Ni se duc părinţii şi  în urma lor

Se răceşte spuza Dorului în vatră,

Nu-i auzi cum strigă  după ajutor?

Uită-mi întrebarea, Doamne, şi mă iartă!

Dar opreşte-mi Timpul- trecerea mă doare

Şi fereşte lutul nostru de îngheţ,

Casa părintească nu e de vânzare,

Casa părintească nici nu are preţ!

Chiar dacă nu şade nimenea la masă,

Chiar dacă nu doarme nimenea în pat,

Tu, aşa cum eşte, singură, o lasă,

Scrie doar pe uşă simplu- ocupat!

Scrisul tău să fie ca o sărbătoare,

Scrisul tău să fie testament citeţ-

Casa părintească nu e de vânzare,

Cine să îi pună  sufletului preţ?

15 Ianuarie 2010

NICOLAE NICOARĂ HORIA




Follow

Get every new post delivered to your Inbox.