PAMANT FARA ORIZONT

Dezastrul naturii

Se plamadeste in pantecul omenirii

Pamantul lui Goga, desfrunzit

A ramas fara spirit

Aratandu-mi viitorul, teiul lui Eminescu tipa de sete

Ceahlaul lui Bogza , intr-un permanent apus

Isi sterge fruntea de sudoare.

„Noi vrem pamant”strigau pasarile ieri

cand inca totul nu era pierdut.

Un cantec ce stie sa planga

Scos de sub talpa luminii,

Anunta dezastrul „Amintirilor din copilarie”

____________________

CIMITIRUL DE ORE

Negresit, printre frunzele moarte

Ce-mbraca toamna atatea alei

Se ascund diminetile adolescentei

Cu chip de femeie , cu brate de sare

Copaci scuturati de petale

Statui ratacite prin cimitirul de ore

Cuvintele, prafuite de distanta

Poarta in ele otrava si dor.

____________________

ORE TEMATOARE

Secunda, cu păsări albastre îsi umple cerul

Intr-o lasă tăcere, îmbătrâneste alt vis

Privesc cum asfinteste Gerul

E noapte, e iarnă, peste ore a nins…

Gândesc să mă ascund ca un copil

La pieptul Lunii într-un nesomn cuminte,

Când ochiul timpului sfidează inutil

Lumina din clepsidra de cuvinte.

Rămâne Luna tremurând ocrotitoare

Intr-un desert de ore temătoare.

____________________

NOAPTEA CU COLTI DE TĂCERI

Plouă, eu imi doresc să ningă,

Luminile adorm

Ce infinită noapte !

Putin câte putin se umflă cerul

O aripă de înger spelb

S -a r ătăcit topit în dansul ultimei clipite.

In noaptea cu colti de tăceri

La marginea zilei de ieri,

Infinit precum văntul

Ca beduini, călare prin desert

Doi balerini prin timpi de veghe

Topiti în dansul ultimei clipite

Sub felinare amortite

Eu si prietenul meu Cuvăntul

Sarbatorim minutele finale ale ploii.

____________________

SANCTUARUL MEMORIEI

Azi, mi-am umezit penita,

In secundele de piatră ale memoriei.

Cu litere de ceata, scot la lumină

Rădăcinile transparente ale zeilor

Eminescu, Bacovia, Goga.

Luceafăr, plumb si pământ,

Intre coperti cu file decolorate

Si litere de sărbătoare,

Impietrite la portile Timpului,

Trei umbre fosnitoare,

Păsesc pe coridoare.

Sub raze amânate

Spre sanctuarul memoriei noastre.

____________________

NELINISTEA OGLINZII

Solemnă, clipa trece…

O dimineată nouă respiră,

Albul suflu se risipeste, clar.

Tremură o vrere sfintită cu rouă

Imagini potolite renasc imaginar.

Stau învelita, încă, cu frunza unui dor

Carmin în cupa orei

Lumini fluide cad pe oglindă.

Ma regăsesc, statuie, risipită în clipă

Descopăr caldă forma rămasă pe chip,

Cu ochi absent, jilave, reci scântei

Se risipesc absurde-n a timpului cârcei.

Ascult în orele pustii

NELINISTEA OGLINZII

Cu brate străvezii.

____________________

LA PORTILE TIMPULUI

Prin mine, mai trec friguri si ninsori

Minute MARI, cât aripa luminii

Grădina noptii tremură de flori

Si-n palme, prind rădacini, albi, crinii.

Păsesc în goluri mari, voci de vânt

Se prăbusesc castele de nisip,

Trec păsări adormite

Si cioburi albe de cuvânt

La portile timpului zac ruginite.

ADRIANA VIDROIU STANCA

___________________

Motto

Viata e doar o CLIPITA

Adesea, absurd risipita.

CALATOR PESTE ORE

…rascruci de gânduri…

Tresar. Voci de vânt,

un univers amortit.

Tac. Distanta dispare

suspendata prin ore

prizoniera-n cuvânt.

Dorinte tremurate

Stau gata sa tipe,

O noapte cu pasari

Cu astre cazute pe clipe.

Se stinge viu , alba Luna,

Calator peste ore

Frunze albastre pisând,

Aici si departe; totuna…

Îmi ninge sub gene

Si-mi ploua în gând.


DIMINETI PIERDUTE

Gol anotimp, tacut, ce ore lungi ?

Cu gerul asfintind pe carari,

Umbrele cad, albastre naluci

Si-o noapte fix, s-a despletit pe mari.

Secunde mari, tremur fierbinte, cine?

Sunt picatura alba ce palpaie in spatii,

S-a spart icoana noptii, si-o alta noapte vine

Cu-aceleasi frunzare si lungi interstatii.

Cand bratele-mi arse tintesc spre Abis

Cranguri de vise mor, albume prafuite

Etern nonsens de clipe interzis

O limba nestiuta in dimineti pierdute.

CEL MAI NOBIL VIN

Cu bratul plin de muguri noi,

Si vise fara numar de-mplinit

Tremur zambind,toamna si ploi

Stau multe amintiri de recitit

Astept in zborul pasarilor sa ma prind

In poala toamnei sa inventez culori,

Cu luna noua focuri sa aprind

Arzand, sa redescopar sarbatori.

-Turnati-mi in pahar pelin

Si-am sa va umplu cupele

Cu cel mai nobil vin !

ADRIANA VIDROIU STANCA