Ce mamă te-a purtat în pântec?

Ce Zeu i-a’nsămânţat rodirea?

Şi care dintre Sânziene

Ţi-a pus în scaldă… doar iubirea?

 
Eu zic că, poate-a fost Apollo!

Şi ea… zeiţa Afrodita!

Căci prea eşti precum, spuma mării;

Şi din priviri trimiţi ispita!

 
Oricum nu pari a fi femeie,

O pământeană’ntre femei

În jurul tău roiesc luceferi

Şi jertfe faci chiar printre zei.

 

Aş vrea să fi  nepieritoare…

Iubirea să ţi-o simt din plin.

Căci, merităm toate acestea

Iar eu, la chipul tău… mă-nchin!

 
Marin Toma

20 mai, 2007-05-20