~Marin Moscu: „Crez românesc“

CREZ ROMANESC

Ciudate chemări din gâturi uscate

Ridică drapel de flori peste sate,

Aripi de aer, columne de vis,

Fac satul o scenă de doruri cuprins.

****

Frunţi inocente, chipuri de foc,

Lumina o ţin pe munţi la un loc

Şi-n cuget robust, arc de fiinţe,

Dau veşniciei hotar de dorinţe.

****

Neguri de frunze, din vieţi legendare,

Stau ca să cadă din nalt de altare,

Paştele vine cu vulturi de-aproape,

Lumina încheagă voinţe sub pleoape.

****

Lumea ce creşte, descreşte prin moarte,

Graiul de pâine mijeşte în carte,

Dar ruga de bine, de bine în ţară,

Rămâne în suflet îndemn şi povară.

****

De Paşte chemări din gâturi uscate,

Drapel e de aripi şi flori peste sate,

În suflet biserici rotunde de lemn                                                                                        Credinţa aduc în Domnul ca semn.

****

Seninul se-nchide în noi şi-n iubire,

Păstrat e-n piatră şi-n naltă simţire,

O, ţară, o, Doamne, stejarii ce cresc

Aduc omenirii un crez românesc!

__________

NINGE AIUREA ÎN MARTE

Lumina îşi scutură fulgii,

Ninge aiurea în marte –

Umbre de aripi se-aud fâlfâind

În geana pădurii, departe.

****

Arbori bătrâni, inele străbat,

Mai sprinteni ca liniştea morţii,

În scorbura lor zborurile cad

Săgeată înfiptă în inima sorţii.

****

Ochii din cer privesc prăbuşirea

Cuprinsului lirei în imnuri profunde,

Înţelepţii dezgroapă de Paşte,                                                                                                 Simboluri de sânge şi unde.

****

Tu, îmi vorbeşti de frunza cea crudă

Şi ochii împart  lumini suprapuse,

Fulgii sunt flori de adio în lume,

O lume trecută în gheţuri ascunse!

____________

APRIND LUMANARI

Aprind lumânări frumos colorate

Venite din cer peste sate,

Petale de flori purtate cu sârg

În palme buchet mi se strâng,

Ochi calzi la copii Paştele-aduce

De la Domnul Isus de pe Cruce.

****

Aprind lumânări şi iată mă rog

Cu glasul pătruns de lumină şi foc

Şi-n inima mea simt îngerul meu

Ce-aduce din jertfă întregul ecou,

Miros de tămâie şi nafură sfântă,

Când sufletu-mi tace, natura cuvântă!

___________

CREANGA RUPTA

Creanga ruptă de omidă,

Viitoare scorbură,

În destinu-i gol atârnă

Sânge ce se tulbură.

****

Fruntea-n lacrimă dospeşte –

Rouă sprintenă, lumină,

Dintr-o buză de albastru,

Din albastru vrea să vină.

****

Tremură pe smoală gândul

Că durerea ei de creangă

Ar fi-ajuns în cer regină

Dacă rămânea întreagă.

****

Cum omida chinuieşte

Fluture să fie-n zbor,

Creanga ruptă e osânda

Ce se-ntâmplă tuturor!

****

Cruce-ar vrea ea să ajungă

În clipa sfântă de Paşte,

Şi-omenirea ar simţi

Din credinţă cum se naşte!

_________

ÎN FRUNTE DE CERB

Frunte de cerb, cuvânt diamant,

Privind depărtarea prin ochi de bărbat,

Mâna întinsă spre clar feminin

Mă-ndeamnă să intru-n destin.

****

Durere nu am, doar riduri de timp,

Urcat-am cu Domnu-n Olimp,

El crucea o poartă-n cetate,

Eu timpul îl port mergând mai departe.

****

Lumină se face din sângele lui

Ţâşnind din durerea de cui

Şi drumu-i pavat cu lacrimi de rouă,

În frunte de cerb duc crucea cea nouă.

__________

BISERICA OGLINDITA IN APE CU STELE

Într-o scorbură de salcie pletoasă

Cu ciocul sculptează o lebădă-aleasă,

Valuri sub aripi se-ntind ca să spele

Biserica oglindită în ape cu stele.

****

Timpul sădit în semn pământesc,

Pe cruce cu trup omenesc,

E-n soarele ce plimbă oglindă pe ape,

Lebăda mută în ciocu-i îl soarbe.

****

Bunici şi nepoţi trec prin destin,

Cu Domnul în suflet, cu crezul sublim,

Biserica plină să fie de Paşte

În cruci şi credinţă şi moaşte.

****

Într-o scorbură de salcie pletoasă

Pare că sculptează o lebădă-aleasă,

Oglindită e-n apă, gata să spele,

Biserica ei cu uşa de stele.

___________

ROSTUIRE

Pe drumul stelelor cel sfânt

Vin îngeri, roiuri, pe pământ

Şi prin zăbrele de lumină

Urcă chemarea cea divină.

****

Trec pietrele printre cuvinte,

Ogoarele de pâine-s sfinte

Şi gânduri negre se separă

Cum şi neghina din secară.

****

Copiii, trestii nălţătoare,

Rămân cu ochii către soare

Şi duc în braţe flori de crin

Către Hristos, în nou destin.

****

E crucea noastră, sfânt simbol,

Cuvinte dulci ne dau ocol,

Ne  împlinim cu Domnu-n gând

Şi-n rostuirea pe pământ.

____________

FLOAREA PAŞTELUI

Floare albă-nmiresmată,

Sacru semn Dumnezeiesc,

Te admiră lumea toată,

Te admir şi te iubesc.

****

Tu în visuri nălţătoare,

Unde dorm privighetori,

Te arăţi precum o boare

Trecătoare pe sub nori.

****

Merg tinerii la-ntâlnire

Şi te duc de ziua ta,

Floarea Paştelui, iubire,

Un’ le bate inima.

****

Din regat Domnul priveşte

Cum tu creşti sub crucea lui,

Aşteptându-te, zâmbeşte,

La-nvierea cea dintâi.

__________

ÎN GEANA STELEI

S-a născut în geana stelei

Care-a lăcrimat polen

În virtutea şi-n credinţa

Timpului păşind etern

Pentru toţi ce mâna-ntinsă

O ţin către trupu-i sfânt,

Izbăvind neghina vieţii

Grâului de pe pământ.

****

Graiul ni se luminează,

Ne purifică-mpăcarea

Care ne duce oriunde

Desluşindu-ne cărarea,

Din otrava omenirii

S-a-nălţat vânjos spre soare,

Învăţându-ne ce-i sensul

Vieţii noastre trecătoare…

****

S-a născut în geana stelei

Şi-a plecat spre geana ei,

Unde – n cinste şi-n mărire

Este zbor de porumbei.

___________

MANGAIEREA LEULUI CU CHIP DE DAC

Prin foşnetul luminii îngerii din cer

Însămânţează lutul cu lut aurifer

Şi din legende sfinte pun flori pe catafalc,

Acolo, unde doarme un leu cu chip de dac.

****

Oare ursita lumii doarme pe un munte,

Acolo unde-n sânge toamna urcă ciute?

Oare pe crini şi cripte agheasma e de vină

De-avem şi în morminte oceane de lumină?

****

Încearcă în altare, şi-n moarte, şi-n vedere,

Să strângă scrum de soare pe-o aripă-n cădere,

Doar Domnul cu-a lui Cruce

Înlătură-ndoiala care-n oameni duce

Şi-n noapte, şi-n ursite, şi-n patimă, şi-n dor,

Şi-n dragoste, şi-n naşteri, şi-n greve, şi-n amor,

Şi-n compromis martiriu în zi de mare veac,

Acolo unde doarme un leu cu chip de dac.

****

Cum îl mângâie Sfântul, aşteaptă ca să fie,

La-ntoarcerea în viaţă o mare poezie,

C-aici, o, din origini, chiar Sfântul bun Andrei

A pus Credinţă-n Cruce şi în Hristos temei!

MARIN MOSCU