NOAPTEA

Umbră peste umbră

şi noaptea ascunsă prin case.

De pretutindeni automobile albastre…

Parcările lumii prea pline

pentru frângerea noastră.

Singuri, în drumul spre Casă.

Ce mult ar însemna o Lumină

în noaptea aceasta albastră.

_____________

NOAPTEA II

Nicicând atât de amară împietrirea.

La hotarul de noapte pustiitorul de foc.

În inimă strălucitor, ca o ultimă arcă, turnul Cuvântului.

Pe strada tăcută, vitrine sprijinite

şi colţuri lăcrimând către zare.

În piaţa pustie vântul strânge la piept

afişul ultimului spectacol de circ.

_____________

DIMINEAŢA

ascunde în ea toate livezile

prin care paşii culorilor,

însângeraţi de ierburi,

păzesc comori transparente…

Amintiri neumblate

palmele pline de fructe

din grădinile Aurorei.

_____________

PEISAJ II

Oglindă tăcută Luna.

Respingere în oscilaţia

temătoare a tâmplei.

Aureolată urmă cearcănul.

Tăcerea din lucruri,

poveste cu semne

risipite de umblet.

Bulgăr mirosind a stele,

pe drumul nopţii  plecată  odihna.

_____________

ARABESC

Din abisuri albastre

coboară nedesluşit, uneori,

melodii de păsări astrale…

Se aşează lin peste noi,

ca o toamnă peste clapele frunzelor,

sorbind avid din cupele verzi ale verii.

Vârtejuri de frunze ne învăluie

în lungul suspin al căutării iubirii de Soare;

Pluteşte împrejur un fel de victorie

asupra timpului trecător, pulsând ritmic

precum o inimă într-un pământ nemuritor.

_____________

RĂSĂRIT

Picătură de apă, imens interval,

cerul suspendat, contrasentiment pictural.

Întunerecul cu fruntea lovită de cer.

Credincios Adevărul

desăvârşit precum Lumina

şi-i umbra mereu lipită de noi.

Pe o masă de fum navele pregătite

spre toate apele ochiului.

O armată străpunge zorii ferestrelor…

_____________

JOCUL IUBIRII

În oglinzi aburite

paseri zgârie înaltul.

Zborul lor rotunjit a uitare.

Prin crengile copilăriei

soarele mărul copt

neiubitor de mărginire.

Timpul, şovăielnic convoi

Îşi  ţese lumina în noi.

Îngenunchiat în nisip este piciorul,

ca tresărirea pământulu.

Înlăcrimarea de ploi adesea trece peste noi.

Şi totuşi, şi totuşi…

numai iubire în noi.

MARIA EUGENIA OLARU




Follow

Get every new post delivered to your Inbox.