De-ai fi tu Lună, iar eu

De-aş fi Pământ,

M-aş uita cum mă orbitezi

Zi şi noapte, aproape la nesfârşit,

Şi din când în când

Ţi-aş trimite câte un om

Să umble pe scoarţa ta,

Pe praful tău selenar,

Să vadă mai de aproape

Dacă eşti chiar aşa de frumoasă

Cum pari de la distanţă.

De-ai fi tu Soare, iar eu

De-aş fi Pământ,

M-aş uita la tine prin ochelari fumurii

Şi te-aş orbita câte zile şi nopţi oi avea,

Şi din când în când

Ţi-aş trimite câte un zâmbet,

Sau câte un sărut fierbinte,

Aproape la fel de fierbinte

Ca şi atmosfera ta,

Dar om nu ţi-aş trimite

Să vadă cât de frumoasă eşti,

Căci s-ar topi de tot

Şi ar muri, frumoasa mea,

Aşa să ştii…

 

MIHAIL MATARINGA

 

8 febr.2010