■ Ionuţ Caragea (Canada)

CITATE DESPRE IUBIRE, DRAGOSTE

Uneori dragostea te loveşte ca un bumerang în moalele capului.

Iubirea este o hoaţă care ne buzunăreşte mereu şi mereu.

Iubirea vine de la Iisus. Victoria este doar o femeie întoarsă

cu picioarele-n sus.

Dragostea este o fiară care stă toată viaţa la pândă şi te ucide atunci când iubeşti cel mai tare.

Dragostea este o intersecţie cu sens giratoriu. Te-nvârţi în jurul aceleiaşi inimi până rămâi fără lacrimi.

Iubirea este o situaţie fără ieşire din coma profundă numită viaţă.

Dragostea nu are nevoie de cuvinte, însă cuvintele au întotdeauna nevoie de dragoste.

Dacă aş putea să te ascund în palmă sau într-un buzunar la piept, n-aş mai rămâne niciodată corigent la capitolul dragoste.

Descopeream femeia şi pe măsură ce înaintam, mă rătăceam în sălbăticia ei.

Am renunţat la mărginitul Eu, nemărginindu-mă-n tine…

CITATE DESPRE MOARTE

Moartea n-are flec la tocuri.

De ce moartea este întotdeauna o femeie?

Oriunde încerci să fugi, moartea te aşteaptă deja acolo.

Moarte, de ce ţi-e frică nu scapi, de viaţa mea care te urmăreşte pretutindeni.

Oraşul mare cu mai puţin de un om va rămâne întotdeauna oraşul mare.

Cea mai veche meserie din lume este aceea de gropar.

Dă-mi o moarte şi îţi voi da înapoi două vieţi.

Cum putem să mai murim când suntem deja morţi pe dinăuntru?

M-am născut sărac şi gol şi mor mai bogat cu un rând de haine.

Întrucât toţi suntem egali în faţa morţii, am găsit că diferenţele fac lumea mai frumoasă.

Totul se reduce la unul şi acelaşi costum de haine în care mă nasc, în care trăiesc, în care mor. Sufletul meu îşi schimbă cămaşa de la o moarte la alta, scheletul rămâne acelaşi vestigiu al unei vieţi mult prea scurte.

Vine moartea ca un bulgăr, rotocol fără astâmpăr, şi ne ia pe toţi de-a valma, fără să-i întindem palma.

CITATE DESPRE VIAŢĂ

Viaţa este un spital în care oamenii te tratează cu pastile de sictir.

Viaţa este lungă doar pentru cei cu picioarele scurte.

Viaţa este un muzeu cu oameni de ceară care fug speriaţi de umbre,

topindu-se.

Viaţa este o oglindă întoarsă cu spatele.

Viaţa este acelaşi aller-retour pe drumul Golgotei.

Viaţa-i geometrie – simplă cum sunt Eu, însă Eu² = Dumnezeu.

Viaţa merge înainte ca un drum pe marginea prăpastiei.

CITATE DESPRE POEZIE

Ceea ce nu mă ucide mă face mai poet.

Poezia este o trecere de pietoni între viaţă şi moarte.

Fiecare poezie este o reîncarnare sub o altă limbă de moarte.

Cu fiecare cuvânt, mi se scurge o picătură de viaţă.

Poezia este singura disciplină în care poetul este indisciplinat.

Omenirea se duce de râpă, norocul nostru că mai există poeţii.

CITATE DESPRE EXISTENŢĂ ŞI NU NUMAI

Suntem toţi praf în ochii iubirii covârşitoare numite demenţă.

Suntem laitmotivul sarcastic al zilei de azi şi de mâine.

Suntem piese de puzzle pe care destinul nu le numără vreodată.

Suntem microbii existenţei la scară miniaturală.

Suntem născuţi din aceeaşi ţărână, praf aruncat în ochii existenţei.

Suntem suflete pierdute ca florile-n oceane de furtuni.

Unele haine sunt mai trainice decât omul.

Suntem dispersia luminii în picăturile de sânge, radiaţii ale aceluiaşi

spectru divin.

Suntem studiul continuu al disecţiei pe propriul creier, sub protecţia unei iubiri iluzorii.

Palmele astea bătătorite sunt drumuri de piatră filozofală între viaţă şi moarte.

Trupul este un strigăt la fereastra liniştitei absenţe, o bătaie de inimă la poarta infinităţii, o siluetă diformă la marginea apelor tulburi.

Strigătul meu va avea ecou într-o altă lume, de care mă desparte doar o viaţă închinată pământului.

Dacă n-ar exista javre n-am şti că trec şi oamenii pe stradă.

CITATE DESPRE SINGURĂTATE, LINIŞTE, GÂNDURI

Când eram mic… voiam să mă fac Dumnezeu. Dar nu realizam cât de greu este să iubeşti şi să fii întotdeauna singur.

Numai singurătatea îţi poate aduce profund împlinirea.

Lumânarea îmi rămâne cel mai fidel dintre cititori.

Un pahar face cât mai multe guri de femeie.

Am învăţat să iau totul de la început. Primul cuvânt a fost

amintire.

În fiecare om este captivă o fiară care se hrăneşte cu gânduri.

Întunericul nu este decât un paradis cu luminile stinse în care oamenii-şi strigă pe nedrept izgonirea.

Scormonesc pământul cu un baston. Poate-mi voi găsi liniştea.

Dumnezeu nu tace niciodată, se face că plouă.

Mintea este uneori trădătoare de suflet.

O să-mi adun singurătatea din jur într-o lacrimă şi am s-o plâng peste lume.

Spune-mi, ce mai spui când nu mai e nimic de spus?

CITATE DESPRE POEZIE ŞI EPOCA INTERNETULUI

Şi dacă pică serverul mai sunt poet?

M-am născut pe Google. Am deschis ochii şi am privit printr-o fereastră
către cealaltă lume căreia probabil trebuia să-i spun Mamă.

M-am născut pe Google şi am învăţat să merg cu privirea prin casele oamenilor.

Doamne, am primit mesaj de la tine în timp ce mă spovedeam pe hârtie. S-a înfiripat un link între cer şi pământ prin care mă hrăneam, prin care te downloadam poezie.

CITATE DESPRE TIMP, VÂRSTĂ

Până şi Dumnezeu s-a născut bătrân.

Cu vârsta se-aşază gloria pe faţă.

Timpului… nu-i tremură niciodată mâinile. Îşi plimbă încet bisturiul pe feţele noastre ca un criminal în serie îndrăgostit de arta sa.

Acele acestui ceasornic îmi peticesc amintirile.

CITATE DESPRE FERICIRE

Fericirea este doar un cobai pe care experimentăm clickuri

Dintre toate minunile Pământului, am ales viciile pentru a fi fericiţi.

Fericirea este gaura cheii prin care tragi cu ochiul la ceea ce numai visul poate atinge.

CITATE DESPRE DURERE, SUFERINŢĂ, DESPĂRŢIRE

Cea mai ucigătoare otravă este lacrima pură.

Fiecare sărut pe limba lui piere.

Lacrima este testamentul unui îndrăgostit.

Crucile nu sunt decât nişte pansamente pe faţa pământului.

Orice despărţire este o bătălie pierdută pe frontul nevăzut al destinului.

Te pierd printre ecouri rupte de cadenţă, diforme gânduri exorcizând

tăcerea.

Respiraţiile sunt repetiţii pentru ultima scenă în care-ţi vei da sufletul.

Obişnuit să-mi strâng durerea în palme, îmi curge esenţa durerilor
calme.

Sinuciderea doar o cale întoarsă, un joc de copii în care dai cu zarul.

IONUŢ CARAGEA

___________________

Bate vântul, mi-este frig şi tuşesc
nu voi uita mama întindea rufe pe sârmă
au rămas doar cârligele familia mea
şi-au luat cu toţii hainele au plecat
fără să lase nici măcar
un petec
bate vântul
grija adânceşte o urmă
nu voi uita tata croitor lua măsuri
îmi spunea unele haine sunt mai trainice decât omul
îl rugam să facă şi buzunare pentru turtă dulce
zâmbea amar fiule cu palmele încrucişate
îţi mănânci unghiile mă-ntrebam
cu ce au greşit
cei care vor purta haine
mă uit la oameni se iubesc ce frumos
hainele neputincioase stau în cuier şi privesc
nu voi uita mama întindea rufe pe sârmă
ne spăla de păcate am rămas singur
anii trec cârligele se adună
bate vântul
mi-este frig şi tuşesc

Flori de cireş iernatic
îmi place când ninge zăpada
se-aşterne pe drumul cu flori de cireş mai ţii minte…
prin faţa mea trece cuminte o doamnă privirea
ascunsă doar pasul sculptat într-o urmă
sau două se-aşterne zăpada din ochii mei plouă
cu fulgi topiţi de iubire sărată e marea
doar ţărmul îngheaţă alunec privind
la valul în viaţă se-nalţă furios
iubeşte şi tace
îmi place când ninge şi omul
se face în mâinile calde un bulgăr învaţă
să meargă împins de la spate să crească… să crească
o stană de piatră rămâne şi chipul cioplit
să zâmbească stăpâne cu mâinile aspre
mai stoarce şi apa din cruce mi-e sete
mai lasă şi vântul să-mi bată
prin plete o dată şi pace
îmi place când ninge zăpada
se-aşterne pe drumul cu flori de cireş mai ţii minte…

Linişte claustrofobă
Îmi poţi auzi dragostea? Este atât de periculoasă…
Ascultă sufletul cum vibrează
Ce zbucium furtună liniştea mea
Ce gânduri ascunde această iubire maladivă
Vreau să te strâng în braţe nedefinită de singurătate
Tu fato de ce nu mi-ai spus că ai forma vântului
Urăsc clepsidrele în care timpul se zbate
Din toate încheieturile roase
De umbre
Ce sentiment obscur
Migrează spre visurile cambrate
De suflul greu al zidurilor reci
Ce linişte claustrofobă
Mă sugrumă
Mă îmbăt cu lacrimi amare
Plânsul meu în acest deşert de cuvinte
Oază de tristeţe în care îţi admiri chipul
Fără să-ţi fie sete
Îmi poţi simţi dragostea? Este atât de periculoasă…
Priveşte palmele astea bătătorite
Drumuri de piatră filozofală între viaţă şi moarte
Atinge-le dar lasă-mi degetele iubirea să-mi poarte
Să exploreze tărâmul virgin al şoaptelor nedesluşite
În noapte pe o pagină frigidă
Să violez intimitatea nopţii cu o lumânare
Şi să mă sting orgasmic

Geometrie perfectă
tentaţia este pretutindeni
tentaţia vieţii sau a morţii
şi dragostea, da dragostea, care doarme înlăuntrul nostru
ca o femeie bătrână îmbrăcată în negru
şi timpul un cancer
care nu dă niciodată înapoi
şi satana care lasă întotdeauna bacşiş
după ce bea sângele unui incest
n-am nicio idee despre dorinţa asta
care şerpuieşte spre tine
lepădându-şi cămaşa
tentaţia este pretutindeni
tentaţia atacului sexual
războiul pe care l-ai pierdut deja
de prea multe ori ca să mai numeri
răniţii
singura victorie este să regăseşti nirvana
când cele doua sexe desăvârşesc
geometria perfectă
a unei renaşteri

VICEVERSA
mă zbat între marginile aceluiaşi vis
lăsat în izbeliştea timpului
şi sper să aflu valoarea vieţii
cu mai multe necunoscute
mizând pe dreptatea unei iubiri
începute cu stângul
mă zbat între marginile aceluiaşi timp
lăsat în izbeliştea visului
şi sper să aflu valoarea unei necunoscute
cu mai multe vieţi
mizând pe stângăcia unei iubiri
începute cu dreptul
oricât m-aş zbate
între marginile acestei lumi dintre lumi
între marginile acestui vis dintre vise
între marginile acestui timp dintre timpuri
nu voi afla niciodată calea care mijloceşte
drumul către inima ta
asta pentru că singurul adevăr care mi se permite
este stângăcia inimii şi dreptatea crucii

IONUŢ CARAGEA