaurarea „monarhiei” în România

după modelul celebrului său înaintaş iberic.

*****

Nu erau importante

relaţiile dintre România şi Spania, şi-a zis.

Am sentimentul apartenenţei

la Dacia cucerită de un spaniol!

*****

Cu România „inventată” de Traian,

Dali a luat „sub braţ” prima columnă din lume

desenată „cu o claritate diafană”.

*****

Mă lasă rece

informaţiile din ziare,

sunt un circ al lamentabilului, afirmă Dali,

mai bine admiraţi Sprâncenele

Mustăţilor mele revoluţionare

inventate de „picaşii” andaluzi

ai epocii lui Traian.

De-aceea eu, Împărat

al nebuniei în Artă,

Am felicitat un alt nebun,

pe Ceauşescu, Preşedintele,

Ca de la rege la rege!

___________________

4. ALOGENII ŞI NOI

N-ai loc de ei,

Sunt peste tot

„Ţi-o trag la rating

Şi în bot”.

*****

E ţara lor

Scuipând noroi

Pentru că dacii

Nu suntem noi.

*****

N-au năvălit,

Ei „au venit”,

Noi am trăit

Şi-am înghiţit.

*****

S-au înmulţit

Şi se-nmulţesc

De piere chipul

Românesc.

*****

Trădat-am glia,

Limba, viaţa,

Iar Dumnezeu

Întoarce faţa.

*****

Destin jucând

Memento mori,

Ne-am împuşcat

Conducătorii.

*****

E ţara lor

Şi-a lor va fi.

Când, Doamne, oare,

Ne-om trezi?…

25 iulie 2010

_________________

5. A LĂCRIMAT O STEA…

Ating miresme blânde şi îngeri atârnaţi

Prin stuful argintiu ca lebăda de mut

E-un autoportret fără de început

Acest colind târziu prin crini pietrificaţi.

*****

Tot ce e alb prăsesc pentru livada mea

Nu strâmbul egoism îl las aici zălog

Pentru căderi de iamb încep ca să mă rog

Că-n hramul ars de vers a lăcrimat o stea…

___________________

6. MĂ TASEAZĂ OBOSEALA

Mă tasează oboseala,

O tartină sunt sub pleoape

Când uşor mă trece visul

Peste ape, peste ape…

*****

Mă tasează oboseala,

Nu respir, ci mă sufoc;

Munţi se prăvălesc, în care

Apele se schimbă-n foc !…

_________________

7. UN GÂND ÎN PARACLISUL MAICII DOMNULUI

Nu renunţaţi la Dumnezeu

Căci este ochi de nemurire;

Noi, pe Pământ muncind mereu,

Ne mai salvăm doar prin Iubire !…

PAUL POLIDOR