DORINŢĂ…

03 Septembrie 2009.
Aşa îmi vine, Doamne, să m-ascund

Într-un Cântec tânăr şi „bolund”

Şi-acolo toată moartea să rămân,

Sufletul să nu mi-l ştiu bătrân,

Iar trupul meu, acesta, amărui,

Fie ori nu fie, treaba lui!

Cel ce zilnic îmi tot cere vamă,

Să nu-l mai  bag de-a pururea în seamă.

Cu tine, Poezia mea, vorbesc acum,

Că nu ne-aude nimenea pe drum

Şi dacă, îi voi spune verde-n faţă,

Nu mă doare, -n cotul ei de Viaţă!

……………………………………………….

Aşa îmi vine, Doamne, să m-ascund,

Tăcerea să i-o beau, până la fund,

Dincolo de ea, când voi ajunge,

Să nu-l aud pe nimenea că plânge…

______________

ŢEBEA…

13 septembrie, mereu…
E noapte, nici o candelă aprinsă
La Ţebea pe Mormântul Celui Viu!
Durută, ca o lacrimă neplânsă,
Inima ta, mereu, aşa o ştiu…
*********
Prin fluier trece vântul şi suspină,
Pe sub gorun se-aud păreri de rău,
E Sărbătoare-aici şi ei se-nchină
Unui dor străin de Dorul tău!
*********
Ei, patrioţii noştri de o Clipă,
Luându-te blazon în pieptul lor,
IANCULE- duruta mea risipă,
Tu lasă-mă în locul tău să mor…
*********
Mă tulbură nespusa ta Poveste
Şi Munţii-n veşnicia ei se mută-
Aici, Acum, atâta lipsă-mi este
De Numele rămas pe crucea mută!

________________

STRĂINĂTATE…

Străinul întotdeauna te face mai străin…

Ia-ţi copiii-n braţe, Mamă-Ţară,

De ce îi laşi mereu să  plece iar,

Toţi cei duşi, acolo, în afară,

Nu au sărbători în Calendar!

Sufletul lor e negru de sudoare,

Vederea-nsângerată printre spini,

Vai, nu te doare încă, nu te doare

Lacrima zidită prin străini?

Vine-o vreme şi-i atât de-aproape!

Fulgeră securea prin goruni,

Trezeşte-ţi somnul văduvit sub pleoape,

Pe cei plecaţi din tine, să-i aduni!
*********

Nu te  urăsc acum şi niciodată,

Nu te blestem în Viaţă nicidecum,

Eşti Mama noastră, dacă  ne-ai fi tată

I-aş răzbuna pe cei răniţi de drum…

NICOLAE NICOARĂ HORIA



Follow

Get every new post delivered to your Inbox.