- M-am rugat sincer Domnului la ceas de apus

Trandafiri mereu la altar şi crucifix am dus

Inima-mi vibreaza de iubiri sub stele

De ce Doamne nu te-nduri în ora de durere ?

Sufletul e zbuciumat ca marea în furtună

Corabie izbită de stânci ori mătragună

Imbraţişări, iubire dezlănţuită, şoapte

Săbii, brice ascuţite scânteind în noapte.

Vezi bine ! Satan care vine mereu nechemat

Le scoate în cale cearta, cuţitul  blestemat

Iar demnei femei, în suprema clipă de durere

Mintea i se-ntuneca, şi răzbunare pe loc cere !

Injunghie cu voluptate pe cel care-i propune

S-o umilească, apoi s-o lase să trăiască-n lume

Dispreţuită de prieteni, de ideal înstrăinată

Nemaigăsindu-se pe sine, ca o blestemată !

Prin mlaştina deznădejdii – Intăreşte-te frate !

Prin mărăcinişurile crimei, spre libertate

Mergi spre ţinutul dragostei, râvnit, promis

Dar drumul se frânge, fapta l-a compromis !

- M-am rugat sincer Domnului la ceas de apus

Trandafiri mereu la altar şi crucifix am dus

Cânt, inima-mi vibreaza de iubiri sub stele

De ce Doamne nu te-nduri în clipa de durere ?

Fugă-n labirint, urmarire, arestare, tortură, chin

In loc de apa, primeşti : oţet, sudalme, venin

Din vechime de-aste lucruri mereu are parte

Cel ce face bine, cel ce vrea dreptate !

La hăituţii acestia toţi, în ceas de durere

Vine Fiul însuşi, c-a fost silit să guste din ele

Cristul Mântuitor, prigonit de ai vremii « mari »

Schingiuit, răstignit pe cruce între doi tâlhari !

Totuşi, în clipa disperării, când te simţi căzut

Iar sufletul nevinovat iţi pare singur pe Pământ

Părăsit de oameni şi chiar de Dumnezeu

Întrebi ca altadată Tosca, din adâncul tău:

- M-am rugat din suflet Domnului: dimineţile, la apus

Trandafiri şi crini smerit, mereu la crucifix am dus

Am dăruit pomană, cânt, vibrez de iubiri sub stele

-De ce Doamne nu te-nduri (de mine) la durere ?

ELENA ARMENESCU



Follow

Get every new post delivered to your Inbox.