POEM PENTRU FIINŢĂ…

30/31 iulie 2009.

„Născută pentru niciodată”,

Trăind aici pentru nicicând?

O Viaţă numai ţi-a fost dată,

A doua, nu se ştie când…

Întotdeauna ia aminte,

Există mai duruţi ca noi,

Drumul nu merge înainte,

Drumul nu merge înapoi

De nu sunt paşii tăi pe el

Şi  gândul să le dea putere,

De nu-i Iubire într-un fel,

În Celălalt nu-i mângâiere…

De ce te-ascunzi în Cerul tău,

Biet bulgăr înstelat de tină,

De ce să-ţi pară veşnic rău

Tot suspectându-te de vină?

Cu Dor să-ţi limpezeşti retina,

Dezbracă-ţi trupul de tristeţi

Şi logodeşte-l cu Lumina

Uitată-n sfintele peceţi…

…………………………………….

„Născută pentru niciodată”,

Trăind aici pentru nicicând?

O Viaţă numai ţi-a fost dată,

A doua, nu se ştie când…

__________________

TREZIE…

Duminică,  30 august 2009.

Ochii tăi, amirosind a floare,

M-au trezit din somn, ce Sărbătoare!

Îmi venea sub pleoape să  îi strâng,

Era atâta linişte în crâng

Cum nu mai auzisem niciodată,

Din zarea ta, aceea-ndepărtată,

Curgea un Cântec dureros de-ncet,

E pentru tine, dragul meu Poet!

Cum stam uimit şi-nduioşat ca piatra

Se luminase sufletul şi vatra

Şi-acolo, în Poiana dintre Munţi,

Noi ne jucam, ca doi copii cuminţi,

Cu ierburi şi cu păsări şi cu stele

Din leagănul Copilăriei mele…

Se zvonea dinspre păduri a toamnă,,

Paşii mei spre ce cărări mă-ndeamnă?

Tu poate că m-asculţi din gândul meu,

Cel dintre tine-acum şi Dumnezeu,

Cum zorile flămânde se revarsă

Peste tăcerea mea, de Cântec arsă…

_________________

SĂRACUL BOGAT…

Duminică,  30 august 2009.

Săracul, Doamne, s-a făcut bogat,

Nu mai crede întru cel de ieri,

Pomeni nu are nimănui de dat,

Nebunul strânge-averi după  averi…

Cum sta atunci, cu mâna lui întinsă

Omul acesta, trist şi zdrenţuros,

Rugându-se cu dragoste aprinsă

În Numele Preabunului Hristos!

Milă-mi era de trupul lui sărman

Şi zdrenţuit la umbra unui câine,

Din preapuţinul meu i-am dat un ban

Să-şi mântuiască lacrima din pâine…

…………………………………………………

Săracul, iată, s-a făcut bogat

Şi nu mai crede întru cel flămând,

Azi de la poarta lui, sfios când bat,

El mă alungă, Doamne, până când?…

NICOLAE NICOARĂ HORIA