lui A. Păunescu

 

S-a scurs un an de zile, şi-ncă sper

C-ai să-mi trimiţi mesaj, din univers,

Să-mi spui ce-i bine şi ce-i rău, în cer,

Şi de cât timp, nu ai mai scris un vers.

****

Şi cât de veşnic fi-va, ce-ai avut

Şi ce-ai luat cu tine, de mai ştii,

Păreri de rău din vremea ce-a trecut,

Şi cât de dor îţi este, de cei vii.

****

Conduşi de sărăcie până-n dinţi,

Le-ai aşternut pe ordinea de zi

O rugă, dinspre noi, către părinţi,

Şi-o alta, dinspre ei, către copii.

****

Badijonat cu-n dor aprins, de fraţi,

Ai recitat din tot ce te-a durut,

Păstrând în palme, urme, de Carpaţi

Ce odihnesc la est şi vest, de Prut.

****

Ai tras semnalul ţării, pentru ţară,

Când nimeni n-a purces să te susţină,

Şi-ai devenit o carte solitară

Închisă-ntr-un azill, în carantină.

****

Rămânem trişti şi poate mai bolnavi

De chipul mat, din patul de spital

Al celui mai pragmatic, dintre sclavi,

Ce ne-a transmis salutul… cordial.

 

DIMITRIE-SORIN PANĂ

(Titu-sept.2011)