NOSTALGII DE TOAMNA…

 

E arămită frunza din vârsta mea de-acum,

Iar toamna îmi adună tăcerile-n hambare,

Căruţele cu mere se-aud venind pe drum

Din Munţii mei prin care mă susură izvoare…

****

Pe Deal, căsuţa noastră şi-n jur otavă crudă,

Din linişte pasc mieii cu ochii lor duruţi,

Uitate-n Rugăciune  icoanele asudă

Şi te aşteaptă Mamă cu dor să le săruţi…

****

Noiembrie e-aproape, ca spiţele de-obadă,

Să mă mai naşti odată eu ştiu că nu mai poţi,

Un Arieş de stele mă duce în baladă,

Vreau nunta mea să-mi fie acolo printre Moţi…

…………………………………………………………………

****

E arămită frunza şi stă de-acum să pice,

Iar toamna îmi adună poemele-n hambare,

Niciunul dintre ele n-aş vrea să mi se strice-

La vremea lor din toate să guste fiecare…

29 Octombrie 2010.

 

______________

STAU COPIII SINGURI…

Stau copiii singuri

Şi îşi spun poveşti,

Tata-i dus departe,

Mamă, unde eşti?

****

Prin străine Spanii,

Prin Italii duşi,

Bântuie dihaii

Dincolo de uşi,

****

Că aici în Ţară

Nu-i de lucru-ufff…

Şi mi-e plin cuvântul

Doamne, de năduf…

****

Creşte-i mari odată

Pe pruncuţii trişti

Şi le-adu aminte

Că şi Tu Exişti!

****

Dă-le pace-n gânduri,

Dragoste oricând,

Stau copiii sânguri,

Singuri, până când?!

29 Oct. 2010.

______________

CASELE POEŢILOR…

Ce scunde

Sunt

Casele poeţilor

De pe pământ

Şi pragurile de jos

Cât de înalte,

Până aproape

De Zbor,

Abia de încape în ele

Sufletul

Lor!

Acolo nici gândul,

Cel efemer,

Nu se poate ascunde,

Dar în acasele

Celelalte,

Din Cer?

29 Oct. 2010.

_____________

POEZIA

Niciun balsam în lume ca Poezia nu-i!

Când e mâhnit poetul şi veşnicia-l doare

Ştergându-i de pe frunte broboana de sudoare

Ea stă mereu de veghe la supărarea lui…

****

Eu am văzut cu ochii minunea asta vie

Şi am simţit cu duhul acest cuvânt divin,

Aşa cum simte pâinea când e muiată-n vin,

Ori clopotul ce bate înalt a liturghie…

****

Atunci când ea  mă strigă îndrăgostit pe nume,

Ca să îi pot răspunde, doar linişte vă cer

Şi mă-nfioară gândul de jos şi până-n Cer,

Iar trupul mi se umple de bucurii antume…

 

Nimic mai sfânt în lume ca Poezia nu-i!

Când e bolnav poetul e lacrimă şi doare,

Ştergându-i de pe suflet povara de sudoare

Ea stă mereu alături de suferinţa lui…

Duminică, 31 Oct. 2010, în zori…

_______________

E-NDRĂGOSTIT POETUL…

Cine-i spune vântului să tacă,

Cine-i are, Doamne, treaba lui,

E-ndrăgostit Poetul şi ce-i dacă?

El nu dă socoteală nimănui…

****

Iubirii lui acum a câta oară

Prinos de jertfă pe altar aduce?

Priviţi-l dar în ochi să nu vă doară

Lumina răstignită de pe cruce…

****

Nu-l tulburaţi cu întrebări meschine,

El să îşi vadă liniştit de treabă-

E-ndrăgostit poetul, ufff, de cine?

Stau criticii în jur şi se întreabă…

****

El n-a urât pe nimenea în Viaţă,

Nici moartea, cea din fiecare noapte,

În Cerul lui mereu e dimineaţă

Şi în cuvânt miroase-a mere coapte…

5 Nov.  2010.

______________

CUVINTE RANITE DE BRUMA…

Zbor…
In memoriam
Lui Adrian Păunescu…
5 Nov. , spre dimineaţă

Sunt tot mai  mult
Aer.
Pământul
Din oase
Abia
Îl mai simt…
Cresc
Din umerii mei
Umbrele
Fostelor aripi…
_____________
UCIS DE VIATA…

În fiecare noapte
Mă simt
Ucis
De
Viaţă.
Se tulbură moartea
În sinea
Ei
Spre
Dimineaţă…

***

Agăţat
De firul ei,
Deasupra prăpastiei,
Cu atâta disperare,
Cu atâta
Ură
Iubea Viaţa…

NICOLAE NICOARA HORIA