ARIPILE FRANTE
Imi scapă sensul cuvintelor ce dor

Şi simt în mine cum pasările mor:

Cu aripile frânte ,lovite de stânca,

Altele căzute, în marea cea adâncă.

Şi plâng,plâng de-atâta durere,

Până lumina din inima mea piere.

Cu suflet pustiu  şi îndurerat,

Pe Tine Te caut,de ce am plecat?

Aş vrea să rostesc un singur cuvânt,

Născut din ploaie ,născut din vânt…

Stropi de ploaie,să cadă mereu,

Din ochi ,lacrimi să picure greu.
_________________

CE DURERI NEŞTIUTE?….
Ce dureri neştiute oare-s în sufletul meu

De lacrimi amare vin tot mereu?…

De ce oare în viata-mi lipsita de noroc

În sufletul meu lumina n-are loc?

De ce inima-mi tacută în taină s-a retras

Şi cum de-n ea lumină nu a mai ramas?

Nu ştiu tristeţea de unde a venit

Şi de ce speranţa-ncet m-a parăsit?

Nu înţeleg durerea de pe chipul meu

Ce-mi apasa sufletul  tot mai greu!

Nu voiesc lacrimi care nesfârşite vin,

De ce oare,de ce astfel de chin?…

NEMES CRISTINA GABRIELA