NEPĂCĂTUIRE
Ai fi putut să mă naşti pasăre,mamă,

Sau cerb alergând prin păduri,

Puteai să mă naşti orice altceva

Decât om păcătos…

Puteam  să nu port această povară

Şi să zbor îndelung toamna

Fără a semăna tristeţi în jur…

Puteam să port povara uciderii mele

Într-o vânătoare regală

Cu mulţi cîini şi multe ţevi de puşcă

Îndreptate împotrivă-mi…

Aveam şansa să mor frumos mamă

Şi să rămân o amintire

În vitrina unor trofee…

O poveste mereu altfel

Spusă de vânători iarna

La o cană de vin fiert…

Pasăre fiind sau cerb

Nu l-aş fi supărat pe Dumnezeu…

___________________

ROŞU TÂRZIU
Trec pe străzi, lumini însângerate

Se ascund în roşii felinare,

Vinul curge peste trotuare,

Înroşită luna-n ceafă-mi bate…

Ca şi cum aş fi pătruns în mine

Şi m-aş căuta prin propriu-mi sânge,

Strada mă sufocă şi îmi frânge

Verticalul cuibărit în vine…

Mă întorc la vin şi beau din cupe,

Plouă roşu în genunchii mei,

Noaptea-i înroşită,paşii grei,

Nu mi se mai frânge,mi se umple…

E târziu, luminile sunt mute…

_________________

AŞ FI PUTUT
Mă voi irosi

Însemnând cuvinte pe tâmplele timpului,

Caligrafie a iubirii demult ucisă.

De dragul toamnelor

Voi arunca în scris

Şi ultimele litere

Pentru a se putea ridica la cer

Sufletu-mi vinovat

De atâta tresăltare.

Puteam să fiu oricând

Propriu-mi spectator,

Privind nu înălţarea

Ci căderea mea…

O străfulgerare

A genunchilor mei,

A trupului,

A ochilor…

Puteam să privesc toate acestea

Şi să râd de mine.

________________

AŞ VREA
A
ş vrea să mor frumos

Aruncându-mă în albastrul ochilor tăi

Spre a-mi scălda sufletul

Mistuit de iubire.

Aş vrea să mă arunc

În smaraldul ochilor tăi,

Cascadă adâncă şi rece

Ce-mi dă nemaiîntâlniţi fiori.

În noaptea din ei aş vrea să mă arunc,

Beznă tăcută şi dulce,

Şi să alunec în formele trupului tău

Pe care atât de mult l-am iubit.

Aş vrea să mor frumos

Ascunzându-mă într-un ungher

Al vieţii din tine.

IONEL SIMOTA




Follow

Get every new post delivered to your Inbox.