DE VORBĂ CU GRIGORE VIERU…

 

18 Ian. 2011.

Tu mă întrebi ce e mai nou pe-acasă,

Tu mă întrebi ce e mai vechi pe-aici,

Acelaşi Dor pe tâmple ne apasă

Şi pe spinarea noastră-acelaşi bici…

* * * * * *

Fratele meu,  puţini şi-aduc aminte

De-Abecedarul tău şi tot mai rar,

Uitarea creşte oarbă din morminte,

Tot mai puţină-i vremea-n Calendar…

* * * * * *

Tu mă întrebi, dar ştii atât de bine

Ce fac ai tăi de dincolo de Prut,

Ce fac ai mei, rămaşi între suspine,

Fratele meu-frate, cum ai vrut

* * * * * *

Din ochii noştri să-ntregeşti lumina,

Dar lasă-mă să te întreb şi eu,

Precum atunci pe Muntele Găina-

E supărat din ceruri Dumnezeu?

* * * * * *

În tot ce scriu aici tu mă citeşti

Şi sufletul de tine mi-e flămând,

Aşteaptă-mă, acolo unde eşti

O să vin şi eu, cât de curând…

_____________

UMBRA LUI GRIGORE VIERU…

20 Ian. 2011.

Între Umbră şi singurătatea ei…

Miroase a tămâie versul meu,

Dar unora eu ştiu că nu le place,

Lovească-mă cât vor, durerea tace,

Nicicând nu le voi spune că  mi-e greu…

* * * * * *

De HORIA o roată mă desparte,

Stropiţi-mă cu ură şi noroi,

Odată o să obosiţi şi voi-

Timpul acela nu e prea departe…

* * * * * *

Până atunci vă faceţi meseria,

Zidiţi-vă cu grijă piedestalul,

Să ţină călăreţul, dar şi calul,

Să nu se surpe-n ei vremelnicia…

* * * * * *

Precum izbucul de la Feredeu,

Aşa mi-e versul, dătător de pace,

Dar unora eu ştiu că nu le place-

Miroase a tămâie versul meu…

NICOLAE NICOARA HORIA