~Daniel Mureşan: „Scrisoare cu păcatele averii“

SCRISOARE CU PĂCATELE AVERII

Vă spune o zeiţă a dreptăţii

cât a stăruit

pe lângă Zeux să-i salveze pe oamenii

ce mai aveau puţină  viaţă  ;

ştiţi

ce momente grele a adus potopul .

O , trebuie să port balanţa  şi sabia ,

puteam avea o răspundere neînsemnată

cu mai mare câştig ,

ştiu că odată  şi odată se va schimba

ordinea cu remuneraţia-n aur ,

azi  zile obositoare,

nopţi zbuciumate , nici un profit .

Atâţia îmi cer să-mi împart bucatele ,

îmbrăcămintea ,

adăpostul de la templu cu nevoiaşii

bătuţi de soartă ,

chiar un sfat al mai bătrânilor

după voia-ne crăiască  ,

sub controlul celor mai

sigure preziceri  .

Vă spune Themis

că de ascunzi ce ai este mare păcat ,

o rătăcire înaintea aceleia de a dobândi

peste măsură .

Prietena , Demetra , şi-a  amintit ,

eu  câştig  mai mult când e bogată recolta ,

şi-i deopotrivă zeiţă  :

nu-i drept ca unii să  păstreze

în hambare în vremi de restrişte ,

spune prea dreaptă Themis

când vom vedea scoasă  vinovăţia

din împărţeală , e voia mulţimii ,

nu va şovăi păcatul ?

-Zeiţă a recoltei lucrurile merg mână –n

mână cu anii bogaţi  şi săraci ,

cu vremurile de  război şi pace ,

cu setea ce ne mistuie ,

dietele frugale pe care oracolul

trebuie să le dăruie cu teama de bucate ,

vezi tot atâţia necăjiţi câti cerşetori .

Tu prietenă a mea Demetra .

dă belşugul , alungă  sărăcia ,

scumpetea că nu se încalcă  vreo lege ,

nu-i neprihănire  să  –şi potolească

semenii foamea .

Trebuie dovedită nevolnica ispită în

strângerea averii , ei bravează  ,

au fost mai harnici decât mine .

Zeux , ştiţi , îşi ia răspunderi

doar când este sigur .

____________________

GEEA ŞI MARILE IUBIRI

Atâtea lucruri vrednice şi ticăloase

au venit, vin din iubire şi ură ,

atracţie şi îndepărtarea de

ţinuta noastră

netrebnică şi cerească ,

ascultaţi pulberea din stele  .

- Geea eşti nu doar mama mea ,

eşti mama binecuvântată  a zeilor ,

zeiţa pământului , naşti cerul ,

minunea schimbării îi la tot pasul ,

te însoţeşti cu Uranus ,

însuşi Cerul  şi adesea te prinzi

de mână cu ticăloşii ,

nu ne iartă pilda ta nici azi ,

naşti degrabă perechile de şase fete

şi tot  atâţia flăcăi ,

după travaliul cu munţii ,

văile , îl pui pe primul născut să scalde

pământul ,

-.Zeux , ce să mai zic

dacă şi tu crezi în mituri ? ,

Am vrut să-l fac fericit pe Tatăl vostru ,

Timpul  ,

e adevărat că nu ştiu de câte ori

m-am întâlnit cu marea iubire ,

nu ştiu de ce aştepta Cronos

vremuri mai bune , le zicea virile .

Nu am înălţat  eu câte spuneţi ,

pe rând au apărut în familia noastră ,

iar cele veşnice au fost prinse-n destin ,

gătite –n alte ceruri ,

atâtea erau săvârşite , altele vrăjite ,

a fost cineva mai tare înainte ,

din aceeaşi plămadă  voită , sânge ,

virtute pământească  , cerească  .

Vezi cât sunt uneori de nehotărâtă  ,

nu aleg eu timpul , naşterea ,

moartea , fericirea adusă  de suspinele iubirii .

Fetele  tinere aveau dragostea pe chipuri  ,

au cumpănit , nesocotit azi păcatul ,

mâine un chin ,

ele au umplut câmpurile cu plăcere,

privirile de acum sunt cunoscute de atunci  .

Atâţia monştri cunoscuţi pe lume

n-au fost zămisliţi de mine ,

cum puteam să nasc urmaşi nevrednici ?

fiii  au avut purtări şi bune şi de  lepădat ,

se vedeau genele părinteşti ,

cum îşi vedeau ei iubitele ,

marea avere ,

o nepoată îndepărtată

şi-a pus mezinul să-şi castreze tatăl ,

a rămas apoi fără  plăcerile lumeşti ,

marile daruri cereşti şi pământeşti ,

povestea are micul sâmbure de adevăr ,

nu crede întrutotul în oracole ,

nu te exalta , desfată-ţi auzul şi mintea ,

au fost inventate ceasuri pline de boli ,

înaintaşi  închipuiţi monştri bolnavi ,

altminteri nu veneai nici tu pe lume nepoate ,

tu Mare Zeux ,

mama ta a fost o adevărată  zeiţă ,

Am trăit în zbucium ,

visând cu ochii deschişi la iubire

şi când n-am primit-o ,.

mi-a rămas cea mai înaltă  icoană

de când trăiesc pe pământ .

____________________

OCHII COPIILOR

Nimeni nu cunoaşte ca tine

ce-i dalb şi ce-i murdar ,

de aceia înlături urâtul , îl respingi ,

ţi-e inocentă  purtarea ,

dispreţuieşti vânzările de prunci  ,

la curţile înalte căpeteniile

pe cât au pe limbă puritatea ,

pe atât învinuiesc pe cele nouă muze ,

că le întinează  truda cu priviri perverse .

Între Tigru şi Eufrat o auzi pe cinstita Ariştah ,

Le auzi   pe plaiuri diferite pe

Mithra , Raşnaw , Hestia ,

Artemis şi cunoscuta Atena

Câtă  bunătate lăsă ochii  pe Pământ

în atâtea feluri , nu uită privirile

înfricoşătoare , nu-ţi poţi întoarce

pe loc vederea , e locul sfânt ?

Se ştie şi-n somn  lupta  nimicul ,

cum pândeşte speranţa ,

se înalţă trufia .

Se răzvrătesc zeii , vieţi  în transe ,

e clară preţuirea candorii ,

să se nască copiii lui Tonitza

în locul răzvrătirii  e faima averii ,

Veniţi toţi  regii luminii să spuneţi ,

iată frumuseţea , urâţenia , indiferenţa ,

faceţi ceva să treacă  păcatul ,

curăţaţi  ferestrele posomorâte ,

sigur că toţi suntem regi de-a valma ,

jalea nu are nevoie de tălmaci ,

atâţia nori acoperă  coaja şi nu miezul ,

nu închideţi ochii la nefericiţii prunci ,

nu glumiţi cu ferestrele albastre

DANIEL MUREŞAN