ECOUL * revistă de creaţie, opinie şi atitudine culturală

S-a vorbit mult  în ziare, la televizor şi la radio despre necesitatea de a face publice dosarele de la securitate ale preoţilor, fiindcă, vezi Doamne, ar fi divulgat secretele mărturisite de către enoriaşii lor la Sfânta Spovedanie. Totul pleacă de la o lege ce s-a dat în acest sens de către scumpii noştri parlamentari. Au socotit domniile lor că toate celelalte probleme ale ţării le-au rezolvat, doar asta o mai au şi … gata, pot apoi să doarmă liniştiţi. Toţi au început apoi să bălăcărească în presă ierarhii, preoţii, Biserica şi Sfintele Taine, mai ales Sfânta Spovedanie.

Dacă aş vorbi unor oameni  ca cei de la Gruia, care nu se spovedeau şi nu se împărtăşeau decât în ultimele momente ale vieţii, când nu mai aveau nici o speranţă de scăpare, mi-ar fi foarte greu, fiindcă oamenii  aceia nu ştiau ce este Sfânta Spovedanie. Vă vorbesc însă Dvs., cei care vă spovediţi şi vă împărtăşiţi cu sutele în timpul unui an, la cele patru posturi mari şi ori de câte ori simţiţi nevoia să vă descărcaţi sufletul. Şi asta o faceţi de cel puţin treizeci de ani, de când sunt în mijlocul Dumneavoastră preot. Cei care v-aţi spovedit personal ştiţi din proprie experienţă, cei care nu v-aţi spovedit niciodată (dacă mai este vreunul!) puteţi întreba pe cei care s-au spovediţi. De fiecare dată aţi spus ce-aţi vrut Dvs. V-aţi descărcat  sufletul fiecare cum aţi ştiut. Fie că aţi furat, că aţi înjurat, că aţi desfrânat sau aţi făcut alt păcat, a fost destul să spuneţi păcatul. Nu cred că ar fi cineva de bună credinţă, care să poată afirma că l-am întrebat la Spovedanie când, de unde, cu cine a furat,  cu cine a desfrânat sau alte amănunte de felul acesta, aşa cum ar face un poliţist, când trebuie să întocmească un proces verbal de constatare a unei infracţiuni. Ofiţerii de la securitate erau oameni  deştepţi şi n-aveau timp să se ocupe de lucruri de acestea. Ele erau importante din punct de vedere religios – moral, nu din punct de vedere politic. Nu întrebam pe nimeni dacă a înjurat oaia, capra sau preşedintele ţării sau partidul sau cine ştie ce activist. În această situaţie, ce ar fi putut să raporteze un preot din cele auzite la Sfânta Spovedanie? Dumneavoastră sunteţi oameni  maturi şi înţelegeţi bine unde vrea să bată această campanie şi care-i este scopul. Nu se pune o clipă problema ca să se scoată în evidenţă preoţii care au murit în închisori, care au fost dislocaţi, bătuţi, schingiuiţi. Nu interesează, de exemplu, că părintele Pantelie Sfetcu de la Bobaiţa a stat fugit în munţi 20 de ani; că părintele Gheorghe Sfetcu din Malovăţ se culca seara cu preoteasa în ieslea vitelor şi-i acoperea tatăl său cu fân, ca să nu fie găsiţi noaptea, când veneau maşinile negre  ale securităţii să aresteze când pe unul, când pe altul; nu interesează că părintele Ilie Izverceanu de la Cernavârf  a fost condamnat  25 de ani muncă silnică, ori că mulţi alţi preoţi au putrezit în morminte fără cruce! Interesează, în schimb, că preotul  X a divulgat că baba Ioana s-a certat cu noră-sa, ori că elevul  Popescu a copiat la teză, ori a dat cu praştia. Astea sunt problemele arzătoare ale ţării! Dumneavoastră ştiţi bine, că preotul n-are voie, sub jurământ, să divulge ceea ce i s-a spus la Sfânta Spovedanie. Totuşi, dacă preoţilor li se dezgroapă dosarele, mă întreb câte tone de note informative se găsesc în ele  de la enoriaşi despre preoţii lor. Acestea au fost smulse  fie prin miliţienii comunelor respective, fie prin ofiţerii de securitate. Unii erau de bună credinţă şi le spuneau preoţilor că sunt sub lupa “organelor”, alţii scriau despre preoţi tot într-o veselie, ca despre cel mai de temut duşman de clasă. Măcar să fi scris adevărul! Dacă astăzi se umblă la aceste dosare, cum se vor mai privi acei oameni în ochi unii pe alţii?! De fapt, cei ce au dat legea au fost conştienţi, fără îndoială, că astfel împuşcă mai mulţi iepuri deodată şi anume:

1. Batjocoresc Sfânta Spovedanie şi îndepărtează pe oameni de ea, Sfânta Spovedanie fiind una dintre Sfintele Taine fundamentale ale Bisericii Ortodoxe;

2. Batjocoresc pe preoţi şi-i îndepărtează de credincioşii lor, fiindcă ştiut este că ,,bate-voi păstorul şi se vor risipi oile”;

3. Batjocoresc Biserica, instituţia românească ce se bucură azi de cea mai mare încredere din parte românilor şi astfel îi slăbesc  puterea de a se apăra de atacurile sectare;

4. Dau apă la moară sectelor, care vor arăta cu degetul, se vor sulemeni şi vor amăgi pe mulţi.

Aşadar, se dă o lovitură puternică, pe sub centură, Bisericii. Vă veţi întreba, desigur, cine a vrut această penibilă  situaţie. Răspunsul vine de la sine: duşmanii Bisericii, acei ce nu admit Biserica, Spovedania, Preoţia şi multe altele dintre comorile credinţei noastre străbune. Înainte de război, Biserica îşi avea reprezentanţi de drept în parlamentul ţării. Aceştia aveau un cuvânt greu de spus şi  vegheau ca să nu se dea legi, care să lovească în Biserică. După Revoluţia din 1989, Biserica Ortodoxă a vrut să rămână fată mare şi să nu se amestece în politică. Sectarii  s-au făcut luntre şi punte şi au pătruns la fiecare legislatură. Au propus şi au susţinut legi care le-au slujit interesele. Au fost acolo alţii destui, care au fost indiferenţi, ori nu şi-au dat seama de implicaţiile unor legi ca aceasta. Şi un orb vede însă că această lege vizează surparea Bisericii Ortodoxe. Asta s-o creadă însă duşmanii ei. Vor avea încă o dată prilejul să se convingă că Biserica Ortodoxă este capabilă să reziste şi acestor atacuri mârşave şi va ieşi mai întărită din această campanie ce se duce făţiş împotriva ei. Aşa să-i ajute Dumnezeu!

Pr. AL. STĂNCIULESCU-BÂRDA