PE LÎNGĂ BUNA

Nu mai locuiesc pe-aceeaşi stradă

M-am mutat în deal, pe lîngă Buna,

Să mă-mbăt cu-a stelelor paradă

Şi să pot atinge soarele cu mîna.

Locuiesc sub aripi de acvile

Cîrmuind corăbii c-o busolă oarbă

Către portul unde timpul se prelinge

Ars, în candela ce stă să-l soarbă.

Port doar teleguţa-n care tropăie

Un clasor, un furnicar de timbre,

Neastîmpărate file-n care ţopăie

Dreptunghiuri de iluzii si de umbre.

Petrec cu îngerii la şezătoarea serii

Şi-n jilţuri de păcate stă cununa

Doinită de-un păstor la vremea Învierii

Cu turma de iubiri ce pasc pe lîngă Buna.
_______________

AI UITAT…

Doamne!…Cînd mi-ai pictat

Destinul pe lespezi

Ai uitat să mă-ntrebi

Cît roşu să pui

Şi-ai lăsat prundul să spele

Anii cei repezi

Haine blînde şi roze

Atîrnate în cui.

Doamne!…Cînd mi-ai pictat

Paşii pe ape

Ai uitat să mă-ntrebi

Cît albastru să pui

Şi-ai lăsat ancore-n

Porturi s-adape

Corăbii de gînduri

La porţile hăului.

Doamne!…Cînd mi-ai pictat

Ochii în stele

Ai uitat să mă-ntrebi

Cîte lacrimi să pui

Şi-ai lăsat sămînţa

Să-ngheţe în glastre

Troienită de-apusuri

Pe cerul hai-hui.

Doamnee!…Cînd m-oi picta

În poala de stele aprinse

Nu uita ca să-mi pui

Din aripi veşmînt

Si să-mi scrii urmele-n

Perle deschise

Să le-mprăştie vîntul

În iubiri pe pămînt.
__________________

ÎN ABSENŢA-MI

De mă vei colinda la poarta serilor

Oi pune drugul ostenit să-ti spună

Că mi-am făcut culcuş în hora ielelor

Să-ţi dănţuiesc în fotă de străbună.

De mă vei căuta pe ulicioare

M-oi face umbra liliacului bătrîn

Ti-oi da să-mi guşti obrazul de răcoare

Cu buze-ngenuncheate, de păgîn.

Ori de mă vei striga peste ulcele

De strajă-oi pune vîntul de temut

Ca să-ti alunge vorba cu sperietorile

Si să te scalde în izvoarele de mut.

Iar de te-i prinde în căluşul patimilor

M-oi împărti în patru corzi de scripcă

Să-mi luneci clipele pe-arcuşul horelor

Cînd mi-oi ciupi din suflet cîte-o particică.
________________

PACT CU DUMNEZEU

Am făcut pact cu Dumnezeu

Să-ţi sădesc degetele nătînge

În cuiburi, pe unde, doar eu

Las stelele sa plîngă

Şi să le ude.

Am făcut pact cu Dumnezeu

Să-ţi sădesc mîna dreaptă

La umbra, sub care, doar eu

Ţes cloşuri de-alint

Şi iubirea ta coaptă.

Am făcut pact cu Dumnezeu

Să-ţi sădesc zăbava ta ciungă

Pe-obrazul, pe unde, doar eu

Las vîntul s-o toarne în lut

Şi s-o-nvingă.

Am făcut pact cu Dumnezeu

Să-ţi sădesc vorba căruntă

Pe-un curcubeu, pe unde, doar eu

Las lumina s-o risipească

În şoaptă măruntă.

Am făcut pact cu Dumnezeu

Să-ţi sădesc aripi de ceară

La poarta, pe unde, doar eu

Parfum de ploaie-ţi cerneam

În cupa amară.
________________

BALUL CONFUZIILOR

La tîrgul flăcărilor brumărite

Se-nşiră vînzătorii de iluzii,

Arginţii plouă-n tasuri cătrănite

Golind punguţe pline de confuzii.

Bal mare, cu tarabe-mperecheate

Pe care huzureşte colbul vieţii

Stîrnit de sub copite deocheate

Şi poleite de ceamburii tinereţii.

Zăludă-mi prind cuvinte-n periniţă

Mă-ncalţ în urme de tîlc şi amar,

Blacheuri îmi pun din sfînta credinţă

Să-mi poarte noroc în ziua de bal.

Întreb negustorul cu gură aleasă

Oare ploaia de vorbe ucide?

El zice: Dar, ţie ce-ţi pasă?

Cînd doar eu moşnegesc sub colinde.

Negustor de jelanii mioape,

Oare visul în sfere se-nchide?

El zice: Tu coase-ţi pe pleoape

Din plîns mătănii rotunde.

Negustor de clipe mărunte,

Unde-adoarme a vremii cărare?

El zice: În pîntec de doruri cărunte

Aşază-ţi culcuş de uitare.

Întreb negustorul ce-agaţă

În salbe, tăceri ameţite de-apus

Oare, frînt-am iubirea în straiţă

Cînd aripi de frică mi-am pus?

El zice: De-mi dai şi bruma de-arginţi

Ţi-oi coase din aripi de frică un val

Să-ţi spele şi vina, de ştii sa-i descînţi

Furtuna ce-neacă rochiţa de bal.
_________________

IARNA ASTA

Şi-a scuturat tăgîrţa Bunul Domn

Şi ne-a ascuns destinele sub rogojină

Cioplitu-ne-a iubiri de gheaţă-n somn

Să nu simţim cît vor să mai rămînă.

Le-a-mpodobit cu flori de aşteptare

Sa plîngă cu petale albe, numărate

Urmele şterse, cînd a troienit cărare,

Un car cu boi cu osiile-ngîndurate.

Sub cerga mută, iarna mai vorbeşte

Din fir ne toarce-n umbre pe ştergar

Ne-mperechează-n snopuri de poveste

Ce-s măcinate-n grabă de-un morar.

Dar eu, i-oi colinda dăsaga în Ajun

Şi-n cozonac mi-oi îngropa năpasta,

Mi-oi pune-n brad doar lacrimi ce apun

Şi nu mă lasă Bunul Domn în iarna asta.

MARIANA GHEORGHE



Follow

Get every new post delivered to your Inbox.