CAUZA EXISTENŢEI MELE

Sufletul meu era o mare învolburată;
Inima mea – un izvor nesecat de tristeţe;
Ochii mei erau plini de lacrimi.
Atunci ai aparut în viaţa mea.
Şi sufletul meu a devenit calm
Pe faţă- nici o lacrimă nu s-a mai scurs.
Ai devenit răsăritul soarelui de dimineaţă
Şi apusul soarelui în amurg,
Cauza existenţei mele.
În fiecare zi mă trezesc
Pentru că tu imi dai putere
Să spun Da, să spun Nu,
Să râd, să plâng fără să fiu tristă
Am devenit omul care sunt astăzi
Şi pentru asta – îţi mulţumesc.

NOSTALGIE

Vreau să fugim în locuri
Pe care nici nu le-am visat
Vreau să fim numai noi şi cerul
Să te iubesc cu-adevarat.

La tine-mi zboară gândul
Şi simt ce simţi şi tu
Te am în gând la orice pas
Caci tu eşti tot ce mi-a rămas




    Lasă un răspuns

    Please log in using one of these methods to post your comment:

    Gravatar
    WordPress.com Logo

    You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Schimbă )

    Twitter picture

    You are commenting using your Twitter account. Log Out / Schimbă )

    Facebook photo

    You are commenting using your Facebook account. Log Out / Schimbă )

    Connecting to %s



Follow

Get every new post delivered to your Inbox.